luni, 3 iunie 2013

92 de ani de la aparitia ziarului "Beiusul"


Dorinţa intelectualilor beiuşeni de a avea o gazetă proprie s-a realizat abia în anul 1921 când, sub conducerea avocatului Nerva Traian Cosma a apărut săptămânalul “Beiuşul”, ziar de propagandă naţională, în paginile căruia sunt prezente literatura, arta, ştiinţa, politicul, socialul.  Hebdomadarul “Beiuşul” şi-a început drumul la 1 iunie 1921. Programul propus s-a desprins în esenţă din două articole redacţionale: “Cuvântul nostru” publicat pe prima pagină a numărului 1 şi “Cuvinte bătrâneşti” publicat în numărul 2. Întemeietorii lui erau convinşi că în vechea lor cetate de cultură românească exista un mediu temeinic pregătit pentru difuzarea largă, prin presă, a cuvântului tipărit. Conducerea redacţiei a fost exercitată de fondatorul şi proprietarul său dr. Nerva Traian Cosma, până în 1934, data încetării sale din viaţă. Aşa cum a mărturisit redacţia, după succesul repurtat în prima jumătate de an, la “Beiuşul” au venit condeie probate şi scriitori de valoare care au onorat cu scrisul lor paginile publicaţiei săptămânale, iar cotidianele din Bucureşti, Cluj  şi alte oraşe au remarcat nu odată articolele ce le conţinea. Si întradevăr… după publicitatea care şi-o face,  “Beiuşul” câştigă colaborarea lui Nicolae Iorga, Roman Ciorogariu, Onisifor Ghibu, Gheorghe Ciuhandu ş. a. care vor spori prestigiul publicaţiei. “Beiuşul” apare săptămânal, dar sunt şi excepţii, ieşind de câteva ori  şi câte două numere cumulate. Seria I a rezistat material şi moral numai până la finele lunii ianuarie 1926, după care, cuplările de 2-3 sau chiar 4 numere se înmulţesc, sau numeroase numere nu mai apar… Intre anii 1926 – 1930 Biblioteca Universităţii din Cluj întreţine o intensă corespondenţă cu redacţia “Beiuşului” şi cu “Doina” [Tipografia şi Librăria “Doina” Beiuş, editură], cerând insistent numerele neprimite, la care aceştia răspund că nu s-au mai tipărit… La 15 august 1942 în condiţii grele şi complicate pentru poporul român, a reapărut “Beiuşul” în seria a II – a, serie care se deschide cu articolul program “Pornim din nou la drum” în care sunt relevate direcţiile de activitate propuse, identice în conţinut cu cele ale vechiului program… Unul din dezideratele tradiţionalismului ardelean cultivat încă de Tribuna, Familia, Luceafărul, precum şi de către alte organe de presă din Ardeal, a fost cultura naţională, iar “Beiuşul” a continuat aceasta, însă în condiţii noi, de după Unirea cea Mare… Pentru promovarea şi difuzarea acestei culturi atât de mult şi insistent cerută în această zonă ziarul deschide o rubrică specială: “Foiţa Beiuşului”  - în prima serie – şi “Beiuşul cultural” în seria a II-a… “Beiuşul” a fost gazdă primitoare pentru mulţi oameni de cultură… Nicolae Beldiceanu, Ion Alexandru Brătescu – Voineşti, Panait Cerna, Şt. O. Iosif, Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Ioan Agârbiceanu, Alexandru Vlahuţă, Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu ale căror scrieri au fost preluate din alte publicaţii. Citarea autorilor este în ordinea cronologică de publicare… Dintre bihoreni: Alexandru Munteanu, Viora din Bihor (Viora Ciordaş n.n), Doina Delacriş  (Ana Taşcu născută Bucur n.n.), Constantin Pavel, Roman Ciorogariu, Traian Tămaş, Petru E. Papp,  Ion Bradu, Florian Lăzureanu, Miron Abrudan, Traian Dorz, Ioan Roşu, Teodor Roşu, Titus L. Roşu, Lucian Bolcaş, Vasile Sala, Gavril Cosma, Vasile Bucur, Traian Amos Pinteriu şi mulţi alţii. Credem că trebuie menţionat faptul că  problematica culturală ocupă mai mult spaţiu în seria a II-a decât în prima. (Bărăetaru, Dumitru. Literatura în ziarul “Beiuşul”. Comunicare ştiinţifică). (I. I.)

SPICUIRI DIN ZIARUL "BEIUSUL"

Schimbul coroanelor ungureşti
La retragerea coroanelor, anul trecut s’a spus, că ceice nu le vor declara, le-au pierdut pentru vecie. Şi s’a făcut schimbul avantajos de 1 : 2. Mulţi şi mai ales cei cari nu se încredeau în trăinicia stăpânirii româneşti nu şi-au declarat toţi banii şi aveam satisfacţia că răuvoitorii să sufere pe urma faptelor Ior. Ţăranii mai mult din neştiinţă încă/au rămas cu coroanele în buzunar, cari apoi au căzut prada speculanţilor ce le-au adunat pe un preţ de nimica, păgubind populaţia săracă. Spre marea noastră surprindere luna aceasta s’au primit din nou declaraţiile coroanelor speculanţilor, pentrucă majoritatea bancnotelor ungureşti au rătăcit în buzunarele acestora. Atragem atenţiunea autorităţilor noastre să cerceteze cu multă băgare de seamă justificarea declaraţiilor găsind modalitatea de a-l şi da în judecată pe cel vinovat

Societate

cooperativă şi de consum orăşenesc “Beiuş”. Sub acest nume s-a deschis în piaţa dr. I. Ciordaş, după  multe greutăţi o societate de mare bine-facere, care urmăreşte ieftenirea tuturor arti-clelor de prima ne-cesitate. De când s-a deschis, se şi observă o scădere pe piaţă. Scopul societăţii este să se îngrigească în locul prim de membrii ei, pe urmă să deschidă o magazie de unde să primească măr-furi şi ceilalţi comercianţi români din loc şi jur.   

Vama târgului

          Pe vremea, când boii se vindeau cu 30 – 40.000 de coroane, a fost cu dreptate ca Beiuşul să urce vama. Azi însă situaţia s-a schimbat. Vitele s-au ieftenit şi nici exportul nu va urca atât de mult preţul lor, când azi o păreche de boi buni nu trece mai bine de 2 – 3.000 lei. Deci când trebuie să umbli de zece ori cu ei la târg, e o nedreptate faţă de săteni să plătească 30 – 40 lei numai pentru vamă, afară de biletele de vite, despre a căror preţ vom mai vorbi. Cerem cu insistenţă, ca representanţa oraşului să scăriţeze de urgenţă vama.


REFORMA AGRARĂ ÎN PLASA BEIUŞ

(articol preluat dln zlarul Beiuşul nr1/ 1925)
Partidele politice se întrec a-şi aroga sieşi paternitatea reformei agrare, ce ne-a adus-o duhul vremilor şi dreptatea socială.
În parlament a fost obiectul unor discuţii tot atât de sterile: dacă reforma aceasta este un act de dreptate naţională sau socială. Noi zicern ‚că amândouă, îndatăce 1.600.000 jughere cad, trec în mâna populaţiei rurale, stăpânul cel mai îndreptăţit la glia strămoşească, răpită de străini.
Având în vedere greutăţile tehnice şi politice, guvernul a ordonat deocamdată arândările forţate, menite a satisface nevoile momentane ale ţărănimii rurale, lipsite de pământ şj păşune.
AnuI trecut Comisia agrară judeţană, condusă de d. magistrat Valentin lonescu, a împlinit după putinţă cererile drepte ale satelor noastre, aducând hotărări, ce le-a declarat definitive până la înfăptuirea reformei agrare.
Spre cea mai mare surprindere, sătenii noştri, în primăvară, au fost citaţi la Oradea - mare pentru a li se ceti hotărârea mai nouă prin care, la cererea Domeniului episcopesc, arânda se urcă la unii chiar cu 300%.
Aceste hotărâri au fost aduse de o comisiune nouă, compusă şi din membri cari habar n-au de agricuItură, cu atât mai puţin de stările de aici şi de nevoile populaţiei de la munte.
Aici, reforma agrară, în lipsă de pământ arător, se reduce la păşuni şi păduri, care formează în întregime proprietatea celor mai tipici reprezentanţi ai feudalismului: episcopia gr. - cat. şi cea romano-catolică, ce au moşii pe o întindere de 400.000 jugh. cad.
Nu înţelegem de ce călcându-şi cuvântul dat comisia a urcat arănda păşunilor chiar în vremea, cănd scăderea preţului vitelor a cernit sufletele ţăranilor noştri, care trăiesc aproape numai din prăsirea vitelor?
Motivul invocat de domeniul episcopesc, că are să plătească 129.000 lei dare de război, este pe cât de răutăcios pe atât de naiv, odată ce domeniul se putea regresa din esploatările de păduri, de la firmele şi fabricile ce-i aduc anual venite de milioane.
La stăruinţa oamenilor de bine şi în urma cererii satelor, Comisia în 13 1.c. a venit din nou la Beiuş unde revizuindu-şi hotărârile aduse în primăvară la Oradea, a scăzut arânda, deşi nu în tot locul. In general ţăranii, chibzuind şi ei asupra greutăţilor împroprietărirei, au plecat împăcaţi, aşteptând cu încredere exproprierea. Se cuvine la acest loc să esprimăm mulţumitele populaţiei din plasa Beiuş către d. preşedinte Valentin lonescu, frate venit din vechiul regat pentru a sluji celui mai mare act de dreptate socială şi naţională! Prin tactul răbdarea şi sentimentul său de echitate a contribuit mult la restabilirea autorităţii şi a respectului legilor, câştigând încrederea satelor în dreptatea românească.
îi atragem Ia acest loc atenţiunea asupra manoperelor viclene ale domeniului episcopesc din Beiuş, care pe la spate este aplicat să cedeze satelor teritorii ce le apără în faţa comisiei, ca proprii pentru silvicultură şi amenajare.
Le-am aflat târziu, dar vom reveni.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu