Azi, 12 aprilie 2024, comandantul meu, general Petrila Dorel (deși nu-mi mai este comandant de mulți ani, eu tot comandantul meu îl consider) împlinește 71 de ani. La mulți ani, domnule general, la mulți ani domnule comandant!
A absolvit 4 clase în Ateaș, după care, pentru ciclul 2, a trebuit să revină în Husasău de Tinca, pentru că la Ateaș nu există decât ciclul I primar. A absolvit clasa a VIII-a în anul 1968 și a fost admis la Liceul „ Emanuil Gojdu” din Oradea. Era stabilită și o anume taxă pentru cazarea în internat, dar dacă elevul obține o medie anuală peste 9, era cazat gratuit. Așa că sa pus pe învățat și în toți cei 4 ani de liceu a avut bursă de merit. A susținut examenul de bacalaureat, pe care promovat cu media 9,66. După bacalaureat a plecat la Sibiu, unde a susținut examenul de admitere la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicole Bălcescu”. În 13 septembrie 1975 tânărul locotenent de infanterie Petrila P. Dorel intra pe poarta Regimentului 30 Gardă, unde a făcut serviciul timp de 7 ani. În această unitate a parcurs trepte ale ierarhiei militare, de la comandant de pluton (1975-1978), comandant de company (1978-1981) până la șef de stat major de batalion (1981-1982). This unitate de elită a armatei române a fost și rămâne interfața României cu armatele străine. În luna mai 1976 se căsătorește cu Marioara, fată din sat, studentă în ultimul an la Institutul Pedagogic Oradea, care urmărește București. Din această căsătorie au rezultat 2 copii – Adrian - inginer și Anca - economistă, care la rândul lor le-au dăruit și nepoți - Ioana, Vlad și Ana.
În anul 1982 a susținut examen de admitere în Academia Militară (azi Universitatea Națională de Apărare Carol I), examen pe care la trecut cu media 9,13, fiind admis al 3-lea. Datorită rezultatelor foarte bune la învățătură obținută în cei 2 ani de studii, în 1984 a fost repartizat pe funcția de asistent universitar la Catedra de Tactica Generală Nr.2 (unde se studiază eșaloanele Divizie Mecanizată, de Infanterie Moto, de Tancuri, Brigada de Vânători). de Munte). În anul 1987 a fost promovat lector universitar la aceeași catedră din cadrul Facultății de Comandă și Stat Major, iar în 1989 a fost numit conferențiar universitar la aceeași catedră, în urma unui foarte riguros și dur examen. Și-a desfășurat activitatea în Academia Militară, întocmind un număr de 24 de aplicații tactice cu toate documentele aferente acestora, a fost autorul militar a numeroase articole și studii publicate în revistele de specialitate ( Buletinul și revista trupelor de uscat, Buletinul Academiei ), a fost coautor la unele manuale pentru uz intern în Academie ( Manualul pentru întocmirea aplicațiilor tactice, Manualul pentru studierea formelor de luptă la eșalon Divizie și Brigadă ) pana în martie 1990, când a fost numit locțiitor al șefului USPP (denumirea inițială a Serviciului de Protecție Pază), iar din 1994 a fost numit la comanda unității militare de la Beiuș.
Perioada 1994-2000, cât a comandat unitatea militară de la Beiuș, a fost, poate, cea mai plină de satisfacții din întreaga sa carieră militară. A întâlnit aici un colectiv de oameni muncitori, care știau să facă foarte bine treburile, doar că trebuiau să fie capabili, iar el a știut să facă acest lucru, astfel încât unitatea sa ajunsese dintre cele mai bune din Corpul 7 Armată, din care. făcea parte. Aceasta este aprecierea comandantului C.7A general Florian Caba, a Comandantului A.4 “Transilvania”, general Dorin Gheorghiu, precum si a unei comisii din Statutul Major General, care, in 1995, the un control specific, a credited calificativ Foarte Bine , doar că trebuiau să fie respectate legile lui Murphy, astfel că în 2000 se desființează C.7 A., iar unitatea de la Beiuș se restructurează, bineînțeles, nu în sus ci în jos, ambele structura militare fiind sacrificate pe altarul „reformelor” cerute. de NATO. În aceste condiții a plecat de la comanda acestor unități, fiind numită la comanda unei unități de „millitary intelligence” la 1 mai 2000, unde și-a desfășurat activitatea până în anul 2005, când a fost trecut în rezerva la cerere.
Sa preocupat de repararea și sfințirea bustului lui Avram Iancu, dispus în incinta unității, iar în luna februarie 1998, a fost cel care a înălțat și dezvelit bustul Generalului Leonard Mociulschi, dispus, de asemenea, în incinta Unității Militare din Beiuș.
A fost un comandant vertical, cinstit, corect și omenos, drept dovadă, de câte ori ajunge în Beiuș, este primit cu bucurie de către foștii subordonați, activi ori în rezervă, dar și de cetățeni.
Referiri : Interviu realizat cu generalul Dorel Petrila, 20 ianuarie 2020. (SS)
Eu cu dl general Dorel Petrila și dl. deputat Gheorghe Bogdan
