LIVIU BRÂNZAȘ
BRÂNZAȘ, Liviu** Profesor, preot, autor, deținut politic. Se naște la 16 decembrie 1930 în comuna
Șumughiu, județul Bihor. Se stinge din viață la 3 septembrie 1998. Urmează
cursurile Liceului Samuil Vulcan din Beiuș. În 15 noiembrie 1951 este arestat
pentru activitate anticomunistă în cadrul „Frățiilor de Cruce” după ce fusese
ascuns în satele din munți timp de doi ani. Ca urmare a unui simulacru de
proces este condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire împotriva
ordinii sociale”, la fel ca şi fratele său, Virgil. În închisoare erau tatăl,
Ioan Brânzaş, cei doi fii, Virgil şi Liviu dar şi alte familii creştine de
români, găsiţi culpabili de autorităţile comuniste instalate cu ajutorul
tancurilor sovietice, pentru că şi-au păstrat credinţa în Dumnezeu şi au dorit
libertatea naţiunii lor.
Execută 13 ani în închisorile de la Oradea, Jilava,
mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud. Participă la marea grevă a foamei de la
Aiud. În urma acesteia, alături de peste 100 de deținuți este mutat la Gherla. Aici
are privilegiul de a sta cîteva luni în aceeaşi celulă cu remarcabilul teolog
Dumitru Stăniloaie, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din
închisoare. În 1964 este eliberat. În 1968 este admis pe primul loc la
Institutul Teologic din Sibiu iar după primul an de studii este hirotonit
preot. Timp de 22 de ani este preot în parohiile Iacobeni, Tureni și Suceagu.
De la primul congres al Asociației foștilor Deținuți Politici devine duhovnic
al Congresului. În 1996 pleacă în pelerinaj la Muntele Athos, îndeplinind o mai
veche dorință de a reveni în centrul monahismului cenobitic și la izvorul
isihasmului. Se stinge la 5 luni după fratele său Virgil, la 3 septembrie 1998.
A desfășurat o fecundă activitate publicistică în care a pledat pentru
convingerile sale. Postum apar în Martor
într-un proces moral (Editura Brad, 2000), o bună parte din textele sale
publicate în reviste și ziare, câteva din cuvântările sale la congrese și Raza din catacombă (Editura Scara, 2001)
(I.I.)
BRÂNZAȘ, Liviu** Profesor, preot, autor, deținut politic. Se naște la 16 decembrie 1930 în comuna
Șumughiu, județul Bihor. Se stinge din viață la 3 septembrie 1998. Urmează
cursurile Liceului Samuil Vulcan din Beiuș. În 15 noiembrie 1951 este arestat
pentru activitate anticomunistă în cadrul „Frățiilor de Cruce” după ce fusese
ascuns în satele din munți timp de doi ani. Ca urmare a unui simulacru de
proces este condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire împotriva
ordinii sociale”, la fel ca şi fratele său, Virgil. În închisoare erau tatăl,
Ioan Brânzaş, cei doi fii, Virgil şi Liviu dar şi alte familii creştine de
români, găsiţi culpabili de autorităţile comuniste instalate cu ajutorul
tancurilor sovietice, pentru că şi-au păstrat credinţa în Dumnezeu şi au dorit
libertatea naţiunii lor. 
Execută 13 ani în închisorile de la Oradea, Jilava,
mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud. Participă la marea grevă a foamei de la
Aiud. În urma acesteia, alături de peste 100 de deținuți este mutat la Gherla. Aici
are privilegiul de a sta cîteva luni în aceeaşi celulă cu remarcabilul teolog
Dumitru Stăniloaie, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din
închisoare. În 1964 este eliberat. În 1968 este admis pe primul loc la
Institutul Teologic din Sibiu iar după primul an de studii este hirotonit
preot. Timp de 22 de ani este preot în parohiile Iacobeni, Tureni și Suceagu.
De la primul congres al Asociației foștilor Deținuți Politici devine duhovnic
al Congresului. În 1996 pleacă în pelerinaj la Muntele Athos, îndeplinind o mai
veche dorință de a reveni în centrul monahismului cenobitic și la izvorul
isihasmului. Se stinge la 5 luni după fratele său Virgil, la 3 septembrie 1998.
A desfășurat o fecundă activitate publicistică în care a pledat pentru
convingerile sale. Postum apar în Martor
într-un proces moral (Editura Brad, 2000), o bună parte din textele sale
publicate în reviste și ziare, câteva din cuvântările sale la congrese și Raza din catacombă (Editura Scara, 2001)
(I.I.)
