SĂRBĂTORIREA ZILEI VETERANULUI DE RĂZBOI LA BEIUȘ

      

               Prin Hotărârea Guvernului nr. 1222/2007 s-a stabilit ca Ziua Veteranilor de Război să fie marcată anual la 29 aprilie, în semn de recunoaștere a meritelor acestora pentru apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale și a intereselor României. Data ne amintește totodată de Înaltul Decret al Regelui Carol I din 29 aprilie 1902, când a fost instituit titlul de „veteran de război” în onoarea soldaților din Războiul de Independență.

            

                Beiuș, 29 aprilie 2023. 

Asociația Națională a Veteranilor de Război Filiala Bihor, Zona Beiuş,  a organizat  azi, ora  11.00,  în Sala mică, a Primăriei Municipiului  Beiuș o evocare, prilejuită de aniversarea Zilei veteranilor de război.

Au participat din partea Primăriei municipiului Beiuș,  ing. Balog Dragoș, viceprimar. De asemenea au fost prezenți reprezentanți din partea UM 01340 Beiuș și Politiei municipiului Beiuş. Din partea Consiliului Local Beiuș a participat Col.rtr. Ojică Ioan consilier local, urmaș de veteran de război, din partea ANVR Bihor, Lt.col.rtr. Boldiș Zoltan, reprezentant zona Beiuș, urmaș de veteran. ANCMR ”Nicolae Cristescu” Beiuș a fost reprezentată de Col.rtr. Păcala Nicolae președinte, Asociația Națională Cultul Eroilor ”Regina Maria”, Subfiliala Beiuș a fost reprezentată de Mm.pr.rtr. Bursașiu Tăsică președinte, iar  AARP ”Unirea” Beiuș de Mr. rez. Ojică Gabriel președinte. Au mai fost prezenți Ianc Viorel, președintele Asociația ”Avram Iancu” Beiuș, , Dl notar Tocoian Iosif, Prof. Dărăbăneanu, Prof. Dărăbăneanu Tania, Dance Ioan, urmași de veteran de război, ing. Mircea Boloș, plut. Adj. Șef rtr. Sabin Piț, prof. Marcel Coroiu, col. rtr. Vasile Cmeciu și soția sa, prof. Viorica Cmeciu .

Manifestarea, condusă de col. rtr. Ioan Ojică, a început cu intonarea Imnului de Stat al României. Apoi s-a ținut un Moment de reculegere In memoriam Veteranilor trecuți la cele veșnice. S-a trecut apoi la discuții și evocări.

Privitor la situația veteranilor din subzona Beiuș, col rtr. Boldiș Zoltan a spus: „În data de 15 februarie 2022, când am preluat această funcție de responsabil Zona Beiuș a Asociației, în evidențe erau 3 Veterani de Război și 97 de Văduve de veterani de război. Astăzi mai sunt în evidențe 1 veteran si 57  de văduve de război”.

Manifestarea s-a încheiat cu Depunerea de jerbe de flori la Monumentul Martirilor din Beiuș. 

GALERIE FOTO:

GHEORGHE CIUHANDU - TEOLOG, POLITICIAN, MEMBRU DE ONOARE AL ACADEMIEI ROMÂNE (1875 - 1947)

 

CIUHANDU, Gheorghe**. Teolog, istoric, senator, publicist. Membru de onoare al Academiei Române. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând Consistoriul greco-ortodox român din Arad. S-a născut la 23 aprilie 1875 în comuna Roşia, judeţul Bihor, tatăl său fiind preot în localitate.  A încetat din viaţă  la Vaţa de Jos, judeţul Hunedoara în 29 aprilie 1947, având vârsta de 72 de ani şi 6 zile. Este de subliniat faptul că preoţii din familia Ciuhandu au păstorit în Roşia timp de 128 de ani, din 1871 până în 1999 când se pensionează ultimul reprezentant al familiei ( Petru, n. 1918, care a oficiat în biserica din Roşia timp de peste 50 de ani).

Gheorghe Ciuhandu a urmat şcoala primară în Roşia, liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş şi studii superioare la Institutul Teologic din Arad (1896) şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde îşi ia şi doctoratul (1905). A îndeplinit mai multe funcţii laice şi eclesiastice: a fost învăţător în Căbeşti, judeţul Bihor (1897-1899), funcţionar la Consistoriul din Arad (1900), prefect de studii şi profesor suplinitor la Institutul teologic din Arad (1902-1903), consilier la secţia şcolară a Consistoriului din Arad (1905-1938). 

În ierarhia bisericească, în anul 1908 este uns diacon, în 1910 preot şi protopop, iar în 1936 iconom stavrofor. Urmând educaţia primită în familie şi în şcoala beiușeană, Gheorghe Ciuhandu a fost un luptător pe tărâm cultural şi politic, apărând limba şi şcolile româneşti de tendinţa de maghiarizare. A fost  participant activ la pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor în vederea realizării idealului naţional al românilor, Marea Unire. A fost membru al Congresului Naţional Bisericesc al Adunării Eparhiale Arad şi conducătorul Asociaţiei Clerului Ortodox Român din Transilvania. În 30 mai 1946  a fost primit membru de onoare al Academiei Române. Este de menţionat faptul că Gheorghe Ciuhandu a fost preocupat şi de cartea veche românească, carte îndeobşte cu caracter religios, cercetările lui materializându-se într-o seamă de articole şi cărţi, şi de aceea  majoritatea celor care se ocupă de cartea românească veche, printre care Florian Dudaş, Constantin Mălinaş, Atanasie Popa, fac dese trimiteri la Gheorghe Ciuhandu. A cercetat cu atenţie şi a scris mult despre biserica ortodoxă din Crişana şi istoria românilor din acest ţinut istoric. 

Publică peste 60 de volume, majoritatea de istorie bisericească a Aradului şi Bihorului printre care: - Şcoala noastră poporală şi culturală, 1918; - Împreunarea bisericilor ortodoxe române din România Mare şi raportul Bisericii cu statul,  1919; - Reorganizarea Mitropoliei Ardelene, 1920; - Urme vechi de cultură în Bihor, 1921;  - La instalarea P.S. Părintelui Roman R. Ciorogariu, episcopul Orăzii Mari,  1921; - Schisma românească sau unirea cu Roma, 1921; - Papism şi ortodoxism în Ardeal profir şi cunună de spini, 1922; - Puncte de orientare în cestiunea unificării administrative bisericeşti, 1922;  - Români ortodocşi, români uniţi sau două organizații bisericeşti româneşti din Ardeal, 1922;  -Reorganizarea centrelor ierarhice şi unificarea bisericească, 1923; - Unirea şi întoarcerea Galșei la ortodoxie, 1924;  - Românii din Câmpia Ardealului de acum două veacuri. Cu un discurs istoric până la 1752 şi însemnări istorico-politice ulterioare, 1924; - Urgia unionistă din judeţul Arad şi reacțiunea ortodoxă, 1924;  - Propaganda catolică maghiară de la Macău în coasta diecezei ortodoxe a Ardealului (1815-1864), 1926;  - Dezbinarea religioasă a românilor ardeleni: Falsificarea credinţei şi a istoriei, 1927;   - Patronatul eclesiastic ungar în raport cu drepturile statului român. Studiu istorico-statistic şi politic-bisericesc, 1928; - Cum s-a făcut unirea cu Roma în Ohaba Forgaci (Banat); - Descrierea unor siluiri şi fraude, 1929; - Doi Ioanovici pe tronul episcopesc ortodox de Arad, 1929;  - Călugării Sofronie şi Visarion şi mucenicii ortodoxiei din Ardeal, 1932;  - Cărţile de afurisenie sau de blestem din Ardeal, 1932; - Bogomilismul şi românii, 1933; - Rânduiala sfintei mărturisiri la români. Însemnări rituale. Cu două anexe: ritualul sârbesc (1524) şi românesc (1681), 1933;    - Dr. Giorgiu Popa - un om de şcoală şi cultură, 1934; - Schiţă din trecutul românilor arădeni din veacul al XVIII-lea, 1934; - Din viaţa lui Nestor Ioanovici episcopul Aradului  1767-1830, 1935; - Episcopii Samuil Vulcan şi Gherasim Raţ. Pagini mai ales din istoria românilor crişeni, 1935; - Câteva momente din trecutul Episcopiei Aradului 1767-1830),  1936. Colaborează cu peste 200 de articole la diverse periodice dintre care: ”Beiuşul” (Beiuş), ”Biserica Ortodoxă Română” (Bucureşti), ”Biserica şi şcoala” (Arad), ”Candela” (Caransebeş), ”Cele Trei Crişuri” (Oradea), ”Legea Românească” (Oradea), ”Revista teologică” (Sibiu) ”Românul” (Bucureşti), ”Telegraful Român” (Sibiu), ”Tribuna” (Sibiu), ”Tribuna poporului” (Arad) etc.

Referințe: - Enciclopedia  istoriografiei româneşti… p. 99; - Dudaș, Florian, Manuscrisele realizate după “Cazania lui Varlaam” descoperite în vestul Transilvaniei,   în:  ”Crisia” (Oradea), An. 10, nr. 10, 1980, p. 65-68, p. 67; - Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii Apuseni… p. 257; - Mihoc, Blaga, Valenţele emancipării, Blaj, editura Logos ’94, 2004, p. 67; - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor…  p. 7; Neagu, Mihai Răzvan, ”Studenți din comitatul Bihor la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1918)”, în: Crisia, XLVII, Oradea, 2017, p. 132-137.  (I.I.,  S. S.)

La mulți ani, prof. univ. dr. PETRU BURESCU!

 

BURESCU, Petru**. Profesor universitar emerit doctor habilitat. Conducător de doctorat în domeniul Biologie.

S-a născut în 23 aprilie 1945, în Roșia / Bihor, fiind cel mai mare dintre cei șapte copii ai familiei Ioan Burescu, muncitor miner la Șuncuiuș-Bălnaca, și Floarea Burescu (născută Coardă, în Sohodol/Bihor), casnică.

A urmat clasele primare în Roșia, cele din ciclul al doilea elementar (V-VIII) la Remetea (1957-1960) și ulterior Liceul Teoretic nr. 2 din Beiuș (1960-1964). În 1967 a fost admis la Facultatea de Biologie - Geografie din cadrul Universității Babeș - Bolyai din Cluj-Napoca, pe care o absolvă în 1972 ca licențiat în Biologie, cu diplomă de Biolog-Botanist. După 1990, va absolvi și Facultatea de Protecția Mediului, profilul Inginerie horticolă, la Universitatea din Oradea. Este doctor în Biologie din 1 februarie 2001 al Universității Babeș-Bolyai, Facultatea de Biologie și Geologie, unde, sub coordonarea prof. univ. dr. Ioan Pop, a elaborat și susținut teza de doctorat Flora și vegetația zonelor umede din Nord-Vestul României.

Între 1972-1978 a fost profesor de biologie și director coordonator al școlilor din comuna Roșia (județul Bihor). Prin detașare, va funcționa apoi un an ca profesor de biologie și chimie la Liceul Industrial nr.1 din Oradea, iar apoi ca profesor de biologie titular, până în 1990, la Liceul Industrial nr. 4 din Oradea.

După înființarea Universității din Oradea va activa la Facultatea de Protecția Mediului, mai întâi ca șef lucrări, apoi conferențiar, (1 martie 2002) și profesor universitar (1 ianuarie 2005). Aici a fost titular al disciplinelor Botanică, Morfologia și anatomia plantelor, cursuri susținute pentru studenții de la programele de studii: Silvicultură, Agricultură, Horticultură și Inginerie peisagistică. Din 2008 este coordonator de doctorat la Școala doctorală de Științe Bio-Medicale, Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea, unde coordonează 15 doctoranzi, din care nouă au susținut public tezele elaborate, fiind confirmați de către entitățile abilitate.

S-a pensionat în 2011, rămânând profesor asociat și conducător de doctorat în cadrul Universității din Oradea.

Este autor unic a trei cărți de specialitate: Flora și vegetația luncilor joase ale râurilor din Nord-Vestul României (Editura Treira, Oradea, 2001); Botanică. Morfologia plantelor (Editura Universității din Oradea, 2002); Flora și vegetația zonelor umede din Nord-Vestul României (Editura Academiei Române, București, 2003). Este prim autor al Manualului de lucrări practice de Botanică (Editura Universității din Oradea, 2005), elaborat împreună cu conf. univ. dr. Irina Toma de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este coautor al altor două apreciate cărți: Sanda Vasile, Răduțoiu Dan, Burescu Petru, Blaj Irimia, Breviar fitocenologic (Editura Sitech, Craiova, 2007); Sanda Vasile, Öllerer Hilda, Burescu Petru, Fitocenozele din România. Sintaxonomie, structură, dinamică și evoluție (Editura Ars Docendi, București, 2008).

Prof. univ. dr. habil. Petru Bucurescu a publicat peste 130 de studii și comunicări în reviste de specialitate din țară și străinătate. Numele său figurează între membrii colectivelor a nouă contracte și proiecte de cercetare științifică.

În 2005, Academia Română i-a acordat premiul „Emanoil Teodorescu” pentru cartea Flora și vegetația zonelor umede din Nord-Vestul României (Editura Academiei Române, București, 2003).

Prestigiul său profesional este legitimat de asemenea de acordarea titlului de Profesor emerit (2018), a Diplomei Ministerului Educației Naționale „100 de ani (1918-2018). Sărbătorim împreună” pentru excelență în activitatea de cercetare, a Diplomei conferite de Universitatea din Oradea „50 de ani de învățământ superior continuu la Oradea 1963-2013” ș.a..

Este căsătorit cu Floare Burescu (născută Pirtea), asistent farmacist, având doi fii: Marius Burescu, economist, și Laviniu Ioan Burescu, inginer silvic, doctor în Silvicultură la Universitatea „Transilvania” din Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, șef de lucrări dr. la Facultatea de Protecția Mediului din Oradea. (I.L.)

Referințe: Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza, Ioan, Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca 2021, p. 260-261.

Beiuș - Concertul „Live Music Folk”

 Vineri, 21 aprilie 2023, în Parcul Mihai Eminescu din Beiuș, începând cu ora 18.00 a avut loc Concertul „Live Music Folk” la care au participat Raul Silaghi din Oradea, Mihaela Hălmăgeanu și Călin Vlăduț din Beiuș, Trupa „Arhaic” din Constanța și Monica Cojocariu din Arad. Vremea frumoasă de primăvară a adunat mulți beiușeni, în jur de 200, care s-au bucurat de de muzică de calitate.

17 ani de la Montarea pe soclu a Monumentului Martirilor dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș

 Azi se împlinesc 17 ani de la montarea pe soclu a Monumentului Martirilor beiușeni dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș. Monumentul este opera sculptorului Cornel Durgheu.

Primul Monument al Martirilor a fost dezvelit în 6 iunie 1935, în prezența a peste 30000 de oameni. „ BEIUŞ, 7. — Eri, s-a desvelit în localitate, monumentul martirilor dr. loan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaș, cari au fost uciși mișelește în noaptea de 3 Aprilie 1919. Serbarea, desvelirii monumentului ridicat de beiușeni acestor martiri, a luat caracterul unei impozante manifestări naționale, cum n-a mai văzut Beiuşul. Zeci de mii ţărani şi intelectuali au sosit din toată regiunea. În fruntea delegațiunilor sătești din 180 de comune învecinate, veneau preoții călări cu crucea în mână, ca la o procesiune religioasă”. ( Tiron Albani ,  „Dimineața”, 7 iunie 1935).

După 1944, Monumentul a fost demontat de „eliberatorii”  sovietici, iar în locul său a fost construit obeliscul cu un glob, deasupra având steaua cu cinci colțuri. La rândul său, după 1989, și acesta a fost dat jos,  o parte din soclu a rămas, steaua a dispărut, iar globul, a putut fi văzut, câțiva ani, într-un șanț, lângă cimitir.  

După 6 ani, pe soclul rămas gol, a fost montat Monumentul Martirilor Dr. Ioan Ciordaș și Dr. Nicolae Bolcaș, opera a sculptorului Cornel Durgheu. Iată cum, după mai bine de 50 de ani, cei doi Martiri ai Țării Beiușului, li reocupă locul care se cuvinea de drept. De la acest moment, vă împărtășesc imagini, care le-am păstrat în arhiva mea.

Veți descoperi mulți dintre beiușenii care au fost implicați în această operă și, desigur, pe sculptorul Cornel Durgheu, dar și pe primarul Beiușului din acea vreme, ing. Ion Popa.