GHEORGHE CIUHANDU - TEOLOG, POLITICIAN, MEMBRU DE ONOARE AL ACADEMIEI ROMÂNE (1875 - 1947)

 

CIUHANDU, Gheorghe**. Teolog, istoric, senator, publicist. Membru de onoare al Academiei Române. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând Consistoriul greco-ortodox român din Arad. S-a născut la 23 aprilie 1875 în comuna Roşia, judeţul Bihor, tatăl său fiind preot în localitate.  A încetat din viaţă  la Vaţa de Jos, judeţul Hunedoara în 29 aprilie 1947, având vârsta de 72 de ani şi 6 zile. Este de subliniat faptul că preoţii din familia Ciuhandu au păstorit în Roşia timp de 128 de ani, din 1871 până în 1999 când se pensionează ultimul reprezentant al familiei ( Petru, n. 1918, care a oficiat în biserica din Roşia timp de peste 50 de ani).

Gheorghe Ciuhandu a urmat şcoala primară în Roşia, liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş şi studii superioare la Institutul Teologic din Arad (1896) şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde îşi ia şi doctoratul (1905). A îndeplinit mai multe funcţii laice şi eclesiastice: a fost învăţător în Căbeşti, judeţul Bihor (1897-1899), funcţionar la Consistoriul din Arad (1900), prefect de studii şi profesor suplinitor la Institutul teologic din Arad (1902-1903), consilier la secţia şcolară a Consistoriului din Arad (1905-1938). 

În ierarhia bisericească, în anul 1908 este uns diacon, în 1910 preot şi protopop, iar în 1936 iconom stavrofor. Urmând educaţia primită în familie şi în şcoala beiușeană, Gheorghe Ciuhandu a fost un luptător pe tărâm cultural şi politic, apărând limba şi şcolile româneşti de tendinţa de maghiarizare. A fost  participant activ la pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor în vederea realizării idealului naţional al românilor, Marea Unire. A fost membru al Congresului Naţional Bisericesc al Adunării Eparhiale Arad şi conducătorul Asociaţiei Clerului Ortodox Român din Transilvania. În 30 mai 1946  a fost primit membru de onoare al Academiei Române. Este de menţionat faptul că Gheorghe Ciuhandu a fost preocupat şi de cartea veche românească, carte îndeobşte cu caracter religios, cercetările lui materializându-se într-o seamă de articole şi cărţi, şi de aceea  majoritatea celor care se ocupă de cartea românească veche, printre care Florian Dudaş, Constantin Mălinaş, Atanasie Popa, fac dese trimiteri la Gheorghe Ciuhandu. A cercetat cu atenţie şi a scris mult despre biserica ortodoxă din Crişana şi istoria românilor din acest ţinut istoric. 

Publică peste 60 de volume, majoritatea de istorie bisericească a Aradului şi Bihorului printre care: - Şcoala noastră poporală şi culturală, 1918; - Împreunarea bisericilor ortodoxe române din România Mare şi raportul Bisericii cu statul,  1919; - Reorganizarea Mitropoliei Ardelene, 1920; - Urme vechi de cultură în Bihor, 1921;  - La instalarea P.S. Părintelui Roman R. Ciorogariu, episcopul Orăzii Mari,  1921; - Schisma românească sau unirea cu Roma, 1921; - Papism şi ortodoxism în Ardeal profir şi cunună de spini, 1922; - Puncte de orientare în cestiunea unificării administrative bisericeşti, 1922;  - Români ortodocşi, români uniţi sau două organizații bisericeşti româneşti din Ardeal, 1922;  -Reorganizarea centrelor ierarhice şi unificarea bisericească, 1923; - Unirea şi întoarcerea Galșei la ortodoxie, 1924;  - Românii din Câmpia Ardealului de acum două veacuri. Cu un discurs istoric până la 1752 şi însemnări istorico-politice ulterioare, 1924; - Urgia unionistă din judeţul Arad şi reacțiunea ortodoxă, 1924;  - Propaganda catolică maghiară de la Macău în coasta diecezei ortodoxe a Ardealului (1815-1864), 1926;  - Dezbinarea religioasă a românilor ardeleni: Falsificarea credinţei şi a istoriei, 1927;   - Patronatul eclesiastic ungar în raport cu drepturile statului român. Studiu istorico-statistic şi politic-bisericesc, 1928; - Cum s-a făcut unirea cu Roma în Ohaba Forgaci (Banat); - Descrierea unor siluiri şi fraude, 1929; - Doi Ioanovici pe tronul episcopesc ortodox de Arad, 1929;  - Călugării Sofronie şi Visarion şi mucenicii ortodoxiei din Ardeal, 1932;  - Cărţile de afurisenie sau de blestem din Ardeal, 1932; - Bogomilismul şi românii, 1933; - Rânduiala sfintei mărturisiri la români. Însemnări rituale. Cu două anexe: ritualul sârbesc (1524) şi românesc (1681), 1933;    - Dr. Giorgiu Popa - un om de şcoală şi cultură, 1934; - Schiţă din trecutul românilor arădeni din veacul al XVIII-lea, 1934; - Din viaţa lui Nestor Ioanovici episcopul Aradului  1767-1830, 1935; - Episcopii Samuil Vulcan şi Gherasim Raţ. Pagini mai ales din istoria românilor crişeni, 1935; - Câteva momente din trecutul Episcopiei Aradului 1767-1830),  1936. Colaborează cu peste 200 de articole la diverse periodice dintre care: ”Beiuşul” (Beiuş), ”Biserica Ortodoxă Română” (Bucureşti), ”Biserica şi şcoala” (Arad), ”Candela” (Caransebeş), ”Cele Trei Crişuri” (Oradea), ”Legea Românească” (Oradea), ”Revista teologică” (Sibiu) ”Românul” (Bucureşti), ”Telegraful Român” (Sibiu), ”Tribuna” (Sibiu), ”Tribuna poporului” (Arad) etc.

Referințe: - Enciclopedia  istoriografiei româneşti… p. 99; - Dudaș, Florian, Manuscrisele realizate după “Cazania lui Varlaam” descoperite în vestul Transilvaniei,   în:  ”Crisia” (Oradea), An. 10, nr. 10, 1980, p. 65-68, p. 67; - Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii Apuseni… p. 257; - Mihoc, Blaga, Valenţele emancipării, Blaj, editura Logos ’94, 2004, p. 67; - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor…  p. 7; Neagu, Mihai Răzvan, ”Studenți din comitatul Bihor la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1918)”, în: Crisia, XLVII, Oradea, 2017, p. 132-137.  (I.I.,  S. S.)