joi, 28 martie 2013

Personalitati beiusene aniversate in aceasta saptamana


IOAN BUTEANU

 
Profesor, director al liceului, autor de manuale şcolare, publicist. S-a născut pe 25 martie 1848 la Carei – A decedat la 24 aprilie 1914 în Oradea. Şcoala primară  a făcut-o în oraşul natal, iar studiile secundare şi superioare la Academia Teologică din Oradea. In  anul 1871  a fost numit profesor suplinitor, iar în 1882 după ce  a trecut examenul de capacitate la Universitatea din Budapesta, profesor titular definitiv la liceul din Beiuş. În anul şcolar 1888-1889  a suplinit la direcţiunea şcolii pe P. Mihuţiu, iar din 1889 a fost numit director titular, conducând până în anul 1907 această citadelă de răspândire a ştiinţei şi culturii, a ideii unităţii de neam, limbă şi teritoriu a tuturor românilor. Aprecierea activităţii sale se materializează şi în ridicarea sa pe treptele ierarhiei bisericeşti fiind înaintat la rangul de protopop şi arhidiacon onorific, iar electoratul local l-a trimis, în anul 1905, să îi reprezinte interesele în parlamentul de la  Budapesta. In 1907 a fost numit director al Şcolii normale din Oradea şi canonic al capitlului bisericii catedrale din Oradea, iar din 1913 prepozit al aceleaşi biserici.

Politica şcolară a statului dualist prin Legea din 1883 şi apoi modificarea ei pe baza articolului 30 din acelaşi an, va determina şi unele schimbări la gimnaziile româneşti care îşi păstrau încă caracterul confesional. Astfel, limba maghiară trebuia să se înveţe în mai mare măsură ca până atunci. “Ca o reacţie imediată la intrarea în vigoare a acestui articol de lege şi a planului de învăţământ modificat, conducerea celor trei şcoli româneşti de tradiţie din Transilvania, din Blaj (înfiinţată în 1754), Beiuş (1828) şi Năsăud (1863) iau iniţiativa convocării unei conferinţe a delegaţilor corpurilor profesorale… Conferinţa va fi convocată la Blaj în zilele de 8 – 11 aprilie 1885… La conferinţă participă alături de directorii celor trei gimnazii Ioan Antonelli de la Blaj, Petru Mihuţiu de la Beiuş şi Ioan Ciocan de la Năsăud şi câte trei profesori de diferite specialităţi pentru a putea discuta cât mai multe probleme prevăzute în program… Reprezentanţii profesorilor prezenţi erau de la Blaj –Ioan German, Alexandru Uilăcan şi Iosif Hossu, de la Beiuş –Teodor Roşu, Ioan Buteanu şi Vasile Leşianu  iar de la Năsăud – Maxim Pop, dr. Paul Tanco şi dr. Artemiu Alessi. Dintre aceştia majoritatea au fost profesori cu renume, cu o bogată activitate didactică, cultural ştiinţifică şi luptători pentru drepturile naţionale… Cu o activitate meritorie şi vastă se va distinge profesorul, Ioan Buteanu de la gimnaziul beiuşan… Poseda o vastă cultură literară şi istorică, calităţi ce au adus liceului un nou avânt…” (Căluşer, Iudita. Un moment semnificativ din relaţiile…  În:  Crisia (Oradea). An. 8, 1978, p. 417.
Scrieri: - Istoria literaturii maghiare până la 1500, după Toldy.  Gherla, Imprimeria Aurora, 1885; - Gramatica limbei române. Lucrată pe baze sintactice de… Gherla, Imprimeria Aurora, 1887; - Stân’a de Vale. Cu o privire scurtă la Regiunea munţilor Bihoreni de…  Gherla, Imprimeria Aurora, 1887; - Câteva observaţii la chestiunea ortografiei;  - Cuvânt rostit cu ocaziunea jubileului de 50 de ani de preoţie a episcopului Mihail Pavel;  - Cuvânt rostit la festivitatea jubiliară, organizată de tinerimea şi corpul profesoral din prilejul activităţii de 40 de ani a prof. Gheorghe M. Marinescu;  - Despre  u final şi jumătăţit;  - O privire fugitivă asupra trecutului institutului nostru;  - Păreri despre propunerea limbilor străine;  - Sistema divizibilităţii numerelor;  In:  Programa Gimnaziului superior Greco-catolic Beiuş dintre anii 1876 – 1887 şi anul 1902.



TEODOR NEȘ

Profesor, publicist. Credem că cea mai  bună prezentare a propriei vieţi şi-o face însuşi Teodor Neş; "M-am născut la 26 martie 1891 în comuna Mădăras sat de lângă Salonta - Bihor…  Ca cel mai mic din familie scris-cititul l-am învăţat pe lângă fraţii mei mai mari. La vârsta de 11 ani, sfătuit de învăţătorul din comună, am urmat clasa a 4-a la şcoala primară reformată din Salonta, în limba maghiară. Am continuat aici şi clasele gimnaziale în anii 1902 - 1906 fiind mereu premiat. Clasele 5-8 (1906 - 1910) le-am urmat la liceul din Beiuş. În Salonta am trăit cu merinde de acasă. În Beiuş am trăit din meditaţii. În clasa a V-a am meditat pentru casă-masă, pe colegul Bathory Zoltan; în clasa a VI-a bolnav cu pleurezie şi temperatură, am meditat în camera neîncălzită pe colego Eleonora Ciurdaru căsătorită în Debreţin; în clasele  7-a şi 8-a am meditat pentru casă masă pe Muckenhaupt Iosif. Am fost premiant în toate clasele. La examenul de maturitate comisia, fără nici o deliberare, mi-a înmânat un galben de 20 coroane, fapt unic în istoria liceului. Universitatea am urmat-o în Budapesta (1910-1914) ca membru al colegiului  Eotvos, fiind bursier al "Fundaţiei Gojdu". După terminate studiilor am fost reţinut ca asistent de Eotvos Lorant profesor de fizică experimentală pentru măsurări geofizice, pe traseul Nagykoros - Valea lui Mihai, unde ne-a prins izbucnirea primului război mondial. În anii 1914 - 1919 am făcut războiul mondial pe frontul din Bosnia-Herzegovina şi Italia (Isonzo - Tolmino)…  apoi am trecut în armata română… În tranşee, între ofensive, am învăţat diferite limbi: italiana, engleza şi am încercat să cunosc structura unor limbi orientale: turca, persana etc. La Belgrad învăţasem limba sârbă. Limba germană o învăţasem în liceu, iar franceza la colegiul Eotvos… În 1918-1919 am activat în plasa Tinca ca propagandist pentru alipirea Ardealului la România fapt care mi-a adus arestarea în martie 1919. După o săptămână însă prefectul de Oradea era Katz Bela la intervenţia zecilor de ţărani veniţi cu căruţele din Mădăras la Oradea, am fost eliberat… Activitatea de profesor am început-o în septembrie 1919 la Gimnaziul real de stat din Oradea… am plecat la Liceul  "Andrei Şaguna" din Braşov, unde am fost solicitat la sugestia prietenului Ilie Cristea… Aici la îndemnul lui Axente Banciu şi Ilie Cristea, am început să public… În anii 1923 - 1928 am funcţionat la Liceul "Emanuil Gojdu" din Oradea. Ca director am promovat, prin toate mijloacele, prin cuvinte şi fapte, completarea instrucţiei teoretice a elevilor prin lucrări practice…  Ca  membru în expediţia de măsurări geografice… am făcut măsurări geomagnetice…  În revista "Cele Trei Crişuri" din Oradea am publicat o serie de articole despre problemele actuale ale fizicii…  În revista "Cele Trei Crişuri pentru popor" din 1925, 1926 am publicat articole despre Tainele cerului…  Am colaborat la Gazeta Transilvaniei (Braşov, 1922/1923) şi Societatea de mâine (Cluj, primele numere) cu articole de ştiinţă popularizată. Ca profesor la Braşov, la cererea scriitorului Lucian Blaga, am revizuit şi adăugit manualul de fizică al lui Tit Liciu Blaga, fost profesor la liceul din Braşov şi căzut pe câmpul de luptă în primul război mondial. Manualul, ediţia a II-a, poartă pe copertă şi numele meu. Ca profesor (1923-1925) şi director (1925-1938) al liceului din Oradea, am publicat Anuarele liceului pe anii 1925-1938 cu studio legate de viaţa şcolară şi de istoricul liceului. Am fost colaborator al revistei Familia, care milita pentru înţelegerea româno-maghiară. Am făcut parte din Grupul Familia alături de Ioan Agârbiceanu, Alexandra Dima, Victor Eftimiu, Emil Isac, Ovidiu Papadima, Octav Şuluţiu etc. Ca inspector general am publicat mult în revista ministerului  Şcoala românească, inspirat din experienţa mea şcolară, la catedră, ca director de liceu, de pe teren. În anii 1945-1947 scrisul l-am înlocuit cu discuţii verbale în cadrul şedinţelor sindicale pe Capitală, ţinute la Liceul Spiru Haret în fiecare sâmbătă…" (Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 372-376). A fost preşedintele Astrei bihorene, calitate în care în multe duminici împreună cu corul liceului se deplasa la   sate şi ţinea conferinţe. A fost preşedintele "Casei Naţionale" din Bihor, susţie periodicele din Bihor, a înfiinţat Universitatea liberă "Emanuil Gojdu" care de la înfiinţare în 1926 a colaborat cu bune rezultate până în 1937 cu "Extensiunea universitară din Cluj". A fost unul dintre cei mai importanţi animatori ai vieţii culturale bihorene. Pe lângă  periodicele amintite mai colaborează la Legea Românească,, Gazeta de Vest, Astra Bihariei, Ţara Visurilor noastre, din Oradea, Societatea de mâine (Cluj), Noua revistă şcolară (Bucureşti) şi altele. A trecut in nefiinta la 29 mai 1975 si este inmormantat in cinitirul Bellu din Bucuresti.
Dintre scrieri: -  Liceul de băieţi din Oradea. Oradea, 1929;  - Anuarul Liceului "Emanuil Gojdu" din Oradea. 1926/7-1927/8; - Tâlcul notelor în liceu. Oradea,  1933; - În memoria prof. Constantin Pavel.   În:  Gazeta de Vest (Oradea). 20 mar. 1935; - Oameni din Bihor 1848-1918. Oradea, 1937; - Neş, T. 1 Decembrie 1918,  În:  Legea Românească  (Beiuş). An. 23, Nr. 23 – 24, 1 – 15 dec. 1943, p.  214  - 216; - Folosirea şi păstrarea materialului didactic. Bucureşti, Vol. 1, 1958; Vol. 2,  1963 ( în colaborare cu A. Negulescu); - Monografia Liceului "Emanuil Gojdu" la 50 de ani. Oradea 1971; - A doua carte despre Oameni din Bihor. Oradea, 1979.
Referiri: - Cociu, Ana.  Lucreţia Suciu Rudow.   În:  Contribuţii culturale Bihorene.  Oradea, Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Bihor, 1974, p. 266. - Comunicări susţinute la sesiunile închinate semicentenarului unirii Transilvaniei cu România (Oradea 1960)… p. 84; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 39, 46, 47, 123; - Fanache, V.  “Gând românesc” şi epoca sa literară…  p.  XXIV, nr. 647, 1156; - Faur, Viorel. Contribuţia publicaţiei orădene Lucrări ştiinţifice la reconsiderarea istoriei locale.   În:  Crisia (Oradea). An. 10, nr. 10, 1980. p. 321-352, p. 344; - Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 9, 17, 58, 97, 101, 104, 139, 145; - Faur, Viorel. - Istoricul cercetării manifestărilor memorandiste în Bihor.    În:  Crisia (Oradea). An. 18, nr. 18, 1988, p. 423-425, p. 424; - Faur, Viorel. Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919)…  p. 7, 10, 51, 52, 72, 105, 109, 123, 147, 152, 163, 158; - Faur, Viorel şi Apan, Mihai.  Manifestări politice ale populaţiei româneşti din Bihor între 1870-1905.    În:  Crisia (Oradea). An. 14, nr. 14, 1984, p. 53-61, p. 56, 58; - Istorie financiar-bancară. Studiu asupra băncilor din Transilvania (1867-1918).  Vol. 1.   Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996, p. 119, 127, 136, 138; - Lenghel, Ioan. Contribuţiuni la cunoaşterea Casinei române din Beiuş.   În:  Contribuţii culturale bihorene…  p. 71-94, p. 83; - Mihoc, Blaga. Valenţele emancipării. Blaj, Editura Logos ’94, 2004, p.103; - Tripon, A.  Almanahul Crişanei… p. 417; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… p. 372. (I. I.)



IACOB LAZĂR

Profesor, publicist.  Născut la 28 martie 1884 în Peştiş, jud. Bihor.  A decedat la 13 decembrie 1951 în Bucureşti. Clasele primare le face la Şcoala confesională din Peştiş şi Şcoala reformată din Aleşd. Studii secundare la Beiuş, bacalaureatul îl trece în anul 1902. Studii superioare teologice la Institutul Teologic din Arad şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În anul 1908 obţine titlul de doctor în teologice cu cel mai înalt calificativ. În anul 1910, este numit, prin concurs, profesor la Institutul Teologic din Arad afirmându-se ca teolog şi pedagog deosebit. La 18 aprilie 1910 este hirotonit diacon, iar în 1920 ca preot de către episcopul Ioan I. Papp al Aradului. Face parte din elita intelectuală care a luptat pentru împlinirea Marii Uniri. O vreme a făcut parte din redacţia ziarului “Românul”, unde multe dintre articolele sale le semnează cu iniţialele “li”. Majoritatea articolelor publicate aici au fost gândite, scrise şi publicate spre a servi cauza Unirii cele Mari. A mai colaborat la: Biserica  Ortodoxă Română; Biserica şi şcoala (Arad); Cele Trei Crişuri, Legea Românească (Oradea); Telegraful Român (Sibiu); Tribuna şi Tribuna poporului (Arad) şi altele A fost delegat  cu credenţionar la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.  După înfăptuirea Marii Uniri ţşi continua activitatea la catedră şi cea de cercetare. Între anii 1921 - 1934 a fost profesor la Academia de Drept din Oradea, fiind chiar decan pentru o perioadă de doi ani (1925 - 1927). Se transferă apoi la Universitatea din Cluj unde ţine cursuri din 1934 până în 1938, când trece profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti până la pensionare care survine în annul 1948. În afara activităţii didactice, de cercetare şi cea de publicist este şi autorul unui însemnat număr de volume printre care amintim: - Regimul cultelor în România întregită. Oradea, 1933; - Cultul catolic în România. Concordatul cu Vaticanul. Oradea, 1933; - Politica Scaunului Papal. Cluj, 1936; - Biserică dominantă şi egală îndreptăţire a cultelor. Arad, 1936. Peste tot unde a funcţionat  a militat şi a acţionat în sprijinul întăririi conştiinţei naţionale a românilor, organizând şi susţinând numeroase conferinţe şi expuneri, manifestaţii antirevizioniste, activităţi în sprijinul unificării vieţii românilor de dincoace şi de dincolo de Carpaţi în lumina Hotărârii de la Alba Iulia.
Referiri: - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni. Început de dicţionar fără sfârşit…p. 264; - 1918 la români. Documentele unirii. Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918. Vol. 7, 8…p. (8)  34, 35; -Tripon, A.  Almanahul Crişanei. Judeţul Bihor…p. 399; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor… (I. I:)

Un comentariu: