A intrat în Congregația Părinților Augustinieni Asumpționişti la 20 iulie 1934, între 1934-1935 făcând noviciatul la Beiuş, județul Bihor. Pentru șase ani (1935-1941) este trimis în Franța pentru a urma cursurile teologice universitare de Filosofie și Teologie, un an pregătitor la Layrac (1935-1936), Filosofia la Scy-Chazelles, aproape de Metz (Lorena) (1938-1941), unde depune din institut din Paris, unde depune la institut Paris și Lornă profesie. (1938-1941). Reîntors în 1941 la Beiuş, este hirotonit la bisericuţa ”Casa Domnului” din Blaj, în 27 iulie 1941, de episcopul Vasile Aftenie.
Între 1941-1944 este profesor îndrumător la Micul Seminar Arhidiecezan, cu sediul la Beiuş, şi prefectul de studii la Internatul Pavelian-Beiuş. Între 1944-1948 este profesor de limba franceză la Liceul ”Samuil Vulcan” din Beiuş şi duhovnic la surorile Oblate. În 1947 a frecventat Seminarul Pedagogic din Cluj elaborând o lucrare despre sistemul pedagogic al Sf. Ioan Bosco. În 1946 îşi ia Licenţa în Teologie la Blaj, în 1947 devine Superiorul comunităţii AA [1] din Beiuş şi Rectorul internatului; în august 1948 statul comunist preia liceul şi internatul. Între 1948-1949 locuiește în clandestinitate la mănăstirea surorilor oblate din Beiuş, iar în 1949 se retrage în casa părintească din Lăscud, urmând programul de viață călugărească și de studiu, ținând însă legătura cu autoritatea bisericească și făcând pastorarea clandestică împreună cu PS. George Guţiu.
În 26/27 iulie 1951 a fost arestat, odată cu lotul de preoţii din judeţul Mureş. Ancheta la Securitatea din Tg.Mureș a durat până în februarie 1952, când întregul lotul a fost transferat la penitenciarul din Cluj, în vederea judecății, care a avut loc în 18 aprilie 1952, în Vinerea Mare, când a fost condamnat, ca și cei mai mulți din lot, la cinci ani închise pentru a instiga public contra statului. Fiind apt de muncă, a fost trimis cu alți preoți la Canalul Dunăre - Marea Neagră. După o ședere de două săptămâni la Jilava, pentru a repartiza în diferite colonii de muncă, a fost trimis la Poarta Albă, județul Constanța, pentru vreo trei săptămâni, unde lucra făcând cărămizi. De aici a fost dus, împreună cu alţi preoţi şi intelectuali, la Colonia Peninsula brigada F - Preoţi, pentru a sparge piatra la Canal.
Când, în 1953, au încetat lucrările la Canal, a rămas la Peninsula să demonteze unele instalații și apoi a fost mutat la stadionul Constanța, de unde a fost eliberat în octombrie 1955, cu certificatul nr. 11465/1955, beneficiind de o graţie. Sa reîntors la casa părintească la Lăscud, ocupându-se de rugăciune, studiu și apostolat clandestin, cu toate că era supravegheat de autorități: catehizare copii, adulți, slujbe, îndrumare spirituală, vizitarea confraților AA, exerciții spirituale la călugărițe, tineri, credincioși. Mama ia murit în 1968. Din 1965 a venit la preotul Emilian Indrea, cel dintâi asumpţionist român, care se pensionase şi dorea să fie cu un părinte. Au stat împreună 23 de ani, acesta decedând în 1988. În casa unde locuia a amenajat o capelă. Veneau credincioşii din sat şi din satele din jur. Se ocupa de tineri, organizând grupuri de terţiari asumpţionişti în sat, Reghin, Baia Mare. În același timp își continuă studiile. Aşa a putut termina lucrările despre viaţă Sf. Augustin, Sf. Tereza de Avila, traducerea Confesiunilor Sf. Augustin şi altele. Din 1978, după decesul preotului Ştefan Berinde, este responsabil regional pentru Fraţii Asumpţionişti din România până în 2002, primind în clandestinitate noi vocaţii în Congregaţie (ex. P. Anton Vanvulescu). În 31 ianuarie 1990, împreună cu preoții Pop Teofil și Fr. Gavril, sa întors la Blaj, stabilindu-se întâi într-o casă lângă Casa Domnului, apoi într-o garsonieră de pe str. Popa Şapcă, apoi definitiv în Casa AA din Piaţa 1848 nr. 13, dezvoltând o bogată activitate pastorală și liturgică. A reorganizat viaţa călugărilor asumpţionişti, fiind superiorul-egumenul mănăstirii, a desfăşurării o intensă activitate pastorală cu copiii, tinerii, adulţii, ocupându-se de catehizare, instrucţie religioasă cu tinerii, ocupându-se organizarea vieţii călugăreşti AA, de noi vocaţii sau pregătire pentru profesii.
Din 31 ianuarie 1990 până în 1999 a fost profesor de Teologie fundamentală (Catehism dezvoltat), Patrologie și Pastorală la Institutul Teologic Greco-Catolic din Blaj. A fost numit canonic. A ţinut de mai multe ori exerciţii spirituale la Institutul Teologic din Blaj (3-6 dec 2002) şi preoţilor din Arhidieceza Blajului (28-31 iulie 1998). A fost preşedinte al Reuniunii Mariane în Arhidieceză şi al Misiunilor. Datorită calități scrisoricești, numele lui este legat și de traducere în limba română a Confesiunilor Sf. Augustin, prima traducere în mediul greco-catolic românesc. În 11 aprilie 2003 i sa conferit de către Primăria Municipiului Blaj titlul de cetăţean de onoare al oraşului, iar în 10 octombrie 2004 IPSS Lucian ia înmânat în Catedrala blăjeană Crucea ”Pro Ecclesia et Pontifice”, conferită de Papa Ioan Paul II, ca răsplată pentru scăpările apostolilor fidele ale credincioşii Romei.
Scrieri : - Călăuză pentru o viaţă creştină, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1992; - Sfântul Augustin. Omul. Operă. Doctrina , 1994 şi 2003; - Sfânta Tereza de Avila. Viaţa. Operă. Doctrina , 1995; - 80 de ani de prezenţă în România (1923-2003) , Ed. Buna Vestire, Blaj, 2004; - Meditaţii despre şi în unire cu Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Dumnezeu, Mama oamenilor , Ed. Buna Vestire, Blaj, 2007; - Slujirea Spiritului Sfânt. Rugăciuni, meditaţii către şi despre Spiritul Sfânt , Ed. Buna Vestire, Blaj, 2007; - Reuniunile Mariane etc.
Referiri : Pr. Bernard Ștef AA, chemat la Domnul , în: http://www.bru.ro/blaj/, accesat în 17 noiembrie 2020, ora 17.41. (SS)
[1] În text-AA- Augustinienii Asumpţionişti - Congregație fondată de Pr. Emmanuel d'Alzon; se numeşte Părinţii Augustinieni Asumpţionişti.
