Cursurile
teologice le-a făcut în seminarul primaţii din Strigoniu. În 1885, absolvând s.
teologie, un an de zile se susţinu ca educator la câteva familii din Beiuş. În
anul următor-1886, fu numit administrator în Băiţa Bihorului. Doi ani de zile
munceşte în această mică şi sărăcăcioasă Comună”.
Urmează studii superioare de teologie la Universitatea din Estergom (Strigon) în
Ungaria. Literele
le-a studiat în particular ca preot în Băiţa. În anul şcolar 1888/9 a fost
numit profesor suplinitor la liceul din
Beiuş, iar la 1897, luând licenţa şi examenul de capacitate la limba şi
literatura română şi latină a fost numit profesor titular definitiv. Mai
înainte, în 1892, a fost numit vice rector, iar în 1904 rector al Internatului Pavelian de băieţi. Preot zelos,
bun orator bisericesc şi iubitor de carte, Th. Bulcu prin lectură a acumulat serioase
cunoştinţe de literatură românească şi din domeniul culturii clasice, cunoscând
lucrările scriitorilor antici elini şi latini precum şi din domeniul
filozofiei. A făcut lungi şi instructive călătorii de studii prin Turcia,
Grecia, Italia şi Germania, publicându-şi jurnalele de călătorie în dorinţa de
a face cunoscute aceste ţări. Iată ce
scria despre Teodor Bulcu, în Tribuna de Arad, reputatul dr. Constantin Pavel: „Cu ce cucernică şi dragă amintire îmi
povestea rectorul Bulcu cum şi-a aranjat el parohia şi cum muncea pentru 300 de
fiorini la an şi încă mai avea şi de cheltuială pentru o carte şi un ziar
românesc. Drept ce şi mai târziu, ca rector al internatului Pavelean, casa lui era o
adevărată casină. Ca preot dela sate se înscrie la facultatea de litere din
Viena. Aici în Băiţa studiază ca particular filozofia. În 1888 toamna e numit
profesor la liceul din Beiuş, unde ca bărbat deja în vârstă, trece examenele şi
cenzura. În anul şcolar 1891-2, deschizându-se internatul Pavelean, fundatorul
acestui institut de creştere şi adăpostire a tinerimei române, marele archiereu
şi mecenate
Mihaiu Pavel, pe Teodor Bulcu îl
numeşte vice rector şi totodată conducătorul disciplinei şi al gospodăriei. Şi
Bulcu a răspuns întru toate așteptărilor şi marilor speranţe cu cari atât
neuitatul întemeietor cât şi lumea românească urmărea aranjarea, organizarea şi
conducerea noului aşezământ de creştere şi lumini. În calitatea aceasta a fost distins
încă în 1894 cu brâu roşu şi chiemat în sfatul diecezan, iar în urmă numit şi
constituit rector al aceluia internat. Drept dovadă a inimei sale cuprinzătoare
de iubire de neam şi biserică, din avutul său câştigat în răspândirea luminei
româneşti, a făcut un stipendiu pentru un băiat în internatul Pavelean,
iar biblioteca sa mare şi bogată, cum la puţini cărturari români mai vezi, a
testat-o de asemenea Internatului. A mai făcut o fundaţiune pentru biserica şi
şcoala din Șiria, întru pomenirea sa”.
A scris: - Amintiri din
Italia. Gherla 1897; - Amintiri din
Grecia. Gherla, 1899; - Acropolis.
Athena. În: ”Anuarul 1898/9”; - Pompei. În: ”Anuarul 1898”; - Scrisori din Helveţia.
În: ”Familia” (Oradea). An.
24, nr. 29-33, 1898; - Scrisoare din Londra. În: ”Familia” (Oradea). An 26, nr. 31, 1900.
Referințe: - Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900… p. 133;
- Faur, Viorel. Cultura românilor din
Bihor… p. 58; - Faur, Viorel. Pagini
din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea
Despărţământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918). În:
”Crisia” (Oradea). An. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 434, 448, 471;
Pavel, Constantin. Şcoalele din Beiuş…
p. 239. (I. I., S. S.)
