miercuri, 7 septembrie 2022

ION ARIEȘANU (1930-2019)

 

 

 


ARIEȘANU, Ion**.  Scriitor, prozator, jurnalist. S-a născut în 7 septembrie 1930 la Ocna Mureş, județul Alba. Fiul lui Iosif Arieşanu, lăcătuș mecanic, şi al Elenei (n. Popa). A încetat din viață în 1 noiembrie 2019.

A urmat Şcoala primară în localitatea natală, Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş (1943–1950), și Liceul „Regele Ferdinand” din Turda (1950–1951). A absolvit  Facultatea de Filologie Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1951–1955).

Profesii şi locuri de muncă: Asistent universitar, Politehnica din Timişoara, Catedra de Istorie şi Filozofie (1955–1957), Redactor la ziarul Drapelul roşu (1957), muncitor la Prodexport Timişoara (1957–1958), redactor la revista Scrisul bănăţean (1958–1968), redactor-şef adjunct, ziarul Drapelul roşu, redactor–şef, revista Orizont (1972–1990). A colaborat la: Familia, Steaua, România literară, Astra, Convorbiri literare, Luceafărul, Radio Timişoara, TVR. Primele versuri le publică în 1952 în ziarul Făclia (Cluj). Debutul editorial are loc 10 ani mai târziu cu volumul de proză scurtă Anii adolescenţei (1962).

S-a căsătorit cu scriitoarea Tatiana Flondor Arieșanu. Au un fiu, scriitorul și profesorul universitar Claudiu Teodor Arieșan (născut 1 iunie 1963).

După o pauză autoimpusă de aproape nouă ani, scriitorul revine cu un roman dedicat evenimentelor din 1989, carte ce se vrea „o radiografie artistică exactă, tristă, sfâșietoare”. Despre Ion Arieșanu s-a spus, nu odată, că aparţine tradiţiei ardelene. Vocea autorizată a criticului Gheorghe Grigurcu, afirma în acest sens: „Ion Arieșanu aparţine în mod evident tradiţiei ardelene. Aceasta, însă, nu e transpusă mecanic ci cultivată pe un sol nou, cu decenţă și talent. Contează nu atât elementele literare concrete (prezente și ele) cât liniile de forţă ale unui temperament, un climat afectiv, o rigoare etic – ideologică, ce străbat o producţie a timpului nostru”. În scrierile sale „prozatorul abordează viaţa semenilor sub aspectele ei exterioare folosind mijloace de expresie specifice naraţiunii și comentariului descriptiv. În centrul prozei sale se află individul de condiţie medie, care-și caută echilibrul și salvarea în cadrul unui cuplu, în amiciţie sau, adesea, în iubire. Nu de puţine ori, Ion Arieșanu se interesează de etica relaţiilor dintre oameni, concentrându-se asupra temei sentimentale. În 15 decembrie 2005 i se decernează premiul ”Pro Cultura Timisiensis 2005” – seniori.

Scrieri: - Anii adolescenţei, proză scurtă, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1962; - Trenul albastru, proză scurtă, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1965; - Vară târzie, proză scurtă, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967; - O complicată stare de fericire, roman, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967, edţia a II-a Timişoara, Editura Facla, 1978; - Vrajă, roman, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971; - Primiţi puţină duioşie, reportaje, Timişoara, Editura Facla, 1972; - Amintiri de pe planeta pământ, reportaje, Bucureşti, Editura Eminescu, 1973; - Lumini peste Apuseni, reportaje, Bucureşti, Editura Eminescu, 1974; - Prietenul pe care îl caut pretutindeni, roman, Bucureşti, Editura Eminescu, 1975; - Respiraţie liberă, reportaje literare, interviuri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1979; - Lumină stranie, nuvele, Timişoara, Editura Facla, 1981; - O pasăre în iarnă, roman, Timişoara, Editura Facla, 1986; - Lumina de la capătul nopţii, roman, Timişoara, Editura Facla, 1987; - Cei buni mor cei dintâi, roman, Timişoara, Editura Amarcord, 1998; - Cruci de lemn, Timişoara, Editura Eubeea, 2001; - Flacăra singuratică, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2004.

Traduceri ale cărţilor lui Ion Arieșeanu: - Zlozity pocit stastia/ O complicată stare de fericire, Bratislava, Editura Nakladatelstvo, 1978.

Volume colective: - Veac de lumină, Bucureşti, Editura Eminescu, 1970; - Arhitectura bobului de grâu, Bucureşti, Cartea Românească, 1982; - Ieşirea din ceaţă, Bucureşti, Editura Militară, 1985; - Un drum cât cuprinderea mării, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978; - Soare pentru fiecare, Moscova, 1978;

Antologii: - Împreună cu Ion Velican, autorul întocmeşte antologia de epigrame: Dansul săbiilor. O panoramă a epigramei româneşti contemporane, Timişoara, Editura Facla, 1975.

Referinţe: - Popa, Marian, Dicţionar de literatură română contemporană, Bucureşti, Editura Albatros,1971; ediţia a II-a, 1977; - Virgil Ardeleanu, Menţiuni, Cluj, Editura Dacia, 1978; - Ruja, Alexandru, Parte din întreg. Timişoara, Editura de Vest, 1994; - coordonatori: Zaciu, Mircea, Marian, Papahagi, Sasu, Aurel, Dicţionarul Scriitorilor Români, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995;. Scriitori români contemporan.Scriitorii despre ei înșiși, în: scriitoriromanicontemporani, accesat în 25 ianuarie 2020, ora 11.40; - Dorcescu, Eugen, „Ion Arieșanu. In memoriam”, în: Meridianul, Timișoara, 10 noiembrie 2019; - Gheorghe Grigurcu, Familia, nr. 21, 1967.  (I.I., S. S.)