Urmează şcoala primară în satul natal, studii
secundare la Beiuş, absolvite în anul 1895. Se înscrie la facultatea de
Teologie Romano-Catolică din Oradea, dar, după o săptămână de dogmatică trece
la Academia de Drept din acelaşi oraş.
După cum el însuşi scrie într-un articol publicat la Arad, poate ar fi rămas
preot dacă “n-ar fi fost fătul epocei memorandiste şi dacă sufletul lui n-ar fi
sorbit cu sete tot dorul de luptă cu armele dreptăţii”. Plecat de pe băncile
liceului beiușean, proaspătul student Lucian Bolcaş începe să organizeze
tineretul studenţesc român din Oradea, folosindu-se în această întreprindere de
toate mijloacele ce-i stăteau la îndemână: coloanele mai tuturor periodicelor
româneşti din Oradea şi cele ale studenţilor români din Viena, Budapesta, Graz,
influența oamenilor politici români care îi scriu. Printre ce-i care îi acordă
sprijinul deplin şi necondiţionat se află şi studentul Ioan
Ciordaş, cel ce avea să devină martirul Beiuşului, al Bihorului, al neamului
românesc. Pentru întreaga activitate, pentru atitudinea lui la Congresul
Internaţional al Studenţilor care a avut loc la Torino la 15 noiembrie 1898,
pentru faptul că a fost ales în Consiliul Federaţiei Internaţionale “Corda
Fides” a studenţilor ca reprezentant al românilor din România, Lucian Bolcaş a
fost eliminat din toate universităţile din Ungaria, trebuind să se înscrie la Facultatea
de Drept din Viena, unde îşi ia licenţa şi doctoratul. ”Alexandru Aciu,
Ioan Ciordaş, Iosif Maiorescu, Eugen Şimonca, dar şi o viitoare figură ilustră
a intelectualităţii româneşti din părţile Sătmarului, Augustin Mircea; aceştia
toţi fuseseră eliminaţi din Academia orădeană, Lucian Bolcaş însă primise o
pedeapsă şi mai mare: eliminarea de la toate universităţile din ţară!”. Editează la Budapesta revista „Familia română”, despre care amintește,
în anul 1908, Ioan Pelivan. Între 1896 - 1914 îndeplineşte diverse funcţii administrative în
Bucureşti, Beiuş şi Cluj. Împreună cu colegul şi prietenul său Ioan Ciordaş,
înfiinţează, în 1911, Tipografia şi Librăria “Doina”, al cărei director a fost
o vreme. Pleacă voluntar pe front. După 1918 se stabileşte în Cluj,
dedicându-se în mai mare măsură scrisului. După 1942, pentru o perioadă de
câţiva ani, a fost secretar general de redacţie al gazetei “Beiuşul”. A redactat la Budapesta Amicul Soldatului – Călindar, iar
alături de Onisifor Ghibu, I. Şchiopul, S. Stanca, A. Paul scoate, tot la
Budapesta ziarul Lupta. A mai colaborat la: Adevărul, Dacia, Dimineaţa, Epoca, Foaia
Literară, Gazeta Transilvaniei, Naţionalul, Poporul român, România Jună, Tribuna,
Viitorul, Voinţa etc. „Adesea stăteam la mese de cafenea cu
bătrânii Lucian Bolcaş şi Aurel Ciato, care ne povesteau impresionante
întâmplări din vechea gazetărie românească din Ungaria” mărturisește Iustin Ilieşiu în Note autobiografice.
Scrieri: -
Corda Fratres, Appello ai membri e
a tutti gli amici della Federazione internazionale degli Studenti a proposito
delle dichiarazione[!], che Sua Eccellenza Giulio Wlassics, Ministro
dell'Instruzione d'Ungheria fece al Parlamento di Budapest nello seduta del 12
Marzo. Federazione Internazionale degli Studenti. Direzione della Sezione
Rumena (Apel la membri și toți prietenii Federației Internaționale Studențești
cu privire la declarațiile [!], Pe care Excelența Sa Giulio Wlassics, ministrul
educației din Ungaria le-a făcut Parlamentului de la Budapesta în sesiunea din
12 martie. Federația Internațională a Studenților. Șef al Secției Române)
[Per la Direzione delle Sezione rumena Luciano Bolcaş, Vice-Presidente S. S.
della Corda Fratres. Viena, Aprilie 1902], Vienna, Editore L. Bolcaş,
Tipografia M. Salzer, 1902, (Federazione Internazionale degli Studenti.
Direzione delle Sezione Rumena) ; - Răsboiul
ruso-japonez 1904-1905, [De] Lucian Bolcaş, Partea I. Până la căderea Portului-Arthur, Budapesta (Tip. Poporul
Român), 1905; - Idem. Partea II. Dela
căderea Portului-Artur până la pacea dela Portsmouth. Budapesta (Tip.
Poporul Roman), 1907; - Seri albastre
(Pentameron), Arad (Tribuna, inst. tip. Nichin şi cons.), 1910; - Năvăliri Barbare, Nuvelă. Budapesta,
Inst. tip. şi de Editură Luceafărul, 1906; - Năvăliri
barbare (nuvele), Cluj, 1909; - Pe
cărările vieţii (Povestiri), Arad,
Tipografia Tribuna, 1910; -
Chestia autonomiei Bisericei Române Unite
în şirul luptelor noastre pentru existența naţională, Bucuresci, Inst. de
Arte Grafice şi Editură Minerva Filip, Moroianu, Popovici şi Tălăsescu [pe
copertă: Tip. Minerva], 1900; - Seri
albastre (Pentameron), Arad (”Tribuna”, inst. tip. Nichin şi cons.), 1910; - Străina. (Teatru), Beiuş, Tipografia şi
Librăria Doina, 1912; - Genoveva,
Gherla, Tipografia Aurora, 1927. - Aurel
cere bani, Schiţă din viaţa de la sate, (Premiul Luceafărului), în:
”Luceafărul” (Budapesta), An 3, nr. 19, 1 oct. 1904, p. 330-334; - Casa Ciordaş. Pentru-ce n’a cumpărat-o
primăria? În: ”Beiuşul” (Beiuş). An.
5, nr. 31, 2 aug. 1925, p. 3; - Pentru ce
n-a izbucnit revoluţia în Transilvania,
în: „Adevărul„ (Bucureşti), An. 29, nr. 10533, 7 iul. 1916, p. 1-2.
Referiri: - Faur, Viorel. Viaţa politică a românilor bihoreni
(1849-1919)… p. 28, 29, 31, 34, - Faur, Viorel şi Apan, Mihai. Manifestări politice ale populaţiei
româneşti din Bihor între 1870-1905,
în: ”Crisia” (Oradea), An. 14,
nr. 14, 1984, p. 53-61, p. 58, 59, 60, - Mărgineanu, Ion, Oameni din Munţii
Apuseni… p. 253; - Câmpean, Viorel, Oameni și locuri din Sătmar, vol. II,
editura Citadela, Satu Mare, 2010, p. 153; - Ion,
Constantin, Ion, Negrei, Gheorghe, Negru.
Ioan Pelivan – părinte a mișcării
naţionale din Basarabia, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2011,
p. 71; - Buletinul Institutului de Filologie
Română ”A. Philippide”, anul VIII, nr. 2, aprilie – iunie 2007, Iași.p. 10.
(I. I., S. S.)
