Şcoala primară a urmat-o în
sat, iar clasele V-VII în localitatea Sudrigiu (şcoala de aici purtându-i azi
numele), comuna Rieni, judeţul Bihor. După absolvirea celor şapte clase, dă
examen şi reuşeşte la Şcoala de Silvicultură din Năsăud (1953-1956). Între 1957-1958 este angajat la Ocolul Silvic Beiuş, unde va
avea în grijă doi munţi împăduriţi pe care îi va străbate zilnic, însoţit de
calul său şi înarmat cu o puşcă, pe care însă nu o va folosi niciodată. Acest
fapt îi va face pe unii critici literari să afirme că Gheorghe Pituţ „a intrat
în pădure poet”. La vârsta de 18 ani scrie amplul poem Singur, care va deschide volumul de debut, ce va apărea opt ani mai
târziu.
- 1958-1961 – urmează cursurile Şcolii
tehnice de maiştri forestieri din Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş.
- 1961-1962 – tehnician silvic în localitatea
Tăşnad, judeţul Satu Mare. În această perioadă a urmat la fără frecvenţă
liceul, bacalaureatul luându-l la Carei.
- în 1962 a fost admis la Facultatea de
Filologie a Universităţii din Cluj, unde i-a cunoscut pe Ana Blandiana, Ioan
Alexandru, Negoiţă Irimie, Romulus Rusan.
- în anul 1967 devine licențiat al
Facultății de Litere a Universității București
iar la recomandarea profesorului Dumitru Staniloae obţine, in anul 1970,
o bursa de studii de doi ani la Universitatea din Köln, Facultatea de Filosofie
și Germanistica.
- în 28 februarie 1964 se produce adevăratul său debut (nu la 25 iulie, cum greşit se menţionează în unele documente biografice), în revista clujeană Tribuna, An VII, nr. 9, p. 5, cu poemul Antirăzboinică. În 25 iulie va fi prezent din nou în revista clujeană, cu un grupaj de poeme, beneficiind, de data aceasta, de o prezentare favorabilă semnată Romulus Rusan. În anul 1965 are loc, la Sinaia, Consfătuirea pe ţară a cenaclurilor literare, unde i se decernează Premiul naţional pentru poezie. La această reuniune o cunoaşte pe Valentina, care, un an mai târziu, îi va deveni soţie. Tot aici i se acordă Premiul I pentru poezie al revistei Luceafărul. Cât a fost student la Cluj, a frecventat cenacluri, a luat parte la activitatea cultural-artistică studenţească, jucând teatru. În anul 1963 s-a transferat la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, unde a frecventat cenaclurile ”Luceafărul” şi ”Nicolae Labiş”, cunoscându-i acolo pe Grigore Hagiu, Gabriela Melinescu, Adrian Păunescu, Marius Robescu, Nichita Stănescu şi l-a reîntâlnit pe Ioan Alexandru.
Bustul lui Gheorghe Pituț din Beiuș
La terminarea facultăţii se
stabileşte în Bucureşti, lucrând la Gazeta literară, România literară
şi Viaţa Românească. În anul 1966
debutează editorial cu volumul Poarta
cetăţii, volum care a fost premiat cu premiul “Luceafărul”. În perioada ianuarie-iunie
1968 îşi îndeplineşte stagiul militar la Şcoala de ofiţeri de rezervă, unde va
fi coleg cu prozatorul Petru Popescu. În perioada 1974-1991 sub egida revistei Viaţa
românească editează numeroase suplimente literare şi almanahuri: Povestea
vorbei, almanahurile Vieţii româneşti, Almanahul pădurii, Album
literar-gastronomic, Almanahul umorului, Almanahul Dragostea şi universul,
pentru aceasta având de pătimit din pricina cenzurii. Poetul Gheorghe Pituț
este cetățean de onoare post mortem al municipiului Beiuș. De asemenea o stradă
centrală din localitate îi poartă numele. Din iniţiativa Fundaţiei “Augusta”
din Timişoara în anul 1996 a avut loc prima ediție a Festivalului Naţional Concurs de Poezie Gheorghe Pituţ. Beiuş. Prin
grija primarului Beiușului de atunci, ing. Octavian Codreanu, festivalul s-a
desfășurat în trei locații: Beiuș, Săliște de Beiuș și Stâna de Vale. Ultima
ediție a festivalului a avut loc în 6–7 iunie 2010. După această dată, nepăsare
totală. Bustul poetului, realizat de artistul plastic Vasile Adoc, este
amplasat în Parcul Central, în fața Muzeului Municipal.
Gheorghe Pituț (stg.) cu Nichita Stănescu (dr.) |
Volume publicate: - Poarta cetăţii. Bucureşti, Editura
Tineretului, 1966; - Cine mă apără. Bucureşti, Editura Tineretului,
1968; - Frunze - pomi - arbori. Bucureşti, Editura Tineretului, 1968; - Ochiul
neantului. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1969; - Sunetul
originar. Bucureşti Editura Tineretului, 1969; - Fum. Bucureşti,
Editura Eminescu, 1970; - Stelele fixe. Bucureşti, Editura Eminescu,
1977; - Noaptea luminată. Bucureşti, Editura Albatros, 1982; - Locuri şi
oameni, scriitori şi parabole. Proză. Bucureşti, Editura Cartea Românească,
1982; - Aventurile marelui motan criminal Maciste. Proză. Bucureşti,
Editura Sport-Turism, 1983; - Stelele fixe. Bucureşti, Editura Eminescu,
1995; - Sonete, Editura Albatros, 1995; - Umbra unui ţipăt. Timişoara,
Editura Helicon, 1996; - Scrisori de iubire din 21 de poeme. Timişoara,
Editura “Augusta”, 1997; - Olimp. Der Olymp. Bucureşti, Editura
Fundaţiei Culturale, 1998; - Ochiul neantului. Ediţie bibliofilă.
Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 1998; Celălalt soare. Bucureşti,
Editura Vinea, 1998.
Referiri:
- Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor…
p. 243, 382; - Munteanu, Romul. Gheorghe Pituţ. În: ”Manuscriptum”
(Bucureşti). Nr. 1- 4, 1993, p. 36 - 37; - ”Mișcarea Literară”. Bistrița. Anul
IX, Nr. 3 (35), 2010, p, 2 – 53, număr dedicat lui Gheorghe Pituț; - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae,
(coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și
lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009, p.
937-939. -
Daroși, Mircea, Gheorghe Pituț, un nume
de rezonanță în lirica contemporană, în: ”Luceafărul” (online), 16
septembrie 2020; - Vaida, Maria, Gheorghe
Pituț sau Ochii și Noaptea, Cluj Napoca, 2009. (I.I. S. S.)