Cu mai bine de doua saptamani in urma am primit o invitatie la un recital
de absolvire. Obisnuit cu tot soiul de serbari scolaresti de absolvire mi-am
zis”Mare scofala – cateva cantecele acolo, aplauze, strangeri de mana, etc,
etc.” . Si a venit ziua cea mare. Si nu mica a fost surprinderea mea cand mi-am
dat seama ca, in fata mea, pe scena, nu erau niste scolari ci niste artisti. Efectiv, m-am trezit intr-o sala de
concert. Nu pot sa exprim bucuria pe care am simtit-o. De multa vreme nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Poate
in secolul trecut, cand mai prideam cate-un loc
la Ateneu. Dar acele vremuri sunt departe, la fel si Ateneul, la fel si
multe, multe altele...
Si mi-am spus – nu-i de mirare ca avem voci extraordinare care au cucerit
lumea, nu-i de mirare ca suntem asa de sus pentru ca NOI AVEM SI ALTII NU. O
spun cu satisfactie, cu mandrie de roman, si cu multumire pentru dascalii care reusesc sa ne
ridice copii atat de sus.
Cuvine-se sa amintim ca alaturi de Vlad David, au urcat pe scena Liceului
de Arte Oradea tenorii Bede Robert, Bede Laszlo, Chirila Sergiu, baritonul
Ganea Florin, Corul “Ariston” – dirijor Schneider Arnold. La reusita acestei
manifestari si-au adus aportul prof. Boboia Marian, as.univ. dr. Hinsu Maris
Florin, prof. Benczedi Monica, prof. Horhat Valentina si, desigur, prof. Bontu
Aurica – cea care l-a pregatit pe Vlad in cei patru ani de liceu.
Si pentru ca acest recital a avut loc de Ziua invatatorului, un gand frumos
pentru dascali, acei truditori care ne scot din bezna nestiintei si se bucura
de succesele noastre, stiind ca au lasat o particica din sufletul lor si noua,
cei pe care ne-au invatat.
