S-a născut în 23
aprilie 1945, în Roșia / Bihor, fiind cel mai mare dintre cei șapte copii ai
familiei Ioan Burescu, muncitor miner la Șuncuiuș-Bălnaca, și Floarea Burescu
(născută Coardă, în Sohodol/Bihor), casnică.
A urmat clasele
primare în Roșia, cele din ciclul al doilea elementar (V-VIII) la Remetea
(1957-1960) și ulterior Liceul Teoretic nr. 2 din Beiuș (1960-1964). În 1967 a
fost admis la Facultatea de Biologie - Geografie din cadrul Universității Babeș
- Bolyai din Cluj-Napoca, pe care o absolvă în 1972 ca licențiat în Biologie,
cu diplomă de Biolog-Botanist. După 1990, va absolvi și Facultatea de Protecția
Mediului, profilul Inginerie horticolă, la Universitatea din Oradea. Este
doctor în Biologie din 1 februarie 2001 al Universității Babeș-Bolyai,
Facultatea de Biologie și Geologie, unde, sub coordonarea prof. univ. dr. Ioan
Pop, a elaborat și susținut teza de doctorat Flora și vegetația zonelor
umede din Nord-Vestul României.
Între 1972-1978
a fost profesor de biologie și director coordonator al școlilor din comuna
Roșia (județul Bihor). Prin detașare, va funcționa apoi un an ca profesor de
biologie și chimie la Liceul Industrial nr.1 din Oradea, iar apoi ca profesor
de biologie titular, până în 1990, la Liceul Industrial nr. 4 din Oradea.
După înființarea Universității din
Oradea va activa la Facultatea de Protecția Mediului, mai întâi ca șef lucrări,
apoi conferențiar, (1 martie 2002) și profesor universitar (1 ianuarie 2005).
Aici a fost titular al disciplinelor Botanică, Morfologia și anatomia
plantelor, cursuri susținute pentru studenții de la programele de studii:
Silvicultură, Agricultură, Horticultură și Inginerie peisagistică. Din 2008
este coordonator de doctorat la Școala doctorală de Științe Bio-Medicale,
Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea, unde coordonează 15 doctoranzi,
din care nouă au susținut public tezele elaborate, fiind confirmați de către
entitățile abilitate.
S-a pensionat în 2011, rămânând profesor
asociat și conducător de doctorat în cadrul Universității din Oradea.
Este autor unic
a trei cărți de specialitate: Flora și vegetația luncilor joase ale râurilor
din Nord-Vestul României (Editura Treira, Oradea, 2001); Botanică.
Morfologia plantelor (Editura Universității din Oradea, 2002); Flora și
vegetația zonelor umede din Nord-Vestul României (Editura Academiei Române,
București, 2003). Este prim autor al Manualului de lucrări practice de
Botanică (Editura Universității din Oradea, 2005), elaborat împreună cu
conf. univ. dr. Irina Toma de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Este coautor al altor două apreciate cărți: Sanda Vasile, Răduțoiu Dan, Burescu
Petru, Blaj Irimia, Breviar fitocenologic (Editura Sitech, Craiova,
2007); Sanda Vasile, Öllerer Hilda, Burescu Petru, Fitocenozele din România.
Sintaxonomie, structură, dinamică și evoluție (Editura Ars Docendi,
București, 2008).
Prof. univ. dr.
habil. Petru Bucurescu a publicat peste 130 de studii și comunicări în reviste
de specialitate din țară și străinătate. Numele său figurează între membrii
colectivelor a nouă contracte și proiecte de cercetare științifică.
În 2005, Academia Română i-a acordat
premiul „Emanoil Teodorescu” pentru cartea Flora și vegetația zonelor umede
din Nord-Vestul României (Editura Academiei Române, București, 2003).
Prestigiul său
profesional este legitimat de asemenea de acordarea titlului de Profesor emerit
(2018), a Diplomei Ministerului Educației Naționale „100 de ani (1918-2018).
Sărbătorim împreună” pentru excelență în activitatea de cercetare, a Diplomei
conferite de Universitatea din Oradea „50 de ani de învățământ superior
continuu la Oradea 1963-2013” ș.a..
Este căsătorit
cu Floare Burescu (născută Pirtea), asistent farmacist, având doi fii: Marius
Burescu, economist, și Laviniu Ioan Burescu, inginer silvic, doctor în
Silvicultură la Universitatea „Transilvania” din Brașov, Facultatea de
Silvicultură și Exploatări Forestiere, șef de lucrări dr. la Facultatea de
Protecția Mediului din Oradea. (I.L.)
Referințe: Degău, Ioan, Suciu, Simion, Laza, Ioan, Oameni de seamă din Țara Beiușului, Editura Academiei Române, Cluj-Napoca 2021, p. 260-261.
