BEIUȘ - CĂBEȘTI - SIMION R. SUCIU

Scriu aceste randuri in Vinerea Mare a anului de gratie 2014, cu o zi inainte de Sarbatorirea a 95 de ani de la eliberarea Beiusului de sub ocupatia trupelor bolsevice maghiare, eliberare infaptuita de catre trupele romane de sub comanda colonelului Rasoviceanu. Scarbit de toata isteria cumparaturilor de sarbatori, perioada ce transforma burgul vechi intr-un amalgam aglomerat de oameni si masini, m-am decis, dupa ce am trecut si eu, volens - nolens, prin supliciul "targuielilor" sa public, in sfarsit, articolul despre Eliberarea Tarii Beiusului. Doar ca am primit un telefon. De la un bun coleg, M.M.r. Tasica Bursasiu, care era in Cimitirul Eroilor impreuna cu cpt.r. Gabriel Ojica  si col.r. Vasile Cmeciu (desigur, alaturi de cei trei nepotei) - mai aranjau ce se putea pe-acolo si dadeau bordurile cu var. Era pe la 12.30 cand, din Biserica din Deal, niste femei au iesit de la slujba si s-au dus sa aprinda lumanari pe la mormintele unde odihnesc vesnic rudele lor. Fiind...

Ca în fiecare an, în oraşul de pe Crişul Negru, 25 octombrie este zi de sărbătoare – Aniversarea Armatei României. Şi în acest an, ba chiar mai mult decât în anii trecuţi, s-au organizat ceremonii la Monumentul Vânătorului de Munte, la Monumentul Eroilor Români din cimitir precum şi la Monumentul Eroilor Sovietici. Spuneam „mai mult decăt în anii trecuţi” deoarece la ceremonial au participat, alături de subunitatea constituită din cadre şi gradaţi voluntari de la U.M. 01343 şi aproximativ două plutoane de la Unitatea de Pompieri. Tot azi, în premieră, a participat la ceremonie şi Filiala 1 Beiuş a Sindicatului Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, recent înfiinţată. După Marşul de Întâmpinare şi intonarea Imnului Naţional al României a avut loc slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi ortodocşi în frunte cu Protopopul de Beiuş pr. Ioan Nat Balint. Cum, deja ne-am obişnuit, după aceştia, Protopopul Greco-catolic de Beiuş, pr. Ioan Mada   alături de pastorul Reman ...

O zi mohorâtă cu rafale de ploaie, coborâtă parcă dintr-o poezie bacoviană. Doar verdele crud al ierbii ne aminteşte că e primăvară. Este prima oară, după mulţi ani, când soarele nu se arată în ziua de Ispas. Vreme tristă cu oameni trişti într-un oraş trist dintr-o ţară tristă… Aşa a debutat ceremonia depunerii de coroane şi jerbe de flori în memoria ostaşilor români şi sovietici care-şi dorm somnul de veci în cimitirul din deal. Ceremonie simplă, puţin grăbită de picăturile dese de ploaie. Te Deum-ul, la fel de ciudat ca şi la Ziua Beiuşului, cu preoţi scindaţi în două tabere, ortodocşii de-o parte şi greco-catolicii şi romano - catolicii de cealaltă, două slujbe trase aproape la indigo de parcă eroii ar  fi căzut pentru două ţări, nu pentru ROMÂNIA, de parca am avea mai mulţi Dumnezei, dezbinare pe faţă între culte sub privirile stupefiate ale asistenţei…   Ca de obicei, veteranul Ioan Miclo, trecut de 90 de ani ne-a povestit cu emoţie de zilele de luptă de la Stalingra...