vineri, 9 iulie 2010

Oare Ioan Buşiţia s-a născut vara?

Nu am găsit informaţii despre data exactă a naşterii lui Ioan Buşiţia, nici eu nici prietenul meu Puiu Igna. Nu ştiu ce mă face să cred că s-a născut într-o vară a secolului IX. Cred totuşi, nu ştiu ce îmi spune, că Buşiţia s-a născut vara...

UPDATE 22.01.2013
Intre timp, prietenul meu Puiu a plecat e alte taramuri iar eu am rezolvat enigma: Ioan Busitia s-a nascut la 10 martie 1875, în Sighetul Marmaţiei.
-->
Ioan  BUŞIŢIA. Profesor, artist plastic, dirijor, om politic. (n. 1875, Maramureş – d. 1953, Beiuş). Face Academia de Belle Arte din Budapesta. In anul 1899 este numit profesor suplinitor, iar în 1909 profesor titular definitiv la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş. Profesor bun, apreciat de colegi şi mult iubit de elevi. Desfăşoară o bogată activitate extraşcolară, ceea ce face din el una dintre personalităţile cele mai populare ale Beiuşului, Ţării Beiuşului şi nu numai. Organizează şi desfăşoară viaţa muzicală şi artistică din şcoală şi din oraş. Iubitor al naturii, sportului şi turismului, cunoscător al munţilor Bihor, Vlădeasa şi Codru – Moma, organizator de excursii şi drumeţii. Împreună cu elevii şi membrii Turing Clubului Român, filiala Beiuş, al cărei preşedinte a fost, realizează marcajele pe numeroase trasee din Munţii Bihorului şi Vlădeasa, deschizându-i astfel  turismului şi drumeţiilor. În cadrul şcolii organizează o sală şi un cabinet de desen foarte bine dotate cu materialul didactic necesar, material  realizat în cea mai mare parte de el. Alături de dr. Ioan Ciordaş  ia parte la reorganizarea vieţii muzicale din Beiuş prin constituirea în septembrie 1905 a Reuniunii de cântări “Lyra” al cărei dirijor va fi. Participă la întreaga viaţă culturală şi politică a oraşului, făcând parte din structurile de conducere a societăţilor şi asociaţiunilor culturale din oraş. Sub bagheta sa corul “Lyra” participă la marele spectacol ce a avut loc în 1906 la Bucureşti pe Arenele Romane, fiind apreciat cu superlative în presa vremii. Pentru repertoriul ce l-au prezentat acolo şi mai ales pentru faptul că au cântat “Deşteaptă-te Române”, întorşi acasă, dirijorul, coriştii, însoţitorii oficiali ai corului au fost aspru sancţionaţi de către autorităţi cu amenzi substanţiale, închisoare şi disciplinar. Profesorului Ioan Buşiţia i s-a interzis să mai dirijeze corul. Cu formaţiile muzicale şi artistice pe care le pregătea şi conducea, participă la activităţile cultural-educative desfăşurate de societăţile din oraş în întreaga Ţară a Beiuşului. Pentru implicarea lui în viaţa politică a oraşului Ioan Buşiţia a fost arestat şi  închis multă vreme de către autorităţile guvernării socialiste. “Într-o altă noapte două maşini “de teren” năvălesc zgomotos pe strada noastră, oprindu-se în faţa casei unde locuia prof. Ioan Buşiţia. Bătrânul profesor, buşit şi înghiontit este aruncat într-o maşină. În cealaltă au început să fie cărate o mulţime de cărţi, caiete, tablouri. După ce a stat câtva timp la închisoare l-au eliberat, dar i s-a sistat pensia, pe motiv de “duşman al poporului”. Printre alte pagube pricinuite de această primă arestare, se numără şi aceea că, îi fuseseră “ridicate”  (şi r(n)eînapoiate) câteva preţioase, printre care, jurnalul care cuprindea consemnările cu privire la întâlnirile sale cu Bela Bartok compozitorul ungur care venise în Bihor să culeagă folclor muzical românesc pe care-l îndrăgise din tot sufletul. Profesorul Buşiţia îl însoţea prin sate la cules de folclor şi printre altele l-a învăţat limba română. Jurnalele au dispărut fără urmă. La un interval oarecare de timp, după prima eliberare, Ioan Buşiţia, a fost din nou arestat, şi din nou eliberat şi binenţeles fără drept de pensie, muritor de foame, bătrân, singur şi fără apărare. Ca să nu moară de foame, minte inventivă, cu vaste cunoştinţe şi în alte domenii a început să construiască, spre vindere, “barometre artistice” pe bază de fire de păr lung. Din câte o casă ţărănească ieşea la fântână o fată cu o cofă pe umăr, când se arăta de “vreme bună” şi se retrăgea în casă, la “vreme rea”...(Bruchental-Ţuţuianu,   Mihaela. Legionarii (IV).  In:  Crişana plus (Oradea). An.11, Nr. 34 (534), 25 aug. 2002, p.3). Este demn de amintit faptul că Ioan Buşiţia l-a sprijinit pe compozitorul maghiar Bartok Bela în culegerea folclorului muzical bihorean, însoţindu-l în toate deplasările sale care s-au desfăşurat cu precădere în zona Vaşcăului. Iată ce scrie muzicologul  Zeno Vancea în această privinţă în prefaţa la volumul Bela Bartok. Scrisori. Vol. 1. Bucureşti, Editura Kriterion, 1976, “Bartok şi-a început munca de culegere a melodiilor populare româneşti în fostul judeţ Bihor, unde călăuzit în deplasările sale de Ioan Buşiţia, profesor de muzică şi de desen la liceul din Beiuş…” (p.6). Din aceeaşi lucrare (p.17) reproducem un alt text semnificativ: O bună parte din aceste scrisori, menite să reprezinte în faţa cititorului român, pars pro toto, ansamblul scrisorilor semnate de Bartok,sînt adresate unor români: Ioan Bianu, Octavian Beu, Ioan Buşiţia –profesor de muzică şi desen din Beiuş, prieten apropiat al lui Bartok- Constantin Brăiloiu, D. G. Kiriac.

Ioan Igna, Simion Suciu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu