.jpg)
GAVRILĂ, Zorica****. Interpret de muzică populară. S-a născut la 5 iunie 1952 în localitatea Hinchiriș, județul Bihor.
A absolvit
școala generală în satul natal și liceul în Ștei, perioadă în care participa la
toate serbările ca solistă de muzică populară, dovedind o dragoste și un talent
deosebite pentru folclor, pe care timpul le-a accentuat și nuanțat.
După cum
mărturisește ea însăși, a început să cânte din copilărie, “când mama mă ducea cu ea în șezători. De atunci îndrăgesc cântecul și
obiceiurile satului. Acolo se cânta, se spuneau povești, ghicitori... Ulițele
satului răsunau de cântecele feciorilor mergând de la o șezătoare la alta,
încât eu aveam impresia că toată lumea știe cânta și cântă.... Era multă
veselie, deși munca era grea. Totuși, oamenii aveau timp și știau și să-și
petreacă ... Iar eu cântam cu ei ... Așa am învățat să cânt” ...
Absolvind
liceul, s-a angajat la “Sinteza” Ștei, fiind cooptată în formațiile artistice
ale întreprinderii, participând la Festivalul Național “Cântarea României”,
fiind laureată la faza republicană (la soliști de muzică populară). Este
selectată să reprezinte județul Bihor la festivalurile naționale “Steaua
litoralului”, “Cântec nou în Mehedinți”, “Toamna buzoiană”, “Toamna băcăuană”,
“Retortele chimiei” etc. de unde s-a întors totdeauna cu lauri. În anul 1977,
apare pe discul “Electrecord” Nunta la
Români, pentru ca anul următor să fie selectată de Sorin Grigorescu și
Simona Patraulea pentru concursul „Floarea din grădină”, în anul 1980 obținând
și trofeul acestui concurs, care, pare-se, a fost dominat, de-a lungul anilor,
de bihoreni. În anii 1981 și 1983 face înregistrări radio cu orchestra condusă
de George Vancu, iar la doine - Efta Botoca, multe dintre piesele înregistrate
intrând adânc în conștiința publicului. În 1984 înregistrează un disc
“Electrecord” cu 12 melodii, după care urmează filmări în TVR, cu realizatorii
Marioara Murărescu, Elize Stan, George Palcu etc. A colaborat cu numeroase
orchestre din țară, atât în turnee naționale și internaționale, cât și în
diferite spectacole, cântând alături de mai toți marii interpreți de muzică
populară ai momentului. Deși are zeci de melodii înregistrate, inclusiv CD-uri
și casete realizate în studiouri particulare, Zorica Gavrilă își dorește să poată
înregistra întreaga zestre culeasă de ea din ținutul Crișului Negru, fiind
convinsă că majoritatea acestor piese sunt de o valoare inestimabilă, peste
care nu trebuie să se întindă uitarea. Cum nu ar trebui să-i cuprindă nici pe
rapsozii de altădată ai satelor, indiferent că erau instrumentiști sau
„cântăreți din gură”. Ea poartă o amintire deosebită hididișilor Ștefan Fofiu,
Ioan Bogdan, Ioan Toda, care au sprijinit-o la începuturi, cât, mai ales, mamei
sale, ale cărei trăgănate o înfiorau, atâta trăire încorpora în voce, și-atâta
vrajă! Cântecul este, de altfel, cel care a salvat-o pe Zorica Gavrilă după ce
și-a pierdut soțul, cântecul care te face să uiți necazurile și neîmplinirile,
gândurile negre care-ți umbresc uneori viața, prăpăstiile care se ivesc pe
neașteptate înainte-ne...
