Urmează școala primară în Săliște de Beiuș, localitatea de baștină a părinților, iar gimnaziul în Budureasa. Studii secundare la Bucureşti. În anul 1956 se mută împreună cu părinţii la Beiuş.
După finalizarea studiilor a
lucrat ca bibliotecar în comunele Criştior, Rieni şi Dobreşti. În această
perioadă este solistă vocală a tarafului de pe lângă Casa de cultură din oraşul
Ştei (fost Dr. Petru Groza), unde se face remarcată, debutul fiind în anul
1960. În anul 1963 se stabileşte în Bucureşti, desfăşurând activitate de amator
în formaţia folclorică a Casei de cultură "Nicolae Bălcescu, Ansamblul
artistic al Tineretului, Casa de cultură a studenţilor.
Se căsătorește în anul 1964, iar în anul 1966 debutează la radio cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii dirijată de George Vancu, înregistrând primele zece cântece. În același an îi apare la "Electrecord" primul disc vinil. Un real sprijin l-au constituit sfaturile și îndrumările primite din partea unui reputat folclorist, profesorul Tiberiu Alexandru. Tot în acest an apare pentru prima dată la televiziune.
Din 1967 și până în prezent
colaborează cu Ansamblul Tineretului din București. În perioada
1967-1970 a fost solista Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii George
Enescu (dirijori Ionel Budișteanu, Nicu Stănescu și Florian Economu) având
colegi pe Maria Lătărețu, Ioana Radu, Emil Gavriș, Ion Luican,
Angela Moldovan și Lucreția Ciobanu. De regulă, spectacolele aveau loc
duminica, la Ateneul Român. În perioada 1970–1975 a fost angajată la Ansamblul
Artistic „Doina” al Armatei București, dar a colaborat și cu mari ansambluri
folclorice și orchestre din țară, alături de care a participat la turnee, atât
în țară cât și în străinătate - Israel, Danemarca, Norvegia, Rusia, Ungaria,
Austria, Germania, Franţa, Italia, Olanda, Belgia etc. Din 1975 este artist liber profesionist. Devine o
prezenţă permanentă la radio şi televiziune. Un loc însemnat l-au ocupat
spectacolele de la Studioul de concerte "Mihail Jora", așa numita
sală Radio, susținute alături de excelenta orchestră de muzică populară a Societății
Române de Radio, condusă de maestrul Paraschiv Oprea. Palmaresul său
însumează peste 200 de cântece înregistrate, 17 discuri vinil, casete audio ori
CD-uri cu cântece populare din Ţara Beiuşului. În 2000 este primită în Academia
Artelor Tradiționale.
Distincții: - Titlul de „Interpret Tezaur al
Folclorului Românesc”, acordat de Televiziunea Română; - Diploma de Excelență
din partea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București pentru
originalitatea și autenticitatea repertoriului, precum și Medalia aniversară la
cei 70 de ani de existență ai muzeului (2006); - În anul 2001 a devenit Cetățean
de onoare al municipiului București; - În 2003, în cadrul spectacolului„500 de ani de
atestare documentară'' primăria din Ștei-Bihor, acolo unde a cântat pentru
prima oară pe scenă, i-a acordat, Diploma de Excelență; - În 2003, i se acordă
diploma "Pro Meritis", de către Direcția pentru Cultură Bihor; - Diplome
de excelență acordate de: Primăria Beiuş, Societatea Română de Radiodifuziune,
Prefectura Botoşani, Direcţia pentru Cultură Suceava.
Din
2015 face parte din consiliul director al Uniunii de Creație Interpretativă a
Muzicienilor din România (UCIMR).
Scrieri: - Din iubire pentru cântec, Editura Semne, București, 2015; - Cântecul
dorului neobosit, în curs de apariție, ediție îngrijită de Ioan Laza,
Editura primus, Oradea 2021.
Referiri:-
Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii
Apuseni… p. 261; - Vasilescu,
Stelian, Oameni din Bihor… p. 505; - Polina,
Gheorghe, Viorica Flintașu, Radio
România Antena Satelor; - Loredana Ionaș – „La mulți ani, Viorica Flintașu! - O
viață închinată melosului popular”, Revista Agero; - Claudiu Ionescu – „Horitoarea
dintre Dealurile Beiușului”, Formula A -
anul 2004, numărul 605; - Potoran, Radu, Viaţa
ca un cântec –„Viorica Flintaşu”, în: Crișana, 31 ianuarie 2019,
Iordan, Gabriela, „Viorica Flintașu și cântecul bihorean”, în: Cronica Română,
14 octombrie 2004; - Brânda, Nicolae, „Viorica Flintașu: <<Nu-i modru că
știu cânta>>”. (S.
S.)
