Românii
sunt obișnuiți cu sărbătorile. Cred că dacă am face un opis am constata că noi,
românii, precis suntem pe primul loc în lume. Ne place nouă, al dracu’ să ne
felicităm, să ne urăm „O zi de marți fericită!” și tot felul de mici idioțenii
„ce din coadă dau să sune”. Noroc că a apărut „feisbuc” (meta) cu „formidabilii”
săi formatori de opinie gen Tony Poptamaș și alți voitori de bine.
Dar să lăsăm spațiul virtual și să
revenim pe pământ. În 25 octombrie s-a sărbătorit Ziua Armatei Române. Ca de
obicei, în țară s-au desfășurat diverse activități, de la nivelul cel mai înalt
și până în interiorul subunităților. Dar
asta nu-i nimic. Militarii au primit un cadou de ziua lor, dar s-a vorbit despre
el „pe șestache”. Nu vă impacientați, dragi „iubitori” ai Armiei Române, nu
le-au mărit soldele, nici alocațiile de hrană, nici pensiile nici nu le-a dat
înapoi nimeni spitalele, rămânând aceeași „mare mută” care convine de minune
politrucilor, lichelelor ș.a. – chestia e mult mai faină: Brava Armie Română a
fost lăsată cu chiloții bazonați, în vine, în fața rușilor, de cine? Fix de
ministrul Apărării Naționale, dl. Dâncu, care și-a dat demisia, lăsând oștenii
în grija primului ministru, Nicolae Ciucă. Adică ceva de genul, Nicule, și-așa
ești general, ia-ți cațafoii și coșcorovețele și fă ce vrei cu ei, adică o Laie.
Că așa e la noi la români, da noi sărbătorim, nu ne jucăm... până mai avem
ce... Că de aia avem mai multe sărbători decât zile din an. Iaca, numai în
octombrie, 25,26,27..., Ziua Armatei, sf. Dumitru, celălalt Sf. Dumitru,
imediat vine 1 noiembrie, apoi 4 noiembrie când vom aniversa cei 70 de ani (eu
îi doresc încă o sută, să aibă vreme să plătească pentru porcăriile comise) ai
omului care „le-a fost drag militarilor”... Cine-i oare? Cine-o fi? Băsescu,
dragilor, cel care de la înălțimea tribunei prezidențiale „s-a pișat peste o
națiune” cu armata ei cu tot. Să nu uităm că acum ne dă lecții cum să intrăm în
spațiul Schengen, lucru ce, în zece ani a fost la butoanele României, nu i-a reușit... Nu-i bai, că acuma, cu
Pufuleț, Gelu Vișan, dau lecții de democrație și de băgat capul în cur (!)
Dar Armata
tot pișată a rămas, ba mai mult, noii marxiști spun că avem pensii speciale,
prea mari și nemeritate, încercând să scoată și ei brișcuța din gaci... Ba tot
de ziua Armatei a apărut și un proiect de lege privind pensiile militare, m-am
uitat oleacă pe el, dar am (deja) clar în minte că „tot cu virgulă iese” pentru
armată.
Ați
auzit, mă, spurcaților puși în posturi vremelnice?
Jos
labele scârnave de pe Armata Română!
Nu
vă ajunge ce ați văzut până acum în jalnica voastră viață?
„Dați
Cezarului ce-i a lui”!
Că,
în caz de, Doamne Ferește, tot aceia „pișați” de voi vă apără, nici guvernul,
nici parlamentul, nici partidele, nici marxiștii – doar militarii români care
au patria în sânge și suflet, care ȘTIU ce e PATRIA, iar nu NATO, așa cum se
strofoacă pe la „tembeliziuni” șpicherii plătiți cu bani grei...
Dar nu vreau să închei, până nu-i doresc, din suflet, Armatei Române, așa cum e ea, umilită, La Mulți Ani! Că acolo mi-am risipit viața, prin poligoane, tancodroame, iar la bătrânețe la un club al armatei, pînă am fost și eu „pișat” de băsescu, boc și oprea... 33 de ani zi și noapte...