BEIUS - SIMION R. SUCIU: BEIUȘ - PARASTAS PENTRU VETERANII DE RĂZBOI

Duminică 28 aprilie 2024, ora 12.30, la Biserica Ortodoxă din Deal din Beiuș a avut loc un parastas pentru veteranii de război la inițiativa lt.col. (rtr) Boldiș Zoltan, responsabil zona Beiuș al ANVR și MM (rtr) Tăsică Bursașiu, președintele președintele subfilialei Beiuș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”. Au participat comandantul garnizoanei Beiuș, cpt. Ioan Pașcu împreună cu un grup de militari activi, un grup mare de cadre militare în rezervă și în retragere, comandanții subunităților de jandarmi și pompieri din Beiuș, membrii Asociației „Avram Iancu” din Beiuș, inițiatorul Asociației „Lioara”, notar Iosif Tocoian, cetățeni din urbe. Au lipsit reprezentanții primăriei și poliției.

Activitatea a debutat cu intonarea Imnului de stat de către Corul „Asociației „Avram Iancu” din Beiuș, apoi pr. Marin Bota și pr. Pavel Bența au oficiat o slujbă religioasă.

Au luat cuvântul pr. Marin Bota care a evidențiat sacrificiul românilor în războaie, apoi MM (rtr) Tăsică Bursașiu.

MM (rtr) Tăsică Bursașiu , președintele președintele subfilialei Beiuș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”: „ În fiecare an, pe date de 29 aprilie sărbătorim Ziua Veteranilor de Război. Anul acesta se împlinesc 122 de ani de la instituirea, de către Regele Carol I, prin decret regal, a calității de „veteran de război” pentru foștii luptători participanți la Războiul de Independență. Deseori, i-au chinuit foamea și setea, dar au răzbit mereu cu stoicism, uneori umezeau buzele cu miezul unui cocean sau cu apa din băltoaca stătută, au îndurat mușcătura gerului, le-a fost frig, au fost uzi la piele ori. s-au pârjolit în stepă de arșița soarelui. Așternut le-a fost, nu o dată, zăpada, pământul umed sau stâncă rece. S-au învelit cu pătura stelelor sau cu plapuma norilor, pentru a smulge un ceas de odihnă pentru trupul lor istovit. Au suportat cele mai aspre suplicii, dar au rezistat și au supraviețuit. Au suportat înfiorătoarele torturi morale și fizice ale captivității. Acolo s-au zbătut între viață și neputință, între speranță și deznădejde, între revoltă și supunere, între înțelegere și confuzie. Credeau că nu vor mai suporta, dar au rezistat. Au fost răniți și au luat drumul spitalelor. Câtă suferință au îndurat? Au ramas invalizi, dar au purtat trupul ciuntit cu demnitate. Alteori, s-au vindecat și s-au întors pe front în acea sarabandă a mortii! Cine îi va putea răscumpăra, cu adevărat, sacrificiul pe care l-au făcut pentru patrie, soldate, subofițerule, ofîțerule și generalule - cu pieptul de granit și inima fierbinte? Au urcat piscurile bucuriei și s-au prăvălit în abisul înfrângerii. S-au legănat în brațele norocului și s-au zvârcolit în strânsoarea neșansei. Au parcurs toatăgamă a trăirilor omenești, de la speranță la dezamăgire, și au supraviețuit tuturor încercărilor. Au dovedit demnitate, onestitate și un adevărat patriotism, de-a lungul întregii voastre vieți, bătrâni ostași ai țării. Au parcurs un -drum lung, de sute și mii de kilometri, pe coate și în genunchi, pe jos, călare sau în căruța cu coviltir, prin praf, noroi și zăpadă, pe ger și pe caniculă. Prin lupte grele, au trecut peste dealuri, câmpii, peste munți și prin stepe, au traversat ape și localități. Au participat la forțarea Prutului în iunie 1941, au luptat la Țiganca, Tatarbunar, în masivul Comești și în Codrii Bucovinei. Au intrat-victorios în Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă. Au sângerat din plin la Tiraspol, Vigoda, la Dalnik și la Odessa. Au luptat la nord de Marea de Azov, în Crimeea și în Caucaz, au ajuns, în cele din urmă, la Stalingrad și în Cotul Donului, în Stepa Kalmukă, lăsând țara la aproape 2.000 km. Voi, vitezi veterani de război, oțeliți în lupte, pe câmpurile de bătălie din Răsărit, cu cicatricea răniților de la Odessa și de la Stalingrad, parte încă nevindecată, au răspuns din nou chimiei țării. Au luptat la Sf. Gheorghe, Târgu-Mureș, Rodna, Oradea, Satu Mare și Cărei. Au continuat lupta pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei și a părților de nord-est a Austriei. Au fost permanent în primele rânduri la Debrecen, pe Tisa, în Budapesta. Au ajuns la Zvolan, Banska Bistrica și Brno, până în Podișul Boemiei. La victoria finală, cu conștiința împăcată că și-au făcut pe deplin datoria față de patrie și poporul tău, s-au întors acasă. Treptat, războiul a trecut în amintire. Meritele pentru patria pe care ați iubit-o cu patimă au fost uitate. Laurii de învingător, de brav ostaș de pe frunte s-au ofilit. Păcat. Rămâneți și vă rog să vă considerați încă eșalonul întâi al Armatei Române. Vouă, bravi veterani de război, supraviețuitori al războiului, vi se cuvine respectul întregii națiuni române, vouă, la ceas aniversar, vă dorim viața lungă și sănătatea. Voi sunteti istoria vie a tării, simbol de eroism al oștirii române. Să fiți binecuvântați pentru exemplul vostru de demnitate, devotament și vitejie, reazem de nădejde al urmașilor voștri în lupta pentru eternitatea României. Avem datoria de ai cinsti, și nu doar în această zi, avem datoria de a mai departe urmașilor noștri lecții de curaj, de patriotism, dăruite nouă de către veteranii de război. Un gând pios pentru cei care nu mai sunt printre noi.