Așa cum spuneam în postarea de ieri, spiritul Micii Uniri s-a simțit și la Beiuș. Profesorul de la Gimnaziul Samuil Vulcan, care a trimis scrisoarea și poezia Un gând de peste Carpați a fost preotul-profesor George Marchiș.
MARCHIȘ, George*** Arhidiacon. S-a născut la Tămaia în 16 aprilie 1836. A încetat din viață în 28 aprilie 1884 la Carei. A trecut la cele veşnice ca arhidiacon al părţilor sătmărene. La moartea sa, revista „Familia” îl elogia ca pe „unul dintre cei mai inteligenți preoţi ai diecezei orădene”.
Urmează şcoala primară la Baia Mare, studiile liceale şi le finalizează la
Oradea, apoi va studia teologia la Institutul „Sfânta Barbara” din Viena. S-a căsătorit
cu Iulia Vulturu, fiica parohului Daniel Vultur din Bârsău de Sus, şi va fi
hirotonit preot în 20 septembrie 1859.
Până în 1861 va fi profesor la liceul din Beiuş. A susținut examenul prosinodal,
reuşit în 1863.
În contextul Unirii Principatelor şi al dublei alegeri a lui A.I. Cuza,
preotul-profesor George Marchiş de la Gimnaziul din Beiuş a trimis la finele
lunii ianuarie o poezie ziarului “Naţionalul” din Bucureşti, şi o scrisoare
alăturată în care a descris atât situaţia represivă a românilor din Ungaria cât
şi nemulţumirea faţă de atitudinea duplicitară a episcopului său. Poezia se
intitulează “Un glas de peste Carpaţi”
care are o încărcătură patriotică subliniind solidaritatea naţională de-a
lungul timpului. Scrisoarea şi poezia este interceptată de autorităţi şi
trimisă la Episcopie, unde, în luna februarie, preotul-profesor a fost supus judecății
Consistoriului greco-catolic orădean, intrigat de afirmaţiile care ar fi lezat
persoana Episcopului Erdélyi. În august 1861, Consiliul Locotenential cerea direcțiunii
gimnaziului beiuşan ca profesorii (George Marchiş, Ioan Sălăjan, Paul Vela…) să
nu se mai implice în politică. George Marchiş va fi transferat în parohia
Chioag din protopopiatul Popești. Va mai păstori parohiile din Resighea şi
Homorodu de Mijloc, apoi, în mai 1881, ajunge paroh şi protopop greco-catolic
de Carei. A fost în cercul de colaboratori ai Aurorei Române, între anii 1863-1865, mai târziu aceştia trecând în
redacția „Familia”: Iulian Grozescu, A. Densuşianu, V. Bumbescu,
V. Rusu, Zaharia Boiu, Ioan Papiu, At. M. Marinescu, J. Bădescu, Paul Draga. Va
mai colabora şi cu revistele: Gazeta
Transilvaniei, Muza Română, Amicul şcoalei, Amvonul, Sionul Românesc. În
paginile revistei Familia publică
nuvela istorică Orfanii şi Prețul de
capitulare (1866). A fost membru al Oficiului Exactoral (financiar)
diecezan, asesor consistorial, inspector şcolar local, iar 1881 era protopop de Codru.
A avut doi copii: Romul George Marchiş, demn urmaş pe tărâmurile spirituale
şi ale luptei naţionale şi Otilia Marchiş-Bölöni, prin care talentul literar al
tatălui se desăvârșește.
Referiri: Nechita, Vasile. - Preotul-profesor George Marchiş, comemorat la sediul Bibliotecii Municipale Carei. În: Informația zilei. Satu Mare, 30 aprilie 2014 (http://www.informatia-zilei.ro/sm/preotul-profesor-george-marchis-comemorat-la-sediul-bibliotecii-municipale-carei/); - Sana, Silviu. Eparhia Greco-Catolică de Oradea-Mare (1850-1900). Editura Universității din Oradea. 2011. Pag. 35
