Sute de cunoscuți, prieteni și admiratori ai Doamnei muzicii populare bihorene, Florica Ungur, au condus-o astăzi pe ultimul rând. Personalități din lumea politică și muzicală, profesori și foști elevi ai Floricăi Ungur au aplaudat-o pentru ultima dată. Ambasadoarea Bihorului, așa cum o numesc cei dragi, a avut parte de o ultimă doină pe care i-a cântat-o la adio prietena ei, interpreta Viorica Flintașu.
Peste o mie de admiratori și cunoscuți ai Floricăi Ungur și-au luat adio de la ea astăzi, în capela Hasas din cimitirul Rulikovski. Solista a fost vegheată de familie și de copiii ei de suflet, Alexandru Ungur și Ioana Urs care au fost nevoiți astăzi să-și ia adio.
Un sobor de nouă preoți a ținut slujba de înmormântare, iar foștii colegi, de scenă sau de școală, au spus câteva cuvinte de adio la capătul artistei.
Un sobor de nouă preoți a ținut slujba de înmormântare, iar foștii colegi, de scenă sau de școală, au spus câteva cuvinte de adio la capătul artistei.
Poate cel mai impresionat rămas bun dintre toate, a fost rostit de interpreta de muzică populară Viorica Flintașu, cea care i-a fost prietenă Floricăi Ungur.„Se spune că atunci când moare un om se întristează cerul, dar atunci când moare un artist, plânge tot Universul" a spus cu lacrimi în ochi, Viorica Flintașu. „Despărțirea este mult peste puterea noastră. Florica Ungur a fost o interpretă unică care a slujit cu o credință rar întâlnită cântecul tradițional", a spus artista. Viorica Flintașu a recitat și câteva versuri din repertoriul îndrăgitei artiste: „Vai săraca maica mea, de la multe m-a scos ea (...) de la două nu mă poate: de la dor și de la moarte".
În omagiul adus,Viorica Flintașu a cântat o ultimă doină de jale, la capătâiul marii artiste.
Ultimul drum al Ambasadoarei Bihorului a fost făcut în ropote de aplauze presărate cu lacrimi.
În omagiul adus,Viorica Flintașu a cântat o ultimă doină de jale, la capătâiul marii artiste.
Ultimul drum al Ambasadoarei Bihorului a fost făcut în ropote de aplauze presărate cu lacrimi.
Sursa: adevarul.ro
„Am crescut cu folclorul, l-am simţit de când eram mică-mică.” (prof. Florica Ungur)
Primul dascăl al artistei a fost chiar mama sa (Ileana Cociuba), de la care a preluat unele melodii (de ex. „Noi merem după mireasă”). Alte două persoane care au influenţat deosebit de mult viaţa artistei sunt: profesorul de folclor Mihai Pop şi profesoara sa de canto de la Şcoala Populară de Artă Rhea-Silvia Pop de Popa (sora lui Ioan Pop de Popa).
Cântăreaţa afirmă într-un interviu (acordat lui Horia Blidaru) că n-a vrut şi n-a făcut „carieră din cântat”. „Nu mi-am propus niciodată să cânt pentru a avea succes, ci pentru a mângâia sufletuc celor care au izvodit cântarea.” (Dintr-un interviu acordat “Opiniei studenţeşti”, nr. 1-2 (8-9) an II, ian.-febr. 1975)
A absolvit cursurile Universităţii din Bucureşti, secţia limbi clasice (latină şi greacă veche) şi a fost profesoară de latină în liceu. Cântăreaţa mărturiseşte: „(...) era de aşteptat să-mi respect vocaţia de dascăl, dobândită, şi să fructific talentul dat de Dumnezeu în timpul care-mi rămânea după munca la catedră.”
A înregistrat primul disc „Electrecord” în anul 1970, la vârsta de 31 de ani. A mai înregistrat încă nouă discuri, cinci casete audio şi un CD. „A colaborat cu mari orchestre, ansambluri şi dirijori, a participat ca invitată la cele mai mari festivaluri de folclor din ţară şi din străinătate, a avut emisiuni şi înregistrări la toate posturile naţionale de televiziune şi şi-a exprimat crezul artistic şi respectul pentru valorile cântecului popular în diverse articole şi interviuri.” (prof. Crăciun Parasca)
Melodiile sunt interpretate de Florica Ungur cu o mare sensibilitate. „Cânt pentru a-l aduce pe omul zilelor noastre în faţa sa, pentru a-l oglindi în coordonatele spirituale care l-au generat şi l-au perpetuat. Cânt pentru că a cânta înseamnă a vieţui într-un anume fel, pentru că a cânta este sinonim cu a recrea lumea după măsura ta.” „Cred că omul trebuie să caute mulţumirea sufletească şi fericirea înăuntrul său. Cu această convingere în suflet, încerc să ofer celor din jur câte un strop din lumina mea interioară, iar cântecul îmi este mesager.”
Acesta este „crezul artistic ” al interpretei. De aici se poate desprinde dragostea pe care aceasta le-o poartă ascultătorilor, dăruindu-le pacea sufletească. Ascultătorii, la rândul lor o iubesc, manifestându-şi sentimentele de admiraţie în diverse rânduri: „Florica Ungur (...), această fantastică pasere a cântecului, a înviorat plaiurile Ardealului, punînd pe colnice rouă şi bucurie, relicte dintr-un ultim secret al ţăranului în dorinţa lui de a lovi cerul cu băţul... Venind cu graiul de acasă al părinţilor şi al strămoşilor, beneficiind şi de buna conservare a muzicii şi a tradiţiilor în această zonă a ţării, înzestrată fiind cu o aleasă cultură şi cu un rafinat gust pentru autentic şi inedit - ea cultivă doina cea tărăgănat curgătoare, cîntecul de joc şi de nuntă, şi cîntecul de jale - “şoptit” şi “fluierat” - mai mult bocet, dar de un colorit aparte.
Vocea caldă, cu un timbru specific, modulată cu uşurinţă, şi versurile încărcate metaforic, deşi foarte simple - concură în egală măsură la crearea unei stări “poetice” greu de înlăturat din sufletul ascultătorului. Cântecul, chiar cel de joc, îmbracă o dulce aureolă melancolică, el se circumscrie vieţii rurale din care a isvorît, înnobilînd satul şi oamenii lui.” (Lucian Steia, Marginalii la cântările Floricăi Ungur, în: Alma Mater, nr. 9-10 (33-34), an V, octombrie-noiembrie 1973)
„Cântecul Floricăi Ungur pune un strop de fericire în fiecare inimă. (...) Cântecul ei preamăreşte omul, viaţa, iubirea în firescul şi sublimul lor”. (Ioan Laza, ziarist, Farmecul unui glas, Crişana, 1976)
„Florica Ungur m-a învăţat cântecele, şi s-a înălţat pe prispa casei cu ele, apoi a adormit în tărâmurile lor legănată de o mamă bătrână, cu brâul de lână. Cântecul ei se frânge în lumină şi-n duh de sărbătoare, cheamă la viaţă şi-n bucuria îndurerată, aproape de istov, ne spune povestea neamului.” (Vasile Vetişeanu , Floare din Bihor – Florica Ungur, Crişana, 1974)
„Ascultând-o cântând pe Florica Ungur, sufletul se desprinde din banalul cotidian şi se apropie de divinitate, misterios, dar sigur. Căci, în cântecele ei fără pereche, cu aer de munţi sălhui, sunt feliile noastre de dăruire şi cultură, accentele noastre de îndumnezeire. (Miron Blaga, Florica Ungur sau adâncimile cântecului)
Ca o încununare a activităţilor sale din domeniul artistic şi pentru promovarea autenticităţii folclorului românesc, interpreta a primit la 19 decembrie 2008 diploma „Pro meritis”.
Sursa: Wikipedia
