A studiat la liceul din Beiuş şi la Preparandia din Arad, unde a obținut diploma de învăţător.
A funcţionat în calitate de învăţător în comună: Roşia; Hinchiriș, Vașcău, unde este pensionat de către unguri pentru sentimentele sale românești. În 1919 este reactivat Şuştiu, până în anul 192, când a fost pensie datorită vârstei. În 1922 este hirotonit preot pentru comunele Șuștiu și Briheni.
Încă din 1882 a început să culeagă folclor, publicând în Familia , deschis cu 1885, un număr mare de texte culese din zona Beiuşului şi Vaşcăului, în special din Drăgăneşti, Criștior, Albac. Dintre textele publicate în Familia amintim Colindele de Crăciun - 1886, legenda populară În poarta Raiului (1885), Descântece
(1896), Credințele și eresurile - 1900, Strigăturile - 1896, doinele și horele în 1891, textele de medicină populară din 1900. . etc. Un moment important în afirmarea sa îl găsesc și lucrare colectivă Culegere de doine, strigături și chiuituri ce se obișnuiesc la jocurile și petrecerile noastre populare , Brașov, 1891. Intră în legătură cu N. Densușianu, Iuliu Zanne, Marian Simion Florea, Artur Gorovei și alții, numărându-se printre primii care au înțeles apelul lui N. Densușianu în a răspunde întrebărilor Chestionarului pe care aceasta îl lansase, căci, pe 6 iunie 1893, el solicită din partea istorică bucureștean expedierea unui exemplar din chestionar, cu scopul de a încerca. de a al completa prin raspunsuri. La îndemnul autorului chestionarului, va continua munca de cultură a folclorului și în toamna anului 1893, ultimele materiale fiind trimise pe 23 ianuarie 1894, iar în aprilie 1896 trimite și răspunsuri la partea a doua a chestionarului. Din 1901 a început să publice la Tribuna din Arad. Își lărgește aria colaborărilor, numele său putând fi întâlnit în reviste ca Foaia literară (condusă de Lucreția Suciu - Oradea), Biserica și Școala (Arad), Bunul Econom (Orăștie), Foaia poporului (Sibiu), Timișana (Timișoara), Revista Critică Literară
(Iaşi), Familia (Oradea), Şezătoarea ( Fălticeni), Poporul român (Budapesta) etc. ele au pătruns şi în Moldova, prin prin Artur Gorovei, de la Fălticeni, sau în Oltenia, prin Izvoraşului din Mehedinţi . În 1912 a fost pensionat forțat de autoritățile ungurești, din cauza sentimentelor sale românești. După ce a ajuns la pensie, și-a ordonat și organizat materialul în broșuri, adunându-le în colecții pe care le-a numit: ”Biblioteca Beiuşului” și ”Biblioteca Vaşcăului”, apoi ”Biblioteca satelor”, unele apărute în Editura Doina. . , de la Beiuş, altele la Vaşcău, în editură proprie, iar altele la Bucureşti. ”Folclorul adunat de Vasile Sala face parte integrantă din marile produse ale geniului nostru popular… Produsele folcloristice adunate, constituie adevărate comori spirituale pe care nu le putem trece cu vederea atât de ușor… Opera folcloristică săvârșită de Vasile Sala, rămâne o contribuție solidă la cunoașterea literaturii. populare. Graiul simplu și curat pe care la lăsat nevătămat în culegerile sale eo notă valoroasă a operei lui folcloristice ”. Colaborator la chestionarele de limbă, Vasile Sala, a participat, după cum ne informează nepotul său, academicianul Marius Sala , la Campania de cultură de date inițiată de Muzeul Limbii Române din Cluj, condus de Sextil Pușcariu, primind pentru aceasta și un premiu. În anul 1919 a fost reactivat ca învățător și a funcționat în această calitate la școala din Șuștiu, până în anul 1928. A fost membru în toate corporațiile bisericești, comunale și politice. “ Glosare dialectale le-a publicat în Familia , dar şi în Şezătoarea lui Artur Gorovei, acesta trimiţându-i unul dintre cele mai bogate glosare regionale, de aproximativ 200 de cuvinte, fapt care a intrat în atenţia biografilor săi”.
Părintele Dr. Elie Dăianu la vizitat acasă de mai multe ori. A avut, în manuscris, o biografie amplă a vieții și activității folcloristice a lui Vasile Sala. În urma contribuţiilor sale la diferite întreprinderi cărturăreşti, a primit o mare de scrisori de mulţumire: Haşdeu îi mulţumeşte pentru contribuţia la dicţionarul adus început, N. Densuşianu pentru documentele trimise în legătură cu revoluţia lui Horia, Iuliu Zane pentru contribuţia la Proverbele românilor , editate de Academia Română şi alţii. Cea mai mare parte a scrierilor sale folcloristice au fost publicate în Editura Noastră. A fost decorat cu ”Răsplata Muncii” clasa I și a II-a și a fost membru al Ordinului ”Coroana României” în grad de ofițer.
Din ele putem aminti : Chiuituri și strigături la joc, Dorea-istețul Drăgăneștilor, Balade și legende, Legende religioase, Descântece, Întrebări și răspunsuri, Doine din Bihor, Cimilituri, Glosar din Vașcău, Baba și nepoata, Patima Domnului Hristos, Hore și Isus. Hristos. strigături, Mândreţea cântecului bihorean, Colinde bătrâneşti, Craiul pruncilor, Poveşti din popor, Cei doi grofi, Soacra tirană, Cei doi fraţi, O sută de fraţi şi o sută de surori, Strigături bătrâneşti, Hore bihorene, Poezii poporale din Bihor, Chiuituri bihor. . , Flori din Bihor, Frumusețea chiuiturilor de pe plaiurile bihorene, Bihorul și cântecele sale poporale, Hai la joc, Comoara cu povești frumoase, Folclorul bătrânesc, Du-te bade, Aș muri… Mormântul și altele. Pe lângă acestea a mai publicat un volum care cuprinde Datinile poporului românesc la nuntă în plasa Beiuşului şi a Vaşcăului .. Volume din culegerile de folclor ale lui Vasile Sala au fost publicate şi de Editura Librăria şi Tipografia Doina din Beiuş în colecţia „Biblioteca Beiuşului”
și „Biblioteca Vașcăului”
