vineri, 24 septembrie 2010

SĂ NU UITĂM...

Zilele trecute mi-am amintit de o carte, scrisă de un camarad. Nu mică mi-a fost mirarea, constatând cât adevăr cuprinde şi cum se potriveşte, ca o mănuşă, vremurilor pe care le trăim...

“… Se pare ca lucrurile au luat-o razna, iar taberele s-au delimitat (parcă şi fizic) atunci când lumea a început să vorbească pe strada, în metrou, la serviciu, in RATB despre nebunia politică mioritică, fiecare scandal fiind analizat cu patimă pe toate feţele, disecat mai ceva decât o broască în laborator. Scandaluri care agită malurile Dâmboviţei la cote maxime; scandaluri care în istorie vor rămâne (dacă vor rămâne!) ca derizorii, dar care, pe moment, dau cetăţeanului obişnuit, muritorilor de rând ca mine, ca tine, ca noi, o stare de nelinişte, de instabilitate, de nesiguranţă pentru ziua de mâine, ori poimâine. Uneori, nu mai conteaza care este scandalul analizat, deoarece fiecare pretinde că are dreptate. Fiecare cu adevărul sau dreptatea lui!
Unii spun că acest exces de preocupare politică din partea cetăţenilor menţine viaţa politică la foc continu, deosebit de necesar în perioada de tranziţie. Dar, să mă ierte Dumnezeu, cât dracu’ mai ţine perioada asta de tranziţie!? Eu, unul, m-am cam săturat... Nu vreau, fireşte, în fiecare zi un spectacol în jurul meu, nu sunt un orgolios. Trăiesc într-o lume reală.
Probabil vreau doar o lume mai frumoasă, mai nuanţată, cu ceva mai multă culoare şi voioşie, vreau o pată de culoare într-o lume incoloră. Vreau o Românie în care scara valorilor să stea în poziţie normală, nu răsturnată, ca acum. Îmi doresc o Românie în care să domnească legea, unde statul de drept nu este considerat o glumă proastă, iar legea să nu fie doar pentru "căţei".
Vreau o ţară mai curată, unde limbajul civilizat şi bunele maniere să ia locul manelelor, miştocăriei şi mitocăniei! Sper într-o Românie normală şi pentru toţi românii; sper într-o ţară în care să conteze ceea ce faci, şi nu cum te numeşti, o ţară care să ne permită să vedem zilnic mai mulţi oameni zâmbind şi împliniţi sufleteşte.
M-aş bucura dacă România ar fi ţara în care oamenii folosesc bunul-simţ ca „abecedar” în comunicarea dintre ei, dacă România ar fi fără oameni indiferenţi, dacă oamenii ar avea puterea de a fi fireşti şi sinceri. Îmi doresc o Românie care ştie să pună preţ pe adevărul adevărat; o Românie în care să fie ascultat omul de rând, cu tot ceea ce are el de spus.
Îmi doresc să fim mândri că suntem români, iar steagul ţării să însemne mai mult decât o pânză uitată pe un catarg... Vreau o Românie în care să fim respectaţi ca persoane şi să nu ni se ofere doar "pâine şi circ"!!! O Românie în care românii să nu se mai bucure că moare capra vecinului. Doresc să nu mai avem motive pentru a spune "păcat de ţara noastră că e locuită".
Îmi doresc o Românie în care fiica mea şi ginerele meu să dorească să rămână, nu să plece în alte ţări să lucreze, iar inteligenţa lor să fie folosită, în primul rând, în ţară. Doresc o Românie în care să nu-mi fie frică că îmbătrânesc.
Furată de stupidele scandaluri, lumea uită să ia în seamă bucuriile fireşti, mărunte chiar, ale vieţii cotidiene.
În rest, e bine. “ ...
 Dorel Pietrăreanu - Fragment din "Amurgul coloneilor"
video
Iată şi o opinie a altui camarad - dl. Constantin Alexandru:
Cu fiecare zi care trece, mi se consolidează convingerea că tot ce se întâmplă acum în ţara noastră este o făcătură, un fals grosolan, pornit de la nişte minţi bolnave. Sau de la nişte duşmani ai României. Nu din afară, ci din interior. Este foarte greu de explicat cum se întâmplă că o economie, în bună măsură autarhică, se poate prăbuşi sub ochii conducătorilor ţării. Unde au fost aceştia atunci când ţara a început să fie invadată de tot felul de şmecheri care aduc din afară aproape toate produsele de care noi avem nevoie. Începând de la creioane şi  terminând cu roşii şi castraveţi. Toate marcate de o evaziune fiscală mai mult decât evidentă, de o concurenţă neloială ucigătoare pentru economia autohtonă. Cine a luat comisioanele pentru afacerea Roşia Montană? Iar acum clamează că ne trebuie peste 3 miliarde de euro pentru a plăti pensiile? Nu cumva este vorba de cele peste 4 miliarde de dolari promise de compania canadiană în schimbul schilodirii şi infectării uneia dintre cele mai interesante zone a teritoriului naţional? Unde sunt programele pentru revigorarea agriculturii naţionale, care ar putea asigura hrana ecologică pentru o populaţie de câteva ori mai mare decât cea a României? Ce fac guvernanţii cu banii colectaţi pentru pensii? De ce nu spun cât din cele peste 3 miliarde de euro sunt din fondul de pensii colectat, dar inclus hoţeşte în "bugetul consolidat"? De când oameni care nu au contribuit niciodată sau au contribuit nesemnificativ la fondul de pensii (câţiva ani, cu sume infime) sunt consideraţi pensionari şi plătiţi din "fondul de pensii"? Cine a inventat salariile disproporţionate în sistemul bugetar, de genul un funcţionar simplu primeşte 700-1400 de lei, şeful de secţie (uneori cu un singur subordonat) primeşte de 2 ori mai mult, iar un şef de direcţie, de 5-6 ori mai mult? Cine stabileşte priorităţile cheltuirii banilor de la bugetul de stat? Şi cum? Niciunul dintre cei care guvernează ţara de câţiva ani încoace nu răspunde la astfel de întrebări. Iar nouă ne este frică să le punem şi să cerem imperatov răspunsurile, Este vorba de viaţa noastră. Iar ei nu ne sunt stăpâni, ci sunt în slujba noastră, plătiţi din banii noştri. Oare nu putem vedea că acum situaţia este mult mai gravă decât era în 1989? Şi acum avem "libertate"!
Cred că ar fi timpul să ne trezim. Mai ales cei mai tineri, a căror viaţă este în pericol a fi ratată.
Sper că nu am supărat prea multă lume, dar mă doare să văd în ce hal a ajuns societatea noastră.

SĂ NU UITĂM NICIODATĂ CE AM FOST!!! SĂ NU UITĂM NICIODATĂ CE DATORĂM STRĂBUNILOR NOŞTRI!!! DAR, MAI ALES, SĂ NU UITĂM CE DATORĂM URMAŞILOR NOŞTRI!!! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu