NICOLAE CONSTANTIN (1933 - 2022)

  

NICOLAE, Constantin***. Subofițer M. Ap. N. Plutonier adjutant principal. Fotbalist. 

S-a născut în 12 septembrie 1933 în localitatea Drăgășani, județul Vâlcea, fiul lui Nicolae și al Elenei Constantin. A încetat din viață  în 23 martie 2022, fiind înmormântat în Cimitirul din Deal din Beiuș.

A urmat școala primară la Liceul ”Brătianu” în Drăgășani, apoi urmează Liceul ”Frații Buzești” din Craiova. În această perioadă a fost legitimat la juniorii Științei Craiova. Urmează  Școala Militară de Ofițeri de la Ineu, județul Arad, pe care o absolvă în anul 1952, absolvă cu gradul de locotenent, dar înainte să plece, ofițerul C.I. îi comunică faptul că datorită apartenenței politice a tatălui său este avansat doar plutonier. Cu greu a fost repartizat la unitatea militară din Beiuș.

Aici, printre primele misiuni a fost cea de mutare a regimentului de la Roman la Beiuș, deoarece era regiment hipo, astfel că participă la aducerea cailor la Beiuș, ca ulterior, peste o vreme, aceiași cai (circa 60) să fie duși, tot de plutonierul Nicolae Constantin, la păstrăvăria Huta (Finiș), pentru sacrificare –”Mi-a părut rău de ei, n-am putut să salvez niciunul, în urma mea venea contrainformatorul (ofițerul C.I.). Eram verificat tot timpul... am încercat, când mergeam spre Huta, să schimb un cal, că erau frumoși, cu o gloabă a unui țăran. N-am găsit pe nimeni”. Om cu drag de cai, Nicolae Constantin a avut cai și căruță până în vara anului 2020, când vârsta nu i-a permis să se mai ocupe de ei, dar și-a cumpărat o motoretă electrică .

Și-a îndeplinit cu cinste sarcinile de serviciu, trecând în rezervă cu cel mai înalt grad pentru subofițeri, plutonier adjutant (actualmente plutonier adjutant principal). A fost sub comanda a șapte comandanți, până în anul 1992 când a trecut în rezervă, după 41 de ani de serviciu sub drapel. I s-au conferit toate distincțiile și ordinele specifice corpului subofițerilor.

Extraprofesional a fost un bun sportiv, făcând parte din echipa de fotbal a orașului. Din 1952 a jucat fotbal la ”Progresul”, ulterior ”Bihorul” Beiuș, până în 1982. În 1953 ”Progresul” a fost campioana Regiunii Crișana.

S-a căsătorit în anul 1955 cu Elena din Drăgășani, cu care a avut trei fiice și un fiu, și acesta, jucător de fotbal în echipa Beiușului.

”În ultima perioadă, fiind un admirator al fotbalului, venea la meciuri cu căruța lui trasă de un cal, deoarece îl dureau picioarele. Din căruță se uita la meci. Și acum păstrează bocancii cu numărul mare, 46, de unde are și porecla „Șalupa”.

Referințe: Interviu, decembrie 2020; - Bondor, Ionel, 100 de ani de fotbal beiușean, Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca, 2020, p. 115-117.  (S. O.)