A
studiat la Gimnaziul Românesc din Beiuș, absolvind în 1882, urmând apoi studii
teologice la Seminarul Ortodox din Arad (1882–1885), mai târziu cursuri de
Pedagogie şi Filosofie la Universitatea din Cluj, cu examen de capacitate
pentru Religie (1923-1926).
În
1885 este preot în Seghişte (1886-1912), unde a fost, pentru perioade scurte,
și învățător reușind să edifice o școală nouă în localitate A fost, între anii
1906-1909, administrator protopopesc al Vașcăului, apoi între 1915-1918 al
protopopiatului Beiuș. în toamna anului 1912 este numit „catehet și educator
pe seama tineretului ortodox de la liceul din Beiuș”. A urmat cursuri de
pedagogie și filosofie la Universitatea din Cluj (în vara anului 1920), după
care a fost numit, în același an, profesor „suplinitor” de religie ortodoxă la
amintitul așezământ școlar. În 23 martie 1923 a susținut „examenul de
capacitate” la Universitatea din Cluj, fiind astfel calificat ca profesor de
religie. A fost numit în anul 1924 profesor titular, iar la 8 iulie 1929 profesor
cu „titlul definitiv”7. în 1 noiembrie 1923 a preluat administrarea noului
protopopiat ortodox al Rienilor, de care s-a ocupat până la 1 noiembrie 1926.
De asemenea, în 17 august 1919 a fost numit director al Internatului Ortodox Român
de băieți din Beiuș, funcție pe care a deținut-o până în 14 septembrie 1931. A
fost pensionat în luna septembrie a anului 1931. Pentru activitatea sa de
slujitor al bisericii ortodoxe a fost „denumit” - de către episcopul Roman
Ciorogariu, la 29 iunie 1923 - ca „protopop onorar”, cu prilejul comemorării
unei jumătăți de secol de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna8. Ulterior a
fost „ridicat la rangul” de iconom stavrofor cu cruce de aur, ca semn al
aprecierii muncii sale, timp de 45 de ani, pe tărâm bisericesc. I-au fost
acordate ordine și medalii: „Răsplata muncii pentru biserică” (cls. I),
„Coroana României în gradul de cavaler” și „Coroana României în gradul de
comandor”. A colaborat la Transilvania (Sibiu), Biserica
şi Şcoala, Tribuna Poporului (Arad), Gazeta Poporului (Timişoara), Familia
și Legea Românească (Oradea), a publicat predici în Biblioteca
Amvonului (Oradea). Între anii 1900-1906, aproape în fiecare număr al
revistei Biserica şi Şcoala a publicat predici. În 1902 a contribuit la
construirea unei școli în satul Hârsești, iar în 1906 l-a primit, la Seghiște,
pe Nicolae Iorga.
Scrieri: - Monografia parohiei Seghişte, în: ”Transilvania”, Sibiu, an. XLII, 1911 p. 205-231 (şi extras); - Contribuţiuni la monografia comunei Leheceni,
în: “Transilvania”, an. XLIIII, 1912, p.
509-530 extras); - Monografia
Internatului ortodox român de băieţi din Beiuş, Oradea, 1932, 174 p.; - Un vechi monument istoric dispărut: biserica
din Seghişte, Beiuş, 1934,24 p.; - Mângâieri
sufleteşti. Predici şi cuvântări
ocazionale, Beiuş, 1934. - Contribuţii
la monografia comunei Leheceni; - Meseriaşii
şi negustorii români în cercul Vaşcăului, În: ”Transilvania” (Sibiu). Nr.
10, 11, 12, 1914.
Referințe: - Crăciun, Corneliu, Sub destinul care arde Ioan
Buşiţia…, p. 30, 31; - Faur, Viorel, Pagini din lupta poporului din sudul
Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărţământului beiușean al
Astrei între anii 1898-1918),
în: ”Crisia” (Oradea), An 8, nr.
8, 1978, p. 433-492, p. 444, 459, 460, 461, 463, 468; - Popovici Moise, preot,
profesor, în: https://www.crestinortodox.ro/, (Dicționarul
Teologilor Români) accesat în 21 noiembrie 2019, ora 20.03; - Tripon,
Aurel, Monografia Almanah a Crişanei, Tipografia Diecezană, Oradea, 1936,
p. 431. (I.I. S. S.)
