DOREL MOȘ

 

MOȘ, Dorel****. Interpret de muzică populară. Preot. Sa născut în satul Câmp, la 14 octombrie 1953, pe o vatră veche și bogată în tradiții folclorice.  A încetat din viață. 

Părinții săi sunt Marcu și Silvia Moș. Tatăl a lucrat la „Marmura” din Vașcău, fiind lăcătuș-mecanic, iar mama era casnică. Mai are un frate, mai mic. 

Școala generală de 8 ani o urmează în localitatea natală. După absolvirea școlii generale urmează (timp de 3 ani) o școală profesională în domeniile mineritului și geologiei în orașul dr. Petru Groza, unde a fost promovat ca solist vocal în orchestra școlii și în orchestra de muzică populară a Casei de cultură, la care îl avea ca dirijor pe profesorul Constantin Dumitrescu, un adevărat dascăl care a știut că-i îndrume pașii pe drumul perfecționării. În cei trei ani a întreprins mai multe turnee în județ și în afara lui (în țară), făcându-se cunoscut în mișcarea artistică de masă din județul Bihor. În anul 1970 se prezinta și reușește la examenul de admitere la Școala populară de artă din Oradea. Urmează disciplina canto popular la clasa profesoarei Alexandrina Borbonțan, care împreună cu direcția școlii, Silvia Cosma, l-au îndrumat și încurajat să muncească, în continuare, cu asiduitate pentru perfecționarea cunoștințelor sale muzicale. Debutează la Ansamblul de cântece și dansuri „Lioara” din Oradea. Cu acest ansamblu, condus de regretatul umorist Ioan Dobra, începe turneele sale prin țară (mai mulți ani la rând). În anul 1971 are satisfacția să debuteze la televiziune în calitate de solist vocal. Diploma de solist vocal (disciplina canto popular) o avea de la absolvirea școlii de artă. Cu această diplomă, drumul în lumea artei îi era deschis. Între timp urmează cursurile Liceului „Emanuil Gojdu” din Oradea, pe care le-a continuat cel de filologie și istorie, din același oraș, unde este vorba de bacalaure. În timp ce efectuează serviciul militar, a făcut parte din Ansamblul armatei din Roman, cucerind, la un concurs de muzică populară, la fața pe țară a armatei, două locuri I și Diploma de onoare. După lăsarea la vatră revine la Oradea și continuă să cânte mai departe, cu ansamblurile folclorice „Lioara”, „Codrulețul” și „Bihorul”. Participă la diferite turnee în țară și chiar în străinătate (URSS, RP Ungară. Studiourile de radioteleviziune din București încep să-i înregistreze și să-i difuzeze diferite cântece. Urmează contractul cu restaurantele din Oradea, unde începe să cânte la „Serile românești pentru străini”. Oradea, devenind profesionist. Urmează numeroase turnee organizate în toată țara, cu Orchestra „Crișana Primele înregistrări la radio cu dirijori ai Orchestrei”. „Crișana” (Alexandru Viman, Gheorghe Rada, Gheorghe Mițin Vărieșescu) și cu prestigiosul dirijor al Radioteleviziunii Române, George Vancu. Casa de discuri „Electrecord” din București, care ia editat primul disc cu înregistrările făcute în 1976 de către studiourile de radio București. După succesul acestui disc este solicitat pentru ai se înregistra un alt, iar după aceea încă unul. În 1980 avea 3 discuri, în peste 100.000 de exemplare. Dorel Moș a fost o vreme și instructor cultural la Casa de ajutor reciproc a pensionarilor din Oradea (CARPO În anul 1980 se stabilește în București, ulterior ia calea preoției, fiind cunoscut ca Părintele Marcu Dorel Moș. În anul 2003 a lansat la Oradea un CD cu 32 de cântece -Altul moț ca mine nu-i - înregistrate cu orchestre și dirijori din provincie (10 piese) și cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii, sub bagheta lui George Vancu, care are merite deosebite în valorificarea și promovarea cântecului bihorean. A participat la emisiuni radio pe posturile naționale și locale.

            Discografie : - Pădure peste Vașcău , Vinil, SP, Electrecord. București 1977; - Satul meu cel de-a roata , Vinil, SP, Electrecord; - Nanele cele fălețe , Vinil, SP, Electrecord; - Din Câmpenii muntelui , Vinil, LP, Electrecord, București, 1985; - Câte flori sunt pe pământ , Vinil, LP, Electrecord, 1986; - Altul moț ca mine nu-i , CD, Electrecord, 2003; - Părintele artist Dorel Moș - O viață în slujba cântecului popular și credinței în Dumnezeu , CD, Editura RBA Music, București, 2013.

Referiri : Țucra, Nicolae, Vașcău. Comună - Oraș - Ținut , - Monografie , Editura BREVIS, Oradea 2000, p. 536-537; - Degău, Ioan, Blaga, Miron, Cântecul de după cântec , Editura Primus, Oradea 2010, p. 32-33.        (ID)

LA MULȚI ANI, VERONICA BURSAȘIU!

 

BURSAȘIU ABRUDAN, Veronica **. jurnalist. S-a născut în 13 octombrie 1969 la Sudrigiu, județul Bihor.

A absolvit Colegiul Național ”Samuil Vulcan” din Beiuș (1988) și Facultatea de Inginerie a Sistemelor de Producție la Brașov (1995).

A lucrat ca profesor-inginer la Grupul Școlar Auto Brașov, apoi a fost redactor la Jurnalul de Dimineață , la Crișana , la Jurnalul Național , la Libertatea și la Jurnal bihorean . După doi ani la Contrastonline , a revenit ca redactor la cotidianul Jurnal bihorean , fiind cunoscută și apreciată pentru reportajele sale.

În 2006 s-a căsătorit cu Traian Abrudan, fost subprefect și prefect interim ar al județului Bihor. Au o fiică, Mara-Cezara Abrudan. 

Veronica Bursașiu - la primirea premiului „Jurnalistul online al anului”

Într-o nouă ediție a galei Uniunii Ziariștilor Profesioniști, filială Bihor, care a consemnat premierea a 10 dintre membrii redacțiilor locale pentru activitatea din cursul anului trecut, Veronica Bursașiu de fost desemnată  câștigătoarea premiului „Jurnalistul online al anului”.

În cadrul evenimentului, Veronica a ținut să le mulțumească tuturor celor care au format-o și i-au dat șanse în profesie, de la Narcis Fekete, patronul defunctului Jurnal de dimineață, până la actualul angajator, Răzvan Doseanu. Copleșită de emoții, ea a mulțumit inclusiv BIHOREANULUI, cu care a colaborat la înființarea ziarului. (/www.bihorjust.ro/veronica-bursasiu-de-la-bihorjust-e-jurnalistul-online-al-anului/)

Referiri : - Butișcă, Constantin, Bihoreni de ieri și de azi , Editura Brevis, Oradea, 2021, p. 376. (ID, SS) 

NOTĂ: Unele datel sunt din anul 2021!

CONSTANTIN BAR (TANU) (1922 - 1995)

 

 

BAR, Constantin , zis TANU****.   Bitușer (Bitușer - cel care confecționează bituși. „ Bitușa, în unele zone bondă sau bundă,   este o piesă de port, impresionantă prin dimensiunile ei, purtându-se și pe față, și pe dos. Este confecționată din 6-8 piei de oaie cu lână bogată, fără mâneci, curăță o protecție în față. și este folosită și de alți oameni, în afara ciobanilor ” (Bulc, Nicolae, Todinca, Vasile, Delani, un sat din Țara Beiușului, studiu monografic , Editura Mega, Cluj-Napoca 2011, p. 79). S-a născut în 12 octombrie 1922,al cincilea copil al lui Ioan și Catița, cel mai mic dintre frați. Tatăl a decedat când avea o vârstă fragedă, doar 2 ani și jumătate, toți cei 5 frați rămânând doar cu mama. A încetat din viață în 5 septembrie 1995.

A urmat școala în satul natal, Delani, până în clasa a VII-a. Frații mai mari s-au căsătorit rând pe rând, el rămânând cu mama în casa părintească, lucrând-și pământul și îngrijindu-și animalele.

În anul 1943 a efectuat stagiul militar. Pe parcursul stagiului militar a fost avansat la gradul de fruntaș, apoi caporal, trecând în rezerva cu gradul de sergent. Din anul 1945 a participat la Al Doilea Război Mondial, fiind dus în linia I. În război a ajuns până în Munții Tatra. În anul 1946 a fost lăsat la vatră. În anul 1948 sa căsătorie cu Bar Ana, iar în 1950 sa născut unicul copil, Bar Catița. A continua   să lucreze pământul, că aceea era singură sursă de a-și câștiga existența, iar mai târziu și-a început meșteșugăritul cu pielea de oi și miei. Mai întâi a tăbăcit pieile și mai târziu la început să confecționeze bituși și cojoace pentru femei și bărbați. Avea comenzi de bituși de la oamenii care se ocupă cu creșterea animalelor și trebuia să stea tot timpul pe câmp cu ele ciobanii, cei care aveau cai sau vaci. El tăbăcea pieile și le croia, iar soția lui, Ana, le cosea, confecționa bitușile sau cojoacele. Participa în fiecare an, în perioada 8-11 octombrie, la ”Târgul de la Fechetău” – Negreni, județul Cluj, unde vindea cele mai multe bituși. Ziua lucra pământul, iar noaptea tăbăcea pieile și le cosea împreuna cu soția sa Ana. Această îndeletnicire a dus-o cu multă demnitate până în 1995, când, în urma unui infarct, a decedat. 

            Localitatea Delani a fost renumită pentru confecționarea bitușilor, alături de Bar Constantin mai putem aminti pe Bulc Ioan și Flore Ioan. De asemenea, bitușeritul se află la loc de cinste prin membri familiei Dringo din Nimăiești, familie care are originile în satul Delani, vestit prin meșterii săi ca printre cei mai dibaci în prelucrarea pieilor de animale.

Referiri : Interviu, Ioan Bar, nepot , mai 2021.   (SS)

NICOLAE BRÂNDA (1942-2024)

 

BRÂNDA, Nicolae **/***. Conferențiar universitar, etnograf, scriitor, ziarist. S-a născut la 9 octombrie   1942 în Căpâlna,   județul Bihor. A încetat din viața în 7 aprilie 2024. A urmat școala   generală   în Căpâlna, studiile secundare la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, iar cele universitare la Facultatea de Filologie din Cluj, obținând licența în anul   1968.

Itinerar socio-profesional : pentru scurtă vreme este profesor în comuna Lunca - Bihor, apoi instructor la Casa orășenească de cultură Beiuş, director al acestei instituții, în care activitatea unității cunoaște un important reviriment, atât cantitativ, dar mai ales calitativ. Este atras de cercetare și profitând de reorganizare activității Muzeului orășenesc, face demersurile necesare spre a fi transferat director al acestuia. După 1991 lucrează și în ziaristică, fiind redactor-șef de departament   la ziarul local Crișana . Tot în această activitate devine lector, apoi conferențiar la Universitatea din Oradea. În anul 2000 ia doctoratul în sociologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și tot în acel an devine prodecan al Facultății de Arte Vizuale a Universității din Oradea. În zona scrisului sa manifestat, cu egală dăruire și vocație în ziaristică, în poezie și cercetare. Din august 2003 a fost directorul săptămânalului de informație Impact editat de Universitatea din Oradea. Ca poet a publicat două volume de poezie: Lumina rugului , Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1976 şi Catabasis. Scrisori către Euridice , Oradea, Editura Adsumus, 2001. Dar prezentarea poetului și a poeziei sale o vom face tot prin vocea autorizată a criticii: ” Cu poezia lui Nicolae Brânda m-am întâlnit într-o superbă zi de toamnă a anului 1976, în dulcele târg al Ieșilor, în dulcele târg al Ieșilor, cu regretul Corneliu, coșoresc și student. Târgul Cucului spre „Eternitatea”, pe unde avea prin vecinătate un pui de bojdeucă în chirie, când blajinul și angelicul poet din Darabani ma întrebat dacă-l cunosc „pe unul, Nicolae Brânda, de prin. Oradea, care a publicat recent o carte excepțională - “Lumina rugului”… I-am citit și comentat atunci lumina și rugul, rămânând profund impresionat de sensibilitate, cultură și solemnitatea rostirii, farmecul limbajului, decorul interior pe care un poet din Bihor (cunoscut incidental din paginile Familiei) le dezvăluia, cum nu dezvăluie, cum nu dezvăluie nimeni. De altfel, în acele momente de in-luminare ne-am împrietenit cu Nicu Brânda, poetul… De cunoscut, aveam să-l cunosc peste vreo trei ani, la Beiuş” … (Miron Blaga). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.                       

În aprilie 2018 ia fost conferită Diploma de Cetățean de Onoare al Municipiului Beiuș.

Scrieri: - Lumina rugului , Cartea Românească, Editura Cartea Românească. București, 1976, - Catabasis . Scrisori către Euridice . Editura AdSumus. Oradea, 2001. - Mituri ale antropocentrismului românesc , I. Mioriţa, 1991 - Mythos. Epopee. Ethnos , 2002- Beiușul și lumea lui, vol. I – IV , Editura Primus, Oradea, 2009 ( coordonator lucrare împreună cu Ioan Degău)       

Referiri:  - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni … p. 254; - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor 1940-2000 dicționar sentimental. Vol. I. Editura Iosif Vulcan, Oradea, 2002. p. 285-289; – Bursașiu, Veronica, Oameni de cultură, cetățeni de onoare ai Beiușului , în: ”Jurnal bihorean”, Oradea, 22 aprilie 2018. (IISS)   

 

ADRIAN PINTEA (1954-2007), MARELE ACTOR ROMÂN DE PE STRADA BURGUNDIA MICĂ DIN BEIUȘ

 

 

PINTEA, Adrian Virgil */**(la naștere a purtat numele Adrian Virgil Haneș). Actor de teatru și film, regizor, scriitor, profesor universitar dr. actorie. S-a născut în Beiuş în 9 octombrie 1954. A încetat din viaţă în 8 iunie 2007, la Spitalul Fundeni. În Beiuș a locuit pe strada Burgundia   Mică. 

Tatăl său natural, medic originar din Lugoj, sa stins la scurt timp de la nașterea sa, locul său fiind luat de George Pintea, un om sever, care ascundea, conform actorului, o „tandrețe excepțională”, sub „o mască de militar convins”. [1] Într-un interviu pentru Adevărul , din 2007, anul în care să stins Adrian Pintea, sora acestuia, Rodica Austin, povestea că după moartea tatălui-medic, mama lor a fost nevoită să îl dea „ la casa de copii ”, pentru o durată scurtă, dar extrem de dureroasă pentru aceasta.

Urmează cursurile primare şi o parte din gimnaziu la Beiuş şi continuă, inclusiv studiile secundare la Oradea, unde sa mutat familia. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) Bucureşti, în 1979. A debutat în teatru la 23 de ani, încă student (1977), iar în anul următor a fost distribuit în primul său rol important, Romeo, din Romeo și Julieta  de Shakespeare, fiind remarcat de marele regizor Liviu Ciulei. Tot la 23 de ani debutează și în film; la 26 de ani joacă marele rol Iancu Jianu. În 1990, pe când avea vârsta de 36 de ani, la început să predea actorie la IATC, iar la 48 de ani prim titlul de doctor în domeniu. Temperament romantic, el este interpretul unor eroi introvertiți și plini de mister, revoltați și vizionari.

Trăiește o poveste de iubire cu Irina Petrescu - cei doi mari actori s-au iubit ca-n povești timp de zece ani, în anii '80. Nu au ţinut seama de diferenţa de vârstă dintre ei. S-au cunoscut când el era încă student ('78-'79), pe când Irina Petrescu avea 36 de ani, iar Adrian doar 23. O boală necruţătoare a pus însă capăt poveştii lor de iubire. „După ce Irina a aflat că are cancer la sân, Adrian a înnebunit. Chiar a trebuit să i se extirpe unul dintre sâni, a fost îngrozitor pentru ea, dar și mai mult pentru el. Pintea a început să ducă viața din ce în ce mai dezordonată, în aparență boemă apoi.  [2] Irina Petrescu-au și actorul de-a lungul vieții.

Adrian Pintea sa căsătorie civilă cu Lavinia Tatomir la 25 decembrie 2000, iar cununia religioasă au făcut-o în vara anului 2001. Peste șapte ani, în 8 iunie, cele două suflete pereche au fost despărțite de moarte. Adrian Pintea sa stins la 52 de ani, ca urmare a septicemiei provocate de o operație de implant dentar.

Premii : - Meritul cultural de Grand Comandor al României, 1 martie 2004; - Premiul Criticii - Cel mai bun actor, pentru Hamlet , regia Tompa Gabor; - Premiul de excelență - VIP 2005; - Premiul Arte VIP 2006 pentru regia spectacolului Jesus Christ Superstar de Andrew Lloyd Webber; - Premiul Luceafărul (1988) pentru Pământul americanului (nuvele); Umbrit (poezie - 1998). 

Filmografie : 1977 - Aurel Vlaicu (Mircea Drăgan); 1978 - Între Oglinzi paralele (Mircea Veroiu); 1979 - Falansterul (Savel Stiopul); - 1980 - Iancu Jianu haiducul (Dinu Cocea); - Iancu Jianu zapciul (Dinu Cocea); 1984 - Adela (Mircea Veroiu); - Scafandri Fapt (Andrei Blaier); 1985 - Bătălia din umbră (Andrei Blaier); 1986 - Pădureanca (Nicolae Mărgineanu); 1987 - Vulcanul stins (George Cornea); 1988 - Mircea (Sergiu Nicolaescu); - Cei care plătesc cu viața (Șerban Marinescu); 1989 - Un bulgăre de humă (Nicolae Mărgineanu); - Moartea unui artist (Horea Popescu); 1992; - Domnişoara Cristina (Viorel Sergovici) film TV; 1993 - Nostradamus (Roger Cristian); 1995 - Im Zeichen der Liebe / Sub semnul iubirii (Kathe Kratz); 1996 - Căpitanul Conan (Bretrand Tavernier). 

Scrieri : - Pământul americanului , Editura Eminescu, 1996; - Hamlet sau actorul lucid , Editura Allfa, 2002.

Referiri : - - Nasc oameni și-n Țara Beiușului. Personalia. Personalități beiușene, Beiuș, Editura Buna Vestire, 2005; - 12 ani fără Adrian Pintea , în: „Adevărul”, 8 iunie 2017; - Dohi, Marina, Adrian Pintea ar fi împlinit vârsta de 64 de ani. A murit din cauza dinților , în: „Click”, 9 Octombrie, 2018; - Mischie, Dana, Adrian Pintea, nobilul actoriei româneşti. Oana Pellea: „A greșit țara în care sa născut. A greșit și timpul” , în: „Adevărul”, 15 iunie 2019; -  Crețu, Ioana , Irina Petrescu la iubit în taină pe Adrian Pintea , în: ”Click”, 23 martie 2013. (II, SS) 

 

 

---

[1]12 ani fără Adrian Pintea , în: Adevărul. 8 iunie 2017.

[2]Crețu, Ioana , Irina Petrescu la iubit în taină pe Adrian Pintea , în: ”Click”, 23 martie 2013 .