sâmbătă, 26 martie 2011

TRECEREA ÎN ETERNITATE A PREŞEDINTELUI DE ONOARE AL ACADEMIEI DACOROMÂNE IOAN OLIMPIU LUCA DUPĂ O ÎNDELUNGĂ SUFERINŢĂ

25 martie 2011, ora 19.46
 
In urma cu citeva minute am fost instiinţat despre nefericitul eveniment
Este  o pierdere uriașă pentru cercetarea de la ADR.
Este posibil ca duminica  27,  tocmai de ziua Basarabiei, sa fie înmormântat la Cernica în cimitirul din complexul monahal
Dumnezeu sa il ierte si sa il odihnească în pace!
 
Profesorul OLIMPIU IOAN LUCA, s-a născut la 7 ianuarie 1928 în localitatea Auşeu-Bihor, România, a primit numele de Ioan, de la sfântul zilei şi de Olimpiu, după mamă, iar cel de familie, Luca, de la tată. Ambii erau învăţători. Ei au învăţat pe autor primele noţiuni de gramatică a limbii dacoromâne. Noi, la Academia DacoRomână, prin convenţie, aşa numim limba română, prin urmare, şi gramatica ei. Clasele primare le face în satul Iteu - Bihor, la tatăl său, de la vârsta de 6 ani apoi intră în Liceul „Simion Bărnuţiu” din Simleul Silvaniei. În 1940 se refugiază din faţa trupelor Ungariei horthyste la Beiuș unde continuă liceul “Samuil Vulcan”, absolvind în 1946. În 1944 elev fiind, împreună cu 15 colegi, activează ca infirmier - sanitar la Spitalul militar Beiuş, drept pentru care primeşte titlul de veteran de război- voluntar.     
Între 1946 - 1950 studiază la Facultatea de Agronomie din Cluj. După absolvirea facultăţii lucrează 2 ani în producţie, din 1952 se dedică învăţământului liceal agricol în Şimleul Silvaniei, Turda – Fundulea - Brăneşti - Fierbinţi, pe care îl va servi 40 de ani. Este numit în 1963 primul director al nou înfiinţatului liceu din Fundulea, pe care-l va organiza şi conduce 9 ani.
A ocupat funcţii de conducere în liceu timp de 16 ani. Pentru acest lucru, Senatul Academiei DacoRomâne a făcut propunerea ca liceul agricol din Fundulea, catre organele competente, inclusiv cu acordul reuniunii promoţiilor acestei instituţii de învăţământ din vara anului 2009 în sala de festivităţi in faţa cadrelor didactice ale acestei instituţii. A publicat mai multe articole pedagogice în ziarele şi revistele de specialitate ale vremii, ca prime apariţii.
Pentru Ministerul Învaţământului a realizat un set de diapozitive Agrocenoze, Botanica, Plante medicinale şi aromatice, Apicultura.
După evenimentele din 1989, fiind membru al Asociaţiei culturale  „Pro Basarabia şi Bucovina”, conduce 30 de pelerini la acţiunea „Drumul Crucii” , în 1992, pe traseul Bucureşti – Braşov – Bistriţa - Suceava - Putna – Iaşi - Chişinău în urma căruia publică lucrarea Drumul Crucii la Editura DacoRomână TDC. În 2002 publică lucrarea Dacia va renaşte, cu capitole despre limba română - limba traco-geto-dacă, istoria, geografia şi religia dacilor. Pentru această lucrare excepţională Academia DacoRomână i-a conferit titlul de doctor în dacoromânistică.
Pentru Ministerul Învăţământului a scris şi publicat lucrarea Calculator şcolar, de natură pur matematică. În anul 1992 a iniţiat crearea ”Fundaţiei SAMUIL VULCAN”, al cărui vicepreşedinte este şi în prezent. A îndeplinit cu onoare funcţia de secretar general al Academiei DacoRomâne şi director al Centrului de cercetare dacoromân pentru problemele conducerii social-politice, ştiinţelor juridice şi ale administraţiei publice  “Emil Mihuleac, din cadrul Secţiei DacoRomânia a Academiei DacoRomâne.
 Este cunoscător al limbii maghiare, fapt ce l-a determinat să scrie  o amplă lucrare intitulată Dicționar în 9 limbi, conştientizând obligaţia de a-şi face datoria faţă de strămoşii săi care au participat la luptele de apărare a Cetăţii Biharea. Satul de baştină al bunicilor şi străbunicilor se află la numai 10 km de Biharea lui Menu Morut.
Care cercetător nu ar fi satisfăcut de realizarea unei trilogii precum Stema Daciei (color), şi TATO NIPAL (Tatăl nostru în limba strămoşilor traco-geto-daci, pe scurt, direct, dacoromâni) reconstituit de autor şi pus pe note de prof. univ. dr. preot Nicu Moldoveanu, interpretat şi înregistrat de corul LYRA – Beiuş – Bihor, readucerea în atenţie a STEMEI DACILOR, color, după text de la VATICAN, materiale/pliante semnificative precum cel realizat  la 1 decembrie 2003, pentru Alba Iulia, numeroase comunicari, studii şi materiale de dacoromânistică și pedagogice, trimise la diverse publicaţii.
Pentru toate acestea şi pentru proiectele aflate în lucru, Senatul ACADEMIEI DACOROMÂNE i-a conferit DIPLOMA DE EXCELENŢĂ și titlul de PRIOR IN TEMPORE, devenind preşedinte de onoare al Academiei DacoRomâne, instituţie autonomă în cadrul Fundaţiei Academia DacoRomână „TDC”, care are drept scop fundamental eternizarea valorilor temporale  dacoromâneşti, iar drept scop strategic pregătirea spirituală a reînregirii ţării în graniţele ei fireşti…
Gramatica limbii traco-geto-dacice este, poate, cea mai importantă lucrare pe care domnia sa a redactat-o. De altfel, după cercetări de o viaţa, a avut ideea de a readuce la lumină esenţa unei limbi pe care unii o considerau definitiv şi iremediabil pierdută, moartă şi deci, necunoscută în veci. Unii s-au aventurat să afirme, în special unii cercetători alogeni şi de o anumită etnie, cum că dacii nici nu au avut o limbă şi nici scriere. Adică ar fi fost surdo-muţi, ar fi vorbit prin semne, după cum nici aurul nu ar fi ştiut să îl prelucreze, de parcă tezaurul tâlhărit de romani ar fi fost scos şi prelucrat  tot de romani. Pentru moghiori care au apărut din stepele Asiei cu multe secole dacii nici un ar fi fost pe aici când rătăceau după iarbă grasă. De aceea, istoria războaielor noastre cu romani, adică ale dacilor cu nepoţii târzii ai lor care, după ce au construit prin foc şi sabie un imperiu, ajuns în faliment, au venit să jefuiască aurul bunicilor lor ca să mai salveze imperiul câteva secole după... Ori o fi fost  specialişti în aur dacic din Apuseni cine ştie ce hoardă venită cu carnea crudă sub şa specializaţi prin pustietăţile Asiei?... Dar şi ei tot după aur şi iarbă au venit prin Europa. Este evident că dacii au avut şi limbă, şi scriere şi că noi vorbim limba lor, evoluată permament de zece milenii, iar de la ei de vreo două milenii. Limba este un organism viu, trăieşte de milenii, prin generaţii şi generaţii. Acum se află în al unsprezecelea mileniu dacoromânesc. Cato cel Bătrân, la vremea lui, afirma cu certitudine că geții aveau o limbă și o scriere înainte de întemeierea Romei. De altfel, Legile belagine ale dacilor vechi au fost la baza legilor romanilor.
Am văzut că autorul, sensibil la denigrările venite de aiurea, dă răspunsuri pe măsură. De altfel, acesta este şi rolul unei Academii, să producă permanent cunoaştere la nivel înalt, o cunoaştere esenţială, sistematizată rațional, dar şi pe înţelesul tuturor, atunci când trebuie, aşa cum trebuie. Şi iată, surpriza!
Redactarea acestei lucrări fără egal. Ca şi a Dicţionarul în 9 limbi ea fost însoţită permanent de un ghinion de neînţeles. Textele culese se rătăceau, tehnoredactorii aveau accidente de calculator, ba exploda monitorul, ba primea un virus necunoscut în program, ba se rătăcea manuscrisul pe la cine ştie cine cu culesul vreunui capitol, iar autorul era nevoit să îl refacă, practic, să îl rescrie din memorie, ba dispărea culegătorul cu manuscris cu totul şi aflam ulterior că a plecat în Occident. Am scos destul de multe cărţi în calitate de director fondator al acestei edituri şi mărturisesc faptul că nu am avut atatea ghinioane ca la cărţile domniei sale. Dacă aş fi fost suspicios, urmărit de ideea conspiraţiei, aş fi crezut că există cineva care ne monitorizează, punându-ne piedici din umbra, cu îndârjire demnă de o cauză mai bună. Toate aceste incidente erau trecute cu blândeţe şi cu înţelepciune, şi reluam culegerea cu alte persoane, alţi bani, alt timp de aşteptare, dar şi alte surprize.
Şi iată că, precum în legendele lui Manole meşterul neîntrecut, dl. Luca a reuşit după multe încercări care au oţelit aşteptarea şi ne-au dat timp de reflecţie pe îndelete, să facem lucrarea prezentă.
Este prima gramatica de acest fel pe care o public în editura noastra sub egida Academiei DacoRomâne.
Proiectul fundamental al Academiei DacoRomâne îl constituie ENCICLOPEDIA DACOROMÂNĂ, buletin de identitate europeană al României în eternitate, în care, cu certitudine această gramatică va fi înserată în ordinea logică şi alfabetică prin noţiunile ei speciale, constitutive de naţiune întru dacoromânistică – înțeleasă a știință despre conștiința, acțiunile și inacțiunile națiunii dacoromâne, de conștiință a dacoromânității privind răspunsurile la întrebările esențiale: cine este, de unde vine și încotro merge națiunea noastră matcă a Europei, din preistorie și din istorie veche spre viitorii posibili.
Probabil că au mai fost scrise gramatici ale limbii noastre ancestrale, fie la vremea lui Zamolse, Burebista, Deceneu sau a lui Decebal. Prima universitate a lumii, cea întemeiată de Zamolse, a cuprins şi gramatica, aşa cum s-a păstrat în buna tradiţie a învăţaţilor geţi de la Cetatea lui Dromi-getul pe IALOMIȚA –Iordanul dacoromânesc, la care veneau grecii să înveţe filosofie, gramatica, etica, fizica şi altele, inclusiv la sihaştrii noştri. De altfel, modelul geţilor a fost preluat de Socrate, Platon şi Aristotel la Atena. Platon, dacoromânul, a venit din nordul Dunării ca și Socrate, de pe la noi, ca să înveţe pe atenieni tainele naturii, ale societăţii şi ale gândirii. Ne place să credem că, pe undeva, multe din noţiunile pe care le regăsim în cartea domnului profesor Luca, sunt sau au fost prezente şi în lucrările înaintaşilor antici. De altfel, aşa este în ştiinţa, cunoştinţele sistematizate sunt similare, poate mai bogate pe măsura ce timpul devine mai matur, dar mai aşezate, mai esenţializate. Doar metodele diferă, în raport cu nivelul de cunoaştere al profesorilor în arta educaţiei şi de nivelul de înţelegere al elevilor.
Desigur, cea mai mare şi permanentă profesoară a întregii umanități a fost femeia–mamă universală, ca mamă dacă. Ea a predat primele noţiuni de gramatică a limbii dacilor, sau cum zicem noi, de limba dacoromână. Apoi tata, bunica, bunicul, sora, fratele, vărul sau verişoara au constituit îndrumătorii pentru diversele clase de noţiuni pentru noua generaţie. Dl. Luca reface cu ochii minții primii paşi ai atâtor generaţii care au crescut în limba dacoromânească de la începutul lumii noastre. Şi, după Calendarul dacoromânesc, ne aflăm la 25 octombrie 10 010. Pentru a acorda mai multă expansiune mesajului său, autorul a luat ca bază de analiză lexicul gramatical prin 11 limbi: română, dialectul aromân, limba traco-geto-dacă, limbile latină, franceză, italiană, spaniola, germană, maghiară, engleză și cehă la care completează, uneori, cu albaneza și chiar araba.
În final, mai apare o surpriză:  îngemănarea GRAMATICII cu DICȚIONARUL român-traco-geto-dac, adică dacoromân. Noi, la ACADEMIA DACOROMÂNĂ îi denumim pe atlanto-pelasgo-ramano-traco-geto-daco-valahi într-un cuvânt, dacoromâni, pentru că intre daci şi românii de azi un incape nici măcar o liniiuța de desparțire, românii de azi sunt dacii contemporani, într-o continuitate şi permanenţă de zece ori milenară. Acest dicționar cuprinde peste 3 000 de cuvinte. Mai bine de jumătatea acestui lexic este susținut de surse ale trăitorilor de mii de ani până în zilele noastre. Sunt prezenți anticii HOMER, HERODOT, PLINIU, AESCHYL, PTOLEMEU, VIRGILIU, OVIDIU și mulți alții, până la cei din școlile cele mai recente, începând cu regretatul NICOLAE DENSUȘIANU, precum și PAUL LAZĂR TONCIULESCU, C.C. GIURESCU, VASILE PÂRVAN, I. I. RUSU etc.  GRAMATICA și DICȚIONARUL s-ar fi putut completa cu cele peste 2000 de antroponime, 185 de hidronime, 10 oronime, 2500 toponime, astfel ca numărul cuvintelor găsite identificate de dl. OLIMPIU IOAN LUCA în limba traco-geto-dacă ar depăși 8 000 de cuvinte fundamentale.
 Am întrebat pe autor dacă a consultat alte lucrări de acelaşi gen ca bibliografie pentru această lucrare. Şi am aflat că nu a identificat nici una până în prezent. Prin urmare, trebuie să fi avut conştiinţa de pionier în cunoaştere într-un domeniu pe cât de abstract, pe atât de vital, de important pentru nemurirea unei limbi vii care se transmite din părinte la propriul copil şi de la copilul-părinte la alt copil care va deveni şi el părinte şi profesor natural de limbă dacoromânească.

Nota: La data de 1 Decembrie 2010, Senatul Academiei DacoRomâne a acordat autorului Titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA pentru întreaga activitate pusă în slujba culturii dacoromâne, dacoromânisticii şi educaţiei naţiunii noastre.

Dr. Geo Stroe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu