|
|
BODNARIU, Gavril*/**/***: Preot, scriitor, folclorist. S-a născut
în 1863 în Beiuş – Se stinge din viaţă
la 11 ianuarie 1907 în Beiuş. Clasele primare şi studii secundare le-a făcut în
Beiuş, studiile superioare teologice la Arad. Având o voce bună, îşi cumpără o
vioară, trece Carpaţii şi dă examen de admitere la Conservator în Bucureşti.
N-a fost admis şi se întoarce la preoţie, la parohia Bochia, unde se
căsătoreşte cu fiica preotului greco – catolic, frate cu profesorul Marinescu, „bunul
profesor” din Beiuş. Având o căsătorie nereuşită, părăseşte familia, casa şi
parohia şi se stabileşte administrator parohial la Drăgoteni – Bihor, nu prea
departe de Beiuş, de acolo venind în fiecare joi la târgul săptămânal al
Beiuşului. Gavril Bodnariu a adunat folclor şi a scris poezii originale. A
colaborat la Familia, Foaia literară din Oradea, Calendariu… din Arad şi alte
calendare şi almanahuri. N-a fost un scriitor fecund a publicat un singur volum
de Poezii. A fost un bun culegător de folclor,
“scoţând la lumină nestemate” pe care le-a publicat în periodicele
amintite. Ilarie Chendi are un şir măgulitor de aprecieri pentru activitatea de
folclorist al lui Gavril Bodnariu.
Doi lupi. -
Fabulă. — Sămânând bine şi la păr şi la făpturi, se ştiau că's de-o viţă; firea
şi obiceiul însă nu şi'l cunoşteau, deşi erau mai lup unul decât celalalt. Era
să zic, mai sprinteni, deci mai ca spor la răpiri unul decât celalalt, de
aceea: cel dintâiu nu se însoţia, ci se feria de al douilea. De pe masa celui
dintâiu nici când nu se sfârşia prada, până când al doilea ducea adese ori
lipse, până și foame. Acesta cercetând adese ori pe ce( şi aflându'l tot cu
masa încărcată, odată îl întrebă : — De unde al tu, frate, atâta câştig? —După
trudă şi ostenele, dă Dumnezeu - f u rëspunsul. Ei, bine, frate, şi eu alerg,
ostenesc ţi mă trudesc, dar eu de aceea trăesc tot cu lipse mai mult. — Nu te
ştii cumpăni. — Nu mă ştiu cumpăni ? — Te rog, Imprumută-mi puţin, până-mi vine
rândul. — Abia mi-ajunge mie. Rău eşti de inimă și apoi zise întru sine :
-Las', că voiu da eu de isvorul câştigului tău şi apoi şi pentru mine va răsări
soarele, ca şi pentru tine. S'a pus la pândă şi a aflat de unde cară cuscru-său
atâta pradă şi a încercat şi el, dar tot fără folos, căci totdeauna era simţit,
alungat şi gonit, căci, după-cum i-a spus celalalt: nu ne ştia cumpăni. S'a
gândit altcum : într'o noapte, pe când cela era dus după vr'o pradă, ăsta s'a
das la el în vizuină şi i-a curăţit bine masa de tot ce-a aflat pe ea. Când
cela s'a rentors şi i-a venit miros de pustiu, nădăindu-se, hai pe urmă până la
ăsta: — Ce-ai căutat tn vizuina mea şi mi-ai furat avutul?! ! — Apără şi
fereşte, Doamne !.. . — Taci, că-ţi cunosc eu urma... —Mai sunt urme ca ale
mele! —Ba că's chiar ale tale urmele, le
cunosc şi după miros... şi nici una, nici alta: dă cu el încoace şi
tncolo, dă a'l prinde cu dinţii şi a'l sfâşia, până când scoase din el
promisiunea, că-i va aduce îndoit ce i-a furat. Nu alt cum e şi între oameni: Un tâlhar mai
mare decât altul. Să păzească sfântul pe oricare tâlhar să mai fure delà
tâlhar, că nu-i tâlhar să poată ascunde dinaintea tâlharului şi vai de pielea
tâlharului, când cade pe mâni tâlhăreşti, fiindcă, simţindu-se vinovat, nu are
putere să se apere, ci, de vrea pace, vrând-nevrând trebue să întoarcă cu
percente fartai câştigat cu furtişagul.
Gavril
Bodnariu.Tribuna Poporului, pg. 4,5 Anul V, nr. 41 (nr. de duminecă 10), Arad
3/16 martie 1901. (I.
I.)
Scrieri: Hârburi risipite. Legende din popor, de Gavril Bodnariu. Oradea-Mare (Tiparul Tip. Patria), 1906. (20,5 x 13). 116[-118] p. 80 fil. (Astra-S 16253)
Oglinda inimei. Poesii, de Gavril Bodnariu. Arad (Tipografia diecesană), 1899. (18,5 x 13). 138 p., 1 f. l corona (I 14116) Cu portret.
Referiri: - Bradu, Ioan. Poeţi şi prozatori bihoreni. Beiuş,
Tipografia Doina, 1948;
- http://www.biblacad.ro/
