IOAN GEORGESCU (1889-1968)

GEORGESCU, Ioan ***. Profesor. Preot. Scriitor. Deţinută politică. A fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând cercul electoral Nocrich, județul Sibiu.

Sa născut în 16 martie 1889 în localitatea Scoreiu, comitatul Făgăraș, azi în județul Sibiu ca unicul băiat al Anei (n. Cârstea) și al lui Ioan Georgescu, învățător confesional. A mai avut trei surori care au rămas după căsătorie în jurul vetrei satului: Elisabeta Prie (în Dos), Maria Şumea şi Ana Bucur. A încetat din viață pe stradă, în urma unui atac de cord, la 4 martie 1968   în București, fiind înmormântat la Săcădate, județul Sibiu, prin grija nepotului său, preotul Ioan Prie.

După şcoala primară în Scorei (1895-1898), o petrecere la Făgăraş, iar din anul 1900 urmează cursurile Seminarului Românesc Greco-Catolic din Blaj, absolvind în anul 1907 examenul de maturitate cu „eminenţă” . Își continuă studiile teologice la Budapesta (1908-1911) și la Viena, la Institutul „Sf. Augustin” (1913), unde obține titlul de doctor în teologie. În paralel, frecventează și cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Budapesta (1914/1916). În 1912 este numit profesor de religie pentru elevii greco-catolici de la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, unde funcţionează până la 21 septembrie 1918. A fost membru fondator al Despărţământului Beiuş al ASTREI , cum reiese din revista Transilvania din 1918, dar a și a colaborat la ”Observatorul” din perioada beiușeană (1928-1934). Pentru scurtă durată este profesor la Liceul de Băieți și Școala Normală Unitatea din Oradea. Tot din 1918 este profesor de teologie la Blaj.

A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia care la 1 Decembrie 1918 a votat Unirea Transilvaniei cu România, fiind delegat oficial, alături de consăteanul lui, dr. Ioan Aleman, din partea comunei Nocrich.

Din 1920 devine secretar literar al ASTREI din Sibiu și redactor la revista ”Transilvania”, până în 1923. În 1922, intră în conflict cu conducerea ASTREI, din motive confesionale și în anul următor va părăsi Sibiul. Începând cu 1923 este profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, până în 1929. Din 1929 devine subdirector al Ministerului Cultelor, cu detașare la Președinția Consiliului de Miniștri, în guvernul țărănist, la București. A fost hirotonit preot la 1 iulie 1931, iar în 1932 a fost numit canonic la Episcopia greco-catolică din Oradea. A fost profesor de Istorie bisericească la Academia Teologică Unitatea din Oradea. În perioada ocupației horthiste (1940-1944) a predat limba maghiară la Şcoala Normală Română Unitatea din Oradea.

Regimul comunist, impus de ocupația sovietică, a desființat, în decembrie 1948, Biserica Greco-Catolică, inclusiv Episcopia din Oradea. Urmărit permanent de Securitate și a rămas fără serviciu a reușit, după o vreme, să predea limba rusă la Cisnădie, ca suplinitor. A fost arestat la 29 septembrie 1961, pentru apărarea credinței sale catolice și deținută politică. A fost eliberat în 1964, ca urmare a Decretului de Amnistie din acel an.

Este unul dintre cei mai prolifici mânuitori ai   condeiului din acea vreme. În scrierile sale îmbrățișează diverse domenii, preponderente fiind însă cele cu caracter istoric.

Scrieri: - Prin România (1). Ardealul. Cu 161 ilustrații și 1 hartă afară de text.   Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1922; - Istoria seminarului din Oradea. Bucureşti, 1923; - Prin România (2) . Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1924; - Învăţământul public în Dobrogea . În:   Dobrogea 1878-1920. - Cincizeci de ani de viață românească. Publicaţie tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei , Bucureşti, Cultura Naţională, 1928, p. 641-698. - 15 ani de transhumanţă în ţările române, Cernăuţi, 1925; - Episcopul Demetriu Radu , Cernăuţi, 1925. - Coloniile germane în Dobrogea , Cernăuţi, Institutul de Arte grafice şi ed. Glasul Bucovinei, 1926. - Istoria bisericii creştine universale cu deosebită privire la trecutul bis. unit cu Roma , Ediţia a 2-a, Blaj, 1926; - Episcopul Mihail Pavel , Oradea, 1927; - Cantemir despre Coran , Cernăuţi, 1927; - Dr. Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni , Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1928. (Biblioteca „Astra”. Nr. 16); - Dr. Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni . Sibiu, Tipografia Foaia poporului, 1928; - Metanii şi ore , Buzău, 1929; - Cântece din umbră , Bucureşti, Editura Univers, 1934; - George Pop de Băseşti. 60 de ani în luptele naţionale ale românilor transilvăneni, Oradea, Editura Asociaţiunii Astra, 1935. (Biblioteca „Astra” Sibiu. Nr. 19).       

Referiri : - Albu, Nicolae. Istoria învatamântului românesc din Transilvania pâna la 1800 … p. 5, 144, 190, 238, 312. - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origine până în prezent. Ediţia a 2- revăzută şi adăugită … p. 984, 999, 1002; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 36; - Faur, Viorel.  Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărțământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918), În: ”Crisia” (Oradea). Un. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 460, 461, 474; Racovițan, Irina, Una din figurile luminoase ale ASTREI: Ioan Georgescu, la 50 de ani de la moarte, în: ” Tribuna” (Sibiu), 2 aprilie 2018 (https://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/una -din-figurile-luminoase-ale-astrei-ioan-georgescu-la-50-de-ani-de-la-moarte-133990.html, accesat în 17 martie 2019, ora 14.21). (II, SS)   

FAMILIA MARTA ȘI IOAN IEPURE, PROFESORI LA LICEELE DIN BEIUȘ

 

IEPURE-FABIAN, Marta ***.   Profesor. Director al Școlii de Fete, Beiuș. Sa născut la Bârsana, județul Maramureș, în 15 martie 1873, în familia învățătorului Fabian Nicolae. A încetat din viața în anul 1953.

Clasele primare le-a urmat în satul natal, iar cele secundare la Sighet. Apoi urmează cursurile Școlii Normale de la Budapesta, după care merge la Școala Superioară de Pedagogie din capitala Ungariei, fiind ridicată cea mai bună.

Fiind apreciată de profesori, i se propune funcția de direcție la o școală secundară din Ungaria. Marta Fabian refuză, acceptând în schimbul funcției de direcție a Școlii de Fete din Beiuş, unde rămâne 24 de ani. După finalizarea războiului, înființează un orfelinat în această localitate. În 1919 se transferă la Şcoala de Fete din Baia Mare, ocupând funcţia de direcţie a acestor unităţi de învăţământ timp de 16 ani. În anul 1935, prin pensionare, se retrage la Cluj, unde se stinge din viață în 1953, la vârsta de 80 de ani. Dincolo de activitate sa pe tărâmul educației, cea mai mare realizare a Martei Iepure-Fabian la Baia Mare a fost înființarea și coordonarea Reuniunii Femeilor Române „Regina Maria”, în data de 7 noiembrie 1920.

A fost căsătorită cu profesorul Ioan Iepure, profesor la Liceul din Beiuş şi ulterior la Liceul „Gheorghe Şincai” din Baia Mare.

Referiri : - Tőkőlyi, Robert C., Restitutio: Reprezentanți ai învățământului băimărean: Marta Iepure Fabian, Ioan Iepure, Dr. Gheorghe Hetcou, Emile Rousselot, Iosif Levandovschi, Aurel Coza, în: ”Revista Arhivei Maramureșene”, Nr. 7, Baia Mare, 2014, p. 151-152; - Pavel, Constantin, Școalele din Beiuș , Tipografie și Librărie ”Doina”, Beiuș, 1928, p. 215.   (SS)

 

 

IEPURE, Ioan ***   Profesor. Sa născut la 19 mai 1869. A urmat, la Budapesta, studii teologice, iar la Cluj Facultatea de Ştiinţe Matematice. A fost încadrat ca profesor suplinitor, încă din 1897, la Liceul de Băieţi din Beiuş, după care devine, din 1901, profesor titular definitiv în cadrul aceluiaşi liceu. Sa transferat la Liceul Gheorghe Şincai din Baia Mare în anul 1923. Sa pensionat în anul 1934 după 37 de ani de activitate, şi împreună cu soţia sa, Marta Fabian, se retrag la Cluj.

Referiri : - Tőkőlyi, Robert C., Restitutio: Reprezentanți ai învățământului băimărean: Marta Iepure Fabian, Ioan Iepure, Dr. Gheorghe Hetcou, Emile Rousselot, Iosif Levandovschi, Aurel Coza, în: ”Revista Arhivei Maramureșene”, Nr. 7, Baia Mare, 2014. p. 151-152; -   Pavel, Constantin. Școalele din Beiuș 1828-1928 , Tipografie și Librărie ”Doina”, Beiuș, 1928. P. 242.   (SS)

ANA MAROSSY (1931-2015)

 

MAROSSY, Ana */**/***. Profesor. Muzeograf. Sa   născut la 12 martie 1931 în Beiuş, fiica lui Alexandru şi Ileana. Este sora lui Marossy Bela. A încetat din viață în 18 octombrie 2015.

A urmat cursurile şcolii primare şi cele secundare la Liceul "Samuil Vulcan", obţinând bacalaureatul în 1950. Între anii 1950-1954 a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Cluj.

După obţinerea licenţei a fost repartizată la Şcoala Generală din Câmpanii de Sus din Ţara Beiuşului, de unde după scurtă vreme, chiar în cursul anului şcolar a fost transferată la Liceul din oraşul Dr. Petru Groza (Ştei), unde funcţionează până în anul 1963. Din anul 1963 și până în 1966 a lucrat la Comisia regională de Răspândire a Cunoștințelor Cultural-Științifice din   cadrul Secției de Învățământ-Cultură și Comitetul de Cultură de lângă Sfatul Popular Regional Crișana.

În anul 1966 trece la Secţia de Ştiinţe Naturale a Muzeului Judeţean Crişana, a devenit apoi Muzeul Ţării Crişurilor, unde a funcţionat ca muzeograf până la pensie, în anul 1988. Ca muzeograf, trece la cercetarea florei şi vegetaţiei, în zonele periclitate de intervenţie umană ( Valea Ierului, Valea Iadului, zona carstică Padiș, masivul Biharea, Munții Pădurea Craiului, Munții Codru Moma, Rezervația Pârâul Pețea, efectuând și cercetări în planul plantelor medicinale (etnobotanica) în Depresiunea Beiuș. Publică peste 40 de articole în revistele „Nymphaea, Biharia , Ed. „Muzeul Țarii Crișurilor”, revista Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător , Editura Academiei, revista Museum-XXX trimestrielle publice par l' UNESCO etc. Realizează filmul științific XXX (nufărul termal), fiind consultant științific al Studioului „Al. Sahia” (1968). Are preocupări în turismul ecologic, organizând un curs de trei ani pentru ghizi montani (1980-1983). A organizat zeci de expoziții de aranjamente florale (1978-1992). A fost invitată la conferințe și congrese cu profil ecologic: Bonn (1984), Bratislava (1972), Birmingham (1994), Hannover (1995), Ziirich (1997), Florența (1998), Alaska (1998), Varșovia (1999) , Budapesta (1994, 1996, 1997, 1999), Finlanda - Laponia (2000), Groenlanda, Islanda, Insulele Feroe (2010). A fost custode CMN (XXX), membru al Societății Române de Ecologie (din 1990), al Consiliului Social - economic al ONU și al Comisiei de consultanță a Primăriei Oradea. A deținut titlul de Excelență în ecologie (2004) și indemnizația de merit a Academiei Române . A fost preocupată de tradiţiile şi ocupaţiile specializate ale locuitorilor satelor Ţării Beiuşului. Astfel face un amplu studiu, pe care îl publică, referitor la medicina populară în Țara Beiuşului cu aplicaţie în special   la localităţile Poieni de Sus şi Poieni de Jos, comuna Bunteşti.

În scrierile sale, în desele luări de cuvânt, în întâlnirile oficiale și neoficiale cu reprezentanții conducerii locale și cele centrale cu atribuții în protecția mediului a militat necontenit pentru constituirea Parcului Național Munții Apuseni cu Rezervația Naturală Padiș - Cetățile Ponorului, parc la a realiza activitățile. că trebuie să aşezată ca o cărămidă fundamentală strădania profesoarei Ana Marossy. Și-a închinat toate eforturile de menținere și de salvare a rezervației Pârâul Pețea de la Băile 1 Mai, mai ales a emblematicului său nufăr termal (Nymphaea lotus f. thermalis), precum și a zonei Padișului. Din toate deplasările pe care le-a făcut în zonele de cercetare a adus material pentru ierbarul Muzeului Țării Crișurilor.

A fost custode sau membru a multor societăţi şi asociaţii de ştiinţe naturii   şi de protecţie a mediului din ţară şi străinătate. Mai trebuie să adăugăm faptul că mulți, foarte mulți ani, Ana Marossy a fost organizatorul și sufletul excursiilor realizate de diverse cluburi și asociații din Oradea în zona Stâna de Vale și Arieșeni. În 2006 a fost distinsă cu Premiul de Excelență din partea Primăriei Municipiului Oradea. Anna Marossy și-a ridicat în vocea publică împotriva proiectelor periculoase pentru mediu, ca în cazul unui proiect de exploatare prin cianurare a zăcământului aurifer de la Roșia Montană, pe care îl considerăm atent la siguranța națională .

Anna Marossy a iubit călătoriile, străbătând Asia Centrală, Siberia, Alaska, Groenlanda și, în 2012, Spitzberg, Norvegia. În memoria Anei Marossy, o alee din Parcul Libertății din Oradea poartă numele

Referiri: - Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii Apuseni . Început de dicţionar fără sfârşit … p. 266; - Vasilescu, Stelian, - Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1 … p. 571; - Anna Marossy a plecat în ultima călătorie, în: ”Crișana”, 18 Octombrie 2015; - Anna Marossy (1931-2015) , în: ”Crișana”, 12 Octombrie 2015; - Bradu, Mircea, Stanik Istvan, Monografia județului Bihor. Vol. III. Oameni din Bihor , Editura Arca, Editura Universității din Oradea, 2010. p. 169-170.    (II,   SS)

LA MULȚI ANI, CĂLIN MOȘ!

MOȘ, Nicolae-Călin **/**/***. Medic primar radiologie-imagistică. Doctor în Medicină. Șef lucrări - Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină și Farmacie, Departamentul de Discipline Morfologice.

Sa născut în 12 martie 1967, în Beiuș, fiind primul copil al familiei Nicolae Moș, judecător, și Doina Moș (născută Coțău), medic primar pediatru.

A absolvit în 1986, ca șef de promoție, Colegiul Național „Samuil Vulcan” din Beiuș, profilul matematică-fizică. Fire sensibilă, înzestrat cu reale aptitudini artistice, a avut, la frageda vârstă de 9 ani o primă expoziție de pictură. 

Între 1986-1992 va urma cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara. Efectuează stagiatura (1992-1993) la Spitalul Județean din Oradea, iar din 1994 rezidențiatul la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, devenind în 1999 medic rezident în radiologie-imagistică. În 2003 dobândește-l de medic specialist în același domeniu.

În 1997, este admis la studii doctorale la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, obținând, în 2003, titlul de doctor în Medicină, în urma susținerii publice a tezei Modificările contractilității și fracției de ejecție ale ventriculului stâng în condiții de ischemie și reperfuzie , îndrumător fiindu-i prof. univ. dr. Mircea Dorofteiu. În același acord, acest lucru profesional marchează gradul de medic primar în radiologie-imagistică.

În 1994, intra ca preparator universitar în învățământul superior la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea, urmând ca în 1996 să promoveze asistent universitar, iar în 2016 - șef de lucrări. În 2004-2005, frecventează un masterat pentru formarea profesorilor la Departamentul pentru pregătirea și perfecționarea personalului didactic al Universității din Oradea.

Este membru al unor reprezentative asociații profesionale: 1997- membru fondator al Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB); 2002 - membru al Societății Române de Radiologie; 2002 - membru al Societății Europene de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (EFSUMB); 2009 - membru al Federației Mondiale de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (WFUMB).

Nicolae Călin Moș este autor al unor cărți bine cotate în domeniul ecografiei și imagisticii medicale : Ecografie clinică a apendicelui (Editura Universității din Oradea, 2015, 457 p.); Ecografie clinică tiroidiană (Editura Universității din Oradea, 2012, 293 p.). Este coautor al cărților: Radiologie-Imagistică (UMF Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca, Editura Grafnet, 2008, 247 p.); Compendiu de ecografie abdominală (Editura Arcadia, 2006, 146 p.); Compendiu de ecografie generală (Editura Universității din Oradea, 2000, 396 p.). Totodată, a publicat peste 60 de lucrări în reviste de specialitate și volum ale unor manifestări științifice la care a luat parte.

Activitatea sa profesională și științifică a fost răsplătită cu: Premiul Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB), „Gheorghe Badea” - pentru cea mai importantă realizarea în domeniul ultrasonografiei, care vizează activitatea de cercetare, activități creative, inovative în 2015, pentru cartea Ultrasonografia clinică a apendicelui , acordată la a XIX-a Conferință Națională a Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie, Craiova (23-25 ​​​​iunie 2016); Premiul Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB), pentru contribuții la dezvoltarea ecografiei în România, concretizate în cartea Ecografia clinică tiroidiană, înmânat la a XV-a Conferință Națională a Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie, Cluj-Napoca, 2012; Premiul Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB), pentru cea mai bună lucrare științifică - Corelația dintre US și examenul histopatologic în formele anatomice de apendicită acută , conferit la a XIV-a Conferință Națională a Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie. . , Târgu Mureș, 2011; Premiul Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB), pentru cea mai bună prezentare video Litiază multiplă de Wirsung la o lăuză , atribuit la a XIII-a Conferință Națională a Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie, Sibiu, 2010; Premiul Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie (SRUMB), pentru cea mai bună prezentare poster - Rolul ecografiei Doppler în diagnosticul apendicitei acute , acordat la a XII-a Conferință Națională a Societății Române de Ultrasonografie în Medicină și Biologie, București, 2009.

În temeiul performanței profesionale și a prestigiului științific, a fost desemnat membru în comisii de instruire și acordare a competenței în ecografie, respectiv de acordare a titlului de medic specialist în radiologie-imagistică ori în comisii de titularizare pe post.

Este căsătorit și are doi copii.

Medicul primar și universitarul Nicolae Călin Moș are cultul profesiei, legitimat de seriozitate, calm și rigoare, dăruire nemăsurată față de semeni, fiind un model de dedicație profesională pentru studenții săi.

Referiri: - CV-ul furnizat de medicul primar, șef de lucrări dr. Nicolae Călin Moș. (I. L.)

NE-A PĂRĂSIT UN FIU AL ȚĂRII BEIUȘULUI - DR. NICOLAE DĂNUȚ DANCIU

 

„Ne exprimăm profund regret pentru trecerea la cele veșnice a dr. Nicolae Dănuț Danciu, șeful Serviciului Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean de Urgență Satu Mare. Cu o carieră de excepție, dr. Nicolae Dănuț Danciu a fost nu doar un medic dedicat, ci și un colegiu apreciat și respectat întreaga comunitate medicală sătmăreană. A fost mentorul multor generații de medici legiști, pentru care să reprezinte un model de profesionalism, corectitudinea și principalele valori ale activităților sale profesionale!

În aceste momente grele, dorim să ne exprimăm profunda recunoștință pentru contribuția semnificativă pe care dr. Nicolae Dănuț Danciu a adus-o servicii de sănătate sătmărene de-a lungul întregii sale cariere. Transmitem sincere condoleanțe familiilor îndoliate! Dumnezeu să-l odihnească în pace!” - Consiliul Județean Satu-Mare

„Azi, suntem mai săraci cu un OM. Azi, plângem trecerea în neființă a celui care care a fost Dr. Nicolae Dănuț Danciu, medic șef Medicină Legală, profesionist de excepție, coleg onest și coechipier de nădejde, dar mai ales, un OM printre oameni. Sincere condoleanțe familiile îndurerate”- Spitalul Județean Satu-Mare

DANCIU Nicolae Dănuț **.   Sa născut la Buntești, în 9 iulie 1957. A încetat din viață în noaptea de 10/11 martie 2024.

După absolvirea Colegiului Național „Samuil Vulcan" din Beiuș, promoția 1976, a urmat cursurile Facultății de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat în 1984.

A primit repartiția la Botoșani, unde sa specializat în ceea ce numește „ fascinantul domeniu al medicinei legale ”.   Între 1984-1987 a fost medic stagiar în municipiul Botoșani, după care a lucrat 3 ani ca medic de dispensar în județul Botoșani. În perioada 1991-1994 a urmat specializarea la Institutul de Medicină Legală din Cluj Napoca, devenind medic specialist legist, apoi, din 1998, medic primar legist. Din 1994, desfășoară activitatea la Serviciul de Medicină Legală din Satu Mare, unde este cunoscut de colegi și de magistrați pentru profesionalismul și onestitatea sa, ajungând șeful aceste instituții.

Este căsătorit, soția este chimistă. Au o fiică, această urmându-l în profesie ca medic legist, absolvind studiile la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, respectiv rezidențiatul la Institutul de Medicină Legală din Cluj-Napoca, după rezidențiat fiind medic specialist legist, alături de tatal ei, la Serviciul de Medicină Legală din Satu Mare.

Referiri : Degău, Ioan, Comuna Buntești – Monografie , Editura Abaddaba, Oradea, 2004, p. 332-333, informația zilei.ro (Informația zilei Satu-Mare), portalsm.ro. (ID)