GEORGESCU, Ioan ***. Profesor. Preot. Scriitor. Deţinută politică. A fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând cercul electoral Nocrich, județul Sibiu.
Sa născut în 16 martie 1889 în localitatea Scoreiu, comitatul Făgăraș, azi în județul Sibiu ca unicul băiat al Anei (n. Cârstea) și al lui Ioan Georgescu, învățător confesional. A mai avut trei surori care au rămas după căsătorie în jurul vetrei satului: Elisabeta Prie (în Dos), Maria Şumea şi Ana Bucur. A încetat din viață pe stradă, în urma unui atac de cord, la 4 martie 1968 în București, fiind înmormântat la Săcădate, județul Sibiu, prin grija nepotului său, preotul Ioan Prie.
După şcoala primară în Scorei (1895-1898), o petrecere la Făgăraş, iar din anul 1900 urmează cursurile Seminarului Românesc Greco-Catolic din Blaj, absolvind în anul 1907 examenul de maturitate cu „eminenţă” . Își continuă studiile teologice la Budapesta (1908-1911) și la Viena, la Institutul „Sf. Augustin” (1913), unde obține titlul de doctor în teologie. În paralel, frecventează și cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Budapesta (1914/1916). În 1912 este numit profesor de religie pentru elevii greco-catolici de la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, unde funcţionează până la 21 septembrie 1918. A fost membru fondator al Despărţământului Beiuş al ASTREI , cum reiese din revista Transilvania din 1918, dar a și a colaborat la ”Observatorul” din perioada beiușeană (1928-1934). Pentru scurtă durată este profesor la Liceul de Băieți și Școala Normală Unitatea din Oradea. Tot din 1918 este profesor de teologie la Blaj.
A participat la Marea Adunare de la Alba Iulia care la 1 Decembrie 1918 a votat Unirea Transilvaniei cu România, fiind delegat oficial, alături de consăteanul lui, dr. Ioan Aleman, din partea comunei Nocrich.
Din 1920 devine secretar literar al ASTREI din Sibiu și redactor la revista ”Transilvania”, până în 1923. În 1922, intră în conflict cu conducerea ASTREI, din motive confesionale și în anul următor va părăsi Sibiul. Începând cu 1923 este profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, până în 1929. Din 1929 devine subdirector al Ministerului Cultelor, cu detașare la Președinția Consiliului de Miniștri, în guvernul țărănist, la București. A fost hirotonit preot la 1 iulie 1931, iar în 1932 a fost numit canonic la Episcopia greco-catolică din Oradea. A fost profesor de Istorie bisericească la Academia Teologică Unitatea din Oradea. În perioada ocupației horthiste (1940-1944) a predat limba maghiară la Şcoala Normală Română Unitatea din Oradea.
Regimul comunist, impus de ocupația sovietică, a desființat, în decembrie 1948, Biserica Greco-Catolică, inclusiv Episcopia din Oradea. Urmărit permanent de Securitate și a rămas fără serviciu a reușit, după o vreme, să predea limba rusă la Cisnădie, ca suplinitor. A fost arestat la 29 septembrie 1961, pentru apărarea credinței sale catolice și deținută politică. A fost eliberat în 1964, ca urmare a Decretului de Amnistie din acel an.
Este unul dintre cei mai prolifici mânuitori ai condeiului din acea vreme. În scrierile sale îmbrățișează diverse domenii, preponderente fiind însă cele cu caracter istoric.
Scrieri: - Prin România (1). Ardealul. Cu 161 ilustrații și 1 hartă afară de text.
Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1922; - Istoria seminarului din Oradea. Bucureşti, 1923; - Prin România (2) . Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1924; - Învăţământul public în Dobrogea . În: Dobrogea 1878-1920. - Cincizeci de ani de viață românească. Publicaţie tipărită cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei , Bucureşti, Cultura Naţională, 1928, p. 641-698. - 15 ani de transhumanţă în ţările române, Cernăuţi, 1925; - Episcopul Demetriu Radu , Cernăuţi, 1925. - Coloniile germane în Dobrogea , Cernăuţi, Institutul de Arte grafice şi ed. Glasul Bucovinei, 1926. - Istoria bisericii creştine universale cu deosebită privire la trecutul bis. unit cu Roma , Ediţia a 2-a, Blaj, 1926; - Episcopul Mihail Pavel , Oradea, 1927; - Cantemir despre Coran , Cernăuţi, 1927; - Dr. Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni , Sibiu, Editura Asociaţiunii, 1928. (Biblioteca „Astra”. Nr. 16); - Dr. Ioan Raţiu (1828-1902). 50 de ani din luptele naţionale ale românilor ardeleni . Sibiu, Tipografia Foaia poporului, 1928; - Metanii şi ore , Buzău, 1929; - Cântece din umbră , Bucureşti, Editura Univers, 1934; - George Pop de Băseşti. 60 de ani în luptele naţionale ale românilor transilvăneni,
Oradea, Editura Asociaţiunii Astra, 1935. (Biblioteca „Astra” Sibiu. Nr. 19).
Referiri : - Albu, Nicolae. Istoria învatamântului românesc din Transilvania pâna la 1800 … p. 5, 144, 190, 238, 312. - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origine până în prezent. Ediţia a 2- revăzută şi adăugită … p. 984, 999, 1002; - Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia… p. 36; - Faur, Viorel. Pagini din lupta poporului din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală (activitatea Despărțământului beiușean al Astrei între anii 1898-1918), În: ”Crisia” (Oradea). Un. 8, nr. 8, 1978, p. 433-492, p. 460, 461, 474; Racovițan, Irina, Una din figurile luminoase ale ASTREI: Ioan Georgescu, la 50 de ani de la moarte, în: ” Tribuna” (Sibiu), 2 aprilie 2018 (https://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/una -din-figurile-luminoase-ale-astrei-ioan-georgescu-la-50-de-ani-de-la-moarte-133990.html, accesat în 17 martie 2019, ora 14.21). (II, SS)
