 |
| Mihai Ciurdariu, pe scaun, și fiul său, Ioan Ciordaș |
A absolvit liceul la Oradea în 1868. A urmat apoi Seminarul în absolvit în localitate, absolvind 1872. S-a căsătorit cu Emilia Fărcaş de Péterfalva (1855-1927, Cluj), fiica parohului din Rogoz, Alexandru Fărcaş, descendent al unei familii vechi preoţeşti şi cu părţi. Mihai Ciurdariu a fost hirotonit în 20 octombrie 1872. După hirotonire, până în 1878, a administrat parohia bihoreană Betfia. În această localitate sa născut în 1877 viitorul avocat, martirul Ioan Ciordaş. A doua parohie în care a slujit a fost Sfârnaş, întâi ca administrator parohial, până în 1883, apoi ca paroh. În 1884 a trecut examenul prosinodal. În anii slujirii la Sfârnaş a fost şi vice arhidiacon al districtului bisericesc Barcău (protopop), precum şi inspector al şcolilor confesionale greco-catolice. Din 1892 a venit în parohia Doba. Din 1897 a ocupat şi funcţia de vice-arhidiacon al districtului Sătmar, protopop al locurilor de fapt, iar din 1900 a fost asesor consistorial. Sa remarcat ca unul dintre cei mai activi membri ai Despărţământului Sătmar-Ugocea al „Astrei”. În 1911, pentru că a îndemnat sătenii din Doba să-și dea copiilor la școala confesională (greco-catolică, deci românească) și nu la cea de stat, precum și pentru că a cerut poporenilor să cumpere calendare (almanahuri) românești, a fost acuzat că a fost comis crimă de „trădare a patriei” . Sa pornit o campanie împotriva lui, susținută de ziarele maghiare sătmărene Szamos și Szatmárnémeti.. A fost apărat cu străşnicie de însuşi fiul său, av. Ioan Ciordaş, în 7 august 1911 Tribunalul sătmărean achitându-l, sub admiraţia asistenţei, formată mai mult din maghiari. Pentru patriotismul dovedit a avut mult de suferit: nenumărate șicane, amenzi și chiar întemnițare. Astfel, Tabla din Seghedin la condamnat la 3 luni închisoare pentru agitație; singurul motiv a fost însă acela a cutezat să-i îndemne pe credincioși a se ruga întotdeauna în limba maicii lor. În 14 aprilie 1913, vicarul Jaczkovics şi-a făcut apariţia la Doba, însoţit de 16 jandarmi. Părintele spovedea în biserică, o mulţime de credincioşi aşteptându-şi rândul la mărturisire. Aceştia l-au oprit pe vicarul Hajdudorogului să pătrundă în biserică. Şapte tineri i-au dezarmat pe jandarmi, depunându-le armele în faţa prim-pretorului, aflat şi el acolo. A urmat un nou proces, desfășurat tot la Satu Mare, în urma după părintele Ciurdariu a fost condamnat la 3 luni de închisoare. A executat pedeapsa între 25 aprilie-25 iulie 1913. După ispăşirea pedepsei, a fost aşteptat de jandarmi în gara Ghilvaci, dar şi mulţimea credincioşilor din Doba, care l-au luat cu forţa de sub escortă şi l-au dus acasă unde zi şi noapte l-au păzit. A protestat cu vehemenţă împotriva alipirii unor parohii greco-catolice româneşti sătmărene la Episcopia de Hajdudorog. În 20 august 1912 s-a desfăşurat în Doba o adunare de protest, onorată de prezenţa patriotului Ştefan Cicio-Pop. În 5 martie 1913, părintele Ciurdariu a participat la şedinţa comisiei de 50 de membri aleşi la Alba Iulia, tot ca o măsură de organizare a luptei contra hotărârii samavolnice de alipire.
Unul dintre cei 7 copii din familia Ciurdariu, avocatul Ioan Ciordaș, a plătit mai vârtos patriotismul moștenit de la tatăl său, fiind ucis de către bandele secuiești în 1919. Ceilalți copii ai familii Ciurdariu au fost: Augustin (n. 1879, fost prefect de Bihor și notar public la Satu Mare, Valeria, Eleonora (profesoară, căsătorită cu prof. univ. dr. Raul Rudolph Milleker. La Doba a mai văzut lumina zilei în familia Ciurdariu o fiică, deși părinții aveau vârsta destul de înaintată, Elena Salustia, născută în 1897, care nu a trăit decât 5 luni. Din noiembrie 1917 familia Ciurdariu a părăsit parohia Doba, mutându-se în împrejurimile Beiuşului, la Pocola, aproape de locurile de băştină. Părintele Mihai făcea parte în acest an din Consistoriul Episcopiei de Oradea, deținând și titlul de vice-arhidiacon emerit. Sa stins în anul 1921, la 76 de ani, din care 50 de preoţie. Soția sa a mai trăit câțiva ani, până în anul 1927, când a repausat la Cluj.
Referiri : - Câmpean, Viorel, Oameni şi locuri din Sătmar, Vol. II,
Editura Citadela Satu Mare, 2010, p. 69-71.
(SS)
