miercuri, 11 ianuarie 2017

GAVRIL BODNARIU 1863 - 1907

BODNARIU, Gavril*/**/***: Preot, scriitor, folclorist. S-a născut în  1863 în Beiuş – Se stinge din viaţă la 11 ianuarie 1907 în Beiuş. Clasele primare şi studii secundare le-a făcut în Beiuş, studiile superioare teologice la Arad. Având o voce bună, îşi cumpără o vioară, trece Carpaţii şi dă examen de admitere la Conservator în Bucureşti. N-a fost admis şi se întoarce la preoţie, la parohia Bochia, unde se căsătoreşte cu fiica preotului greco – catolic, frate cu profesorul Marinescu, „bunul profesor” din Beiuş. Având o căsătorie nereuşită, părăseşte familia, casa şi parohia şi se stabileşte administrator parohial la Drăgoteni – Bihor, nu prea departe de Beiuş, de acolo venind în fiecare joi la târgul săptămânal al Beiuşului. Gavril Bodnariu a adunat folclor şi a scris poezii originale. A colaborat la Familia, Foaia literară din Oradea, Calendariu… din Arad şi alte calendare şi almanahuri. N-a fost un scriitor fecund a publicat un singur volum de Poezii. A fost un bun culegător de folclor,  “scoţând la lumină nestemate” pe care le-a publicat în periodicele amintite. Ilarie Chendi are un şir măgulitor de aprecieri pentru activitatea de folclorist al lui Gavril Bodnariu.
Doi lupi. - Fabulă. — Sămânând bine şi la păr şi la făpturi, se ştiau că's de-o viţă; firea şi obiceiul însă nu şi'l cunoşteau, deşi erau mai lup unul decât celalalt. Era să zic, mai sprinteni, deci mai ca spor la răpiri unul decât celalalt, de aceea: cel dintâiu nu se însoţia, ci se feria de al douilea. De pe masa celui dintâiu nici când nu se sfârşia prada, până când al doilea ducea adese ori lipse, până și foame. Acesta cercetând adese ori pe ce( şi aflându'l tot cu masa încărcată, odată îl întrebă : — De unde al tu, frate, atâta câştig? —După trudă şi ostenele, dă Dumnezeu - f u rëspunsul. Ei, bine, frate, şi eu alerg, ostenesc ţi mă trudesc, dar eu de aceea trăesc tot cu lipse mai mult. — Nu te ştii cumpăni. — Nu mă ştiu cumpăni ? — Te rog, Imprumută-mi puţin, până-mi vine rândul. — Abia mi-ajunge mie. Rău eşti de inimă și apoi zise întru sine : -Las', că voiu da eu de isvorul câştigului tău şi apoi şi pentru mine va răsări soarele, ca şi pentru tine. S'a pus la pândă şi a aflat de unde cară cuscru-său atâta pradă şi a încercat şi el, dar tot fără folos, căci totdeauna era simţit, alungat şi gonit, căci, după-cum i-a spus celalalt: nu ne ştia cumpăni. S'a gândit altcum : într'o noapte, pe când cela era dus după vr'o pradă, ăsta s'a das la el în vizuină şi i-a curăţit bine masa de tot ce-a aflat pe ea. Când cela s'a rentors şi i-a venit miros de pustiu, nădăindu-se, hai pe urmă până la ăsta: — Ce-ai căutat tn vizuina mea şi mi-ai furat avutul?! ! — Apără şi fereşte, Doamne !.. . — Taci, că-ţi cunosc eu urma... —Mai sunt urme ca ale mele! —Ba că's chiar ale tale urmele, le  cunosc şi după miros... şi nici una, nici alta: dă cu el încoace şi tncolo, dă a'l prinde cu dinţii şi a'l sfâşia, până când scoase din el promisiunea, că-i va aduce îndoit ce i-a furat.   Nu alt cum e şi între oameni: Un tâlhar mai mare decât altul. Să păzească sfântul pe oricare tâlhar să mai fure delà tâlhar, că nu-i tâlhar să poată ascunde dinaintea tâlharului şi vai de pielea tâlharului, când cade pe mâni tâlhăreşti, fiindcă, simţindu-se vinovat, nu are putere să se apere, ci, de vrea pace, vrând-nevrând trebue să întoarcă cu percente fartai câştigat cu furtişagul.
Gavril Bodnariu.Tribuna Poporului, pg. 4,5 Anul V, nr. 41 (nr. de duminecă 10), Arad 3/16 martie 1901.  (I. I.)

            Scrieri: Hârburi risipite. Legende din popor, de Gavril Bodnariu. Oradea-Mare (Tiparul Tip. Patria), 1906. (20,5 x 13). 116[-118] p. 80 fil. (Astra-S 16253) 
Oglinda inimei. Poesii, de Gavril Bodnariu. Arad (Tipografia diecesană), 1899. (18,5 x 13). 138 p., 1 f. l corona (I 14116) Cu portret. 

Referiri: - Bradu, Ioan.  Poeţi şi prozatori bihoreni. Beiuş, Tipografia Doina, 1948; 
              - http://www.biblacad.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu