MANGRA, Vasile (Vicențiu)**; Mitropolit al
Ardealului, om de cultură, publicist, din 27 mai 1909 membru al
Academiei Române. S-a născut la 25 mai 1850 în localitatea Săliște - Săldăbagiu,
Comitatul Bihor. Tatăl său a fost preotul Mihai Mangra iar mama sa Maria
Mangra, născută Ceontea. S-a stins din viaţă pe 1/14 octombrie 1918 la
Budapesta.
Urmează
școala primară în localitatea natală și la școala maghiară din Gyanta.
Studiile secundare la Beiuş şi Oradea, cele teologice la Arad (1869-1872).
Urmează studii juridice la Academia de Drept din Oradea, pe care însă nu le
termină.
La 6 august 1879 Vicențiu Mangra a fost
călugărit la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, primind numele Vasile. La 10 septembrie
1879 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 1 ianuarie 1880 preot-ieromonah, de
către episcopul Ioan Meţianu. De la 1 martie 1882 până în toamna anului 1883 a
fost încredinţat cu conducerea provizorie a Institutului teologic-pedagogic din
Arad. În anul şcolar 1871/72 devine redactor la „Speranţa", foaie
literar-bisericească, organul societăţii de lectură a teologilor români din
Arad, apreciată de George Bariţiu, Andrei Şaguna şi alţi cărturari. Între 1875
- 1893 a fost profesor de istorie bisericească şi drept canonic la Institutul
Teologic din Arad, din cauza atitudinii sale politice fiind însă suspendat de
autorităţile maghiare. A fost redactor la foile bisericeşti “Speranţa”
(1870-1871), “Lumina” (21 febr./5 martie 1874-1875) şi “Biserica şi şcoala”
(1877-1878, 1882-1883, 1899-1900). În anul 1879 se călugăreşte. În anul 1900 a
fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea
(1900-1916) și hirotnisit arhimandrit (1906); în 1901 ales episcop la Arad, dar
nu a fost recunoscut de guvernul Ungariei, din cauza activității sale politice.
La 24 iulie/6 august 1916 a fost ales mitropolit al românilor ortodocși din
Transilvania și Ungaria. A fost înscăunat ca episcop la Oradea în data de 16/29
octombrie 1916.
Activitatea
politică
A fost unul dintre conducătorii luptei
pentru drepturile naţionale ale românilor ardeleni. În 20 Ianuarie
1892 face parte din delegaţia de români care a dus la Viena Memorandumul
românilor. ”Reîntors din Viena fu ţinta
unor demostraţii pe stradă şi în localurile publice din Arad, trecând înaintea
opiniei publice maghiare de cel mai periculos agitator şi de cel mai înverşunat
inamic al statului şi al naţiunii maghiare. Pentru ţinuta sa
„antipatriotică" e luat la ţintă şi din partea guvernului, la cererea şi
insistinţa căruia consistorul eparhial din Arad îl absolvă - cu 1 Septemvrie 1893
- dela catedră, dar îl lasă în beneficiul avut.” ( Biserica și școala –
Arad, 7/20 octombrie 1918), În 1894 a sprijinit organizarea marii
adunări populare de la Sibiu, care a protestat împotriva hotărârii guvernului
maghiar de a dizolva Partidul Naţional Român. A fost unul
dintre principalii organizatori ai Congresului naţionalităţilor din
1895 de la Budapesta la care au participat români, şvabi, slovaci. A semnalat
pentru prima dată vechile manuscrise româneşti din Bihor. În 1909 este ales
membru al Academiei Române. În 1910 a ajuns deputat în Parlamentul de la
Budapesta, ducând o politică de reconciliere cu premierul Tisza Istvan, cu care
a întreţinut relaţii bune. Acest lucru a fost perceput ca o trădare din partea
colegilor săi de partid, cu toate că s-a străduit să argumenteze poziţia sa. A
murit în disgraţia românilor care l-au socotit trădător deoarece a încercat o
apropiere româno-maghiară.
A scris şi publicat cu deosebire lucrări
referitoare la istoria bisericii ortodoxe române din Transilvania: Cercetări
literar-istorice (Rolul diecilor din Moldova)
Bucureşti (1896); Mitropolitul Sava II Brancovici
1656-1680 (1906); Ierarhia şi mitroplia bisericii române din Transilvania şi
Ungaria (1908); Şaguna ca organizator constituţional (1909); Contribuţii la
istoria bisericii române (1917).
Referinţe: - Albu,
Nicolae. Istoria învatamântului românesc din Transilvania pâna la 18OO.
Blaj, Tipografia "Lumina", Miron Roşu, 1944, p. 79, 122; - Chivu,
Gheorghe şi Costinescu, Mariana. Bibliografia filologică românească.
Secolul al XVI-lea… p. 45. - Dudas, Florian; Manuscrisele românesti medievale
din Crisana… p. 74, 100, 125, 187, 188, 193; - Manuscrise realizate după
“Cazania lui Varlaam” descoperite în vestul Transilvaniei.
În: Crisia (Oradea). An. 10, nr. 10, 1980, p. 65-68, p. 66; - Mihoc,
Blaga. Valenţele emancipării. Blaj, editura Logos ’04, 2004, p. 84; - Presa
românească din Transilvania în preajma şi în timpul războiului pentru
independenţa de stat a României (1876-1878). În: Crisia
(Oradea). An. 7, nr. 7, 1977, p. 147-175, Mangra, Vasile p. 171; -Faur,
Viorel. Contribuţii la istoricul bibliotecilor româneşti din Crişana 1830-1940…
p. 7. -Faur, Viorel. Cultura românilor din Bihor… p. 115, 116. -Faur, Viorel.
Din corespondenţa profesorilor beiuşeni cu George Bariţiu.
În: Lucrări ştiinţifice (Oradea). 1973, p. 155-160. Mangra, Vasile: 7. -
Iorga, Nicolae. Orizonturile mele. O viaţă de om aşa cum a fost. Bucureşti,
1972, p. 367, 525. -Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni. Început de dicţionar
fără sfârşit. Aria de cuprindere: judeţele Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara,
Sălaj. Alba Iulia, Editura Altip, 2003, p. 265, 430; - Polverejan, Şerban
şi Cordoş, Nicolae. Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897). Cluj,
Editura Dacia, 1973, p. 131, 132, 270, 295, 350. -
Roman R. Ciorogariu, episcopul orăzii. Oradea, Tipografia Diecezană,
192, p. 34, 54, 63-68, 69, 70, 71, 72, 73, 74. - Tripon, A.
Almanahul Crişanei. Judeţul Bihor… p. 325. - Triteanu, Mihail. Luceafărul 1902-1920.
Indice bibliografic analitic… nr. 1788, 2942, 3050, 3903, 3921, 4158, 4398,
5000. -Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p.
17; Pavel
Vesa, Clerici cărturari arădeni
de altădată, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2008, p. 199, 200; https://ro.sputnik.md/
- Mișcarea memorandistă; Intelectualii
români, hărțuiți de statul dualist - Vasile Mangra
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Mangra
(I.I. S.S.)
