Am stat şi m-am întrebat, oare ce-mi trebuie ca să fiu mulţumit cu viaţa mea? În general, se consideră că nevoile primare ar fi suficiente oamenilor pentru a fi multumiţi. Ele ar fi:
1. Sănătatea proprie şi a celor apropiaţi;
2. Îndestularea materială (prin intermediul căreia obţinem siguranţă, alimente, adăpost, îmbrăcăminte, etc.) proprie şi a mediului social de viaţă;
3. Dragostea personală şi a celor apropiaţi.
Unul dintre modurile fizice, concrete, de a atinge aceste obiective este să fii bogat şi prosper mental, suflesc şi material. Dar cum să ajung un astfel de om bogat şi prosper într-o ţară ca a noastră, codaşă în mai toate clasamentele europene?
La prima vedere am putea crede că “vechea moştenire” comunistă este vinovată. Tot aşa cum “moştenirea vechilor guvernări democratice” este vinovată pentru tot ce nu suntem în măsură să rezolvăm noi, azi. Şi identificând “vinovatul” ne simţim mai bine, pentru că nu noi suntem cei vinovaţi şi astfel ne-am auto-protejat. Suntem mulţumiţi că nu suntem vinovaţi, dar cu asta nu am rezolvat problema. Totul rămâne ca înainte. Noi suntem la fel de bogaţi sau de săraci mental, suflesc şi material.
Pe altă parte, privind lucrurile la nivel superior, social şi/sau al mediului în care trăim, după cum există oameni bogaţi şi oameni săraci, tot aşa, există popoare şi ţări bogate şi sărace.
Diferenţa între ţările sărace şi ţările bogate nu constă în vechimea lor. Acest fapt poate fi dovedit, dacă dăm ca exemplu de ţări precum India sau Egiptul, care există de mii de ani, dar sunt sărace. Spre deosebire de acestea, sunt ţări ca Australia sau Noua Zeelandă, care până în urmă cu mai puţin de 150 de ani erau necunoscute iar ulterior, cu populaţie de împrumut formată din paria societăţii anglo-saxone au evoluat rapid iar astăzi sunt ţări dezvoltate şi bogate.
Diferenţa între ţările bogate şi cele sărace nu este neaparat legată de resursele naturale pe care acestea le posedă. De exemplu Rusia are un teritoriu enorm şi imense resurse naturale de gaze şi petrol (pentru încă 200 de ani după ce s-au epuizat rezervele de petrol de pe glob) dar populaţia o duce extrem de greu. Un contra exemplu este Japonia, care are un teritoriu mic şi muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii sau creşterii animalelor şi nici nu are petrol sau alte resurse naturale, dar este a doua putere economică mondială. Teritoriul său este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie primă din toată lumea, o prelucrează, iar produsul rezultat este exportat apoi în toată lumea. Şi uite aşa, prin chibzunţă, responsabilitate, muncă şi tenacitate, se acumulează bogăţia. Mai este şi exemplul Elveţiei, tară fără acces la mare, dar care deţine una din cele mai mari flote maritime din lume. Ţară care nu produce cacao, dar are cea mai bună şi renumită ciocolată din lume. Ţară care în puţinii ei kilometri pătraţi creşte animale şi îşi permite cultura agricolă doar 4 luni pe an, deoarece în restul timpului este foarte frig dar care are cele mai bune produse lactate din Europa. Elvetia, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut. Aceste ţări pe care siguranţa, seriozitatea, ordinea şi munca tenace a oamenilor lor le-au transformat în adevarate “case de bani” a lumii…una pentru depozitele sale bancare cealaltă pentru programele ei de investiţii de foarte mare anvergură.
Nici inteligenţa oamenilor nu este cea care face diferenţa între bogăţie şi sărăcie. Acest fapt este demonstrat de studenţii din ţările sărace precum India care studiază în ţări bogate precum Anglia, obţin rezultate excelente în educaţia lor. Un alt exemplu poate fi văzut la managerii din ţările occidentale care ne vizitează ţara. Vorbind cu ei, ne putem da seama uşor că nu există nici o diferenţă intelectuală notabilă între ei şi noi.
În sfârşit, putem spune că nici rasa sau originea nu face diferenţa între bogaţi şi săraci... În ţările Europei Occidentale putem vedea peste tot, cum “leneşii” (est-europeni, arabi, hispanici sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări vestice.
Şi atunci.. ce face diferenţa?
Eu personal, am ajuns la convingerea că ATITUDINEA noastră, a fiecăruia dintre noi, face diferenţa. Dacă vom studia comportamentul persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele norme generale (ordinea nu este importantă):
1. Etica;
2. Ordinea şi curăţenia;
3. Integritatea şi cinstea;
4. Punctualitatea;
5. Resposabilitatea;
6. Dorinţa de perfecţionare;
7. Respectul pentru legi şi reguli;
8. Respectul pentru drepturile şi demnitatea celorlalţi;
9. Dragostea pentru muncă;
10. Efortul pentru a face economii şi cheltuieli cu chibzuinţă.
Cât de simplu este totul. Nu este nevoie să inventăm, noi înşine, altceva care nu a fost încă descoperit? Este nevoie doar să fim în măsură, să aplicăm aceste norme simple, în viaţa de zi cu zi. Nici macar, nu este nevoie să le inventăm. Este suficient să respectăm aceste norme simple.
În ţările sărace, numai o mică parte (nesemnificativă) din populaţie se conduce după regulile acestea, la fel ca în România. Nu suntem săraci din cauză că ţara noastră n-are suficientă istorie, resurse naturale, resurse de inteligenţă umană sau fiindcă natura este crudă cu noi… Suntem săraci pur şi simplu din cauza ATITUDINII noastre sărace în valorile mai sus amintite.
Deasemenea, ne lipseşte un caracter puternic şi tenace pentru a ne comporta conform cu aceste norme sau principii de bază ale funcţionării societăţii.
Dacă vom aştepta ca Guvernul să ne rezolve aceste probleme ale noastre, vom aştepta toată viaţa, degeaba. Este suficientă o atenţie sporită acordată faptelor noastre de zi cu zi care împreună cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea noastră şi a ţării noastre pe drumul progresului şi a bunăstării.
Dacă vom fi în stare sa le punem in practica, fiecare cu noi înşine, aceste valori vom anima fiecare proces de schimbare, fiecare obiectiv pe care-l vom atinge şi, în principal(sau in final), stilul de viaţă la care visăm.
Modificarea ATITUDINII fiecăruia dintre noi, conduce implicit la modificarea în bine a stării lucrurilor, a traiului şi a mulţumirii noastre sufleteşti. Împreună şi fiecare dintre noi, vom putea modela un om şi o ţară mai bună.
Lansez acest apel (poate idealist) către noi toţi pentru că imi doresc un alt viitor, mai bun, pentru mine şi copiii mei, în speranţa că astfel, mai mulţi oameni, să se poată gândi în mod serios şi mai profund, la aceste idei.
Col.(r) Emil Mocanu
Preluare de pe: http://scmdfiliala1constanta.blogspot.com
1. Sănătatea proprie şi a celor apropiaţi;
2. Îndestularea materială (prin intermediul căreia obţinem siguranţă, alimente, adăpost, îmbrăcăminte, etc.) proprie şi a mediului social de viaţă;
3. Dragostea personală şi a celor apropiaţi.
Unul dintre modurile fizice, concrete, de a atinge aceste obiective este să fii bogat şi prosper mental, suflesc şi material. Dar cum să ajung un astfel de om bogat şi prosper într-o ţară ca a noastră, codaşă în mai toate clasamentele europene?
La prima vedere am putea crede că “vechea moştenire” comunistă este vinovată. Tot aşa cum “moştenirea vechilor guvernări democratice” este vinovată pentru tot ce nu suntem în măsură să rezolvăm noi, azi. Şi identificând “vinovatul” ne simţim mai bine, pentru că nu noi suntem cei vinovaţi şi astfel ne-am auto-protejat. Suntem mulţumiţi că nu suntem vinovaţi, dar cu asta nu am rezolvat problema. Totul rămâne ca înainte. Noi suntem la fel de bogaţi sau de săraci mental, suflesc şi material.
Pe altă parte, privind lucrurile la nivel superior, social şi/sau al mediului în care trăim, după cum există oameni bogaţi şi oameni săraci, tot aşa, există popoare şi ţări bogate şi sărace.
Diferenţa între ţările sărace şi ţările bogate nu constă în vechimea lor. Acest fapt poate fi dovedit, dacă dăm ca exemplu de ţări precum India sau Egiptul, care există de mii de ani, dar sunt sărace. Spre deosebire de acestea, sunt ţări ca Australia sau Noua Zeelandă, care până în urmă cu mai puţin de 150 de ani erau necunoscute iar ulterior, cu populaţie de împrumut formată din paria societăţii anglo-saxone au evoluat rapid iar astăzi sunt ţări dezvoltate şi bogate.
Diferenţa între ţările bogate şi cele sărace nu este neaparat legată de resursele naturale pe care acestea le posedă. De exemplu Rusia are un teritoriu enorm şi imense resurse naturale de gaze şi petrol (pentru încă 200 de ani după ce s-au epuizat rezervele de petrol de pe glob) dar populaţia o duce extrem de greu. Un contra exemplu este Japonia, care are un teritoriu mic şi muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii sau creşterii animalelor şi nici nu are petrol sau alte resurse naturale, dar este a doua putere economică mondială. Teritoriul său este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie primă din toată lumea, o prelucrează, iar produsul rezultat este exportat apoi în toată lumea. Şi uite aşa, prin chibzunţă, responsabilitate, muncă şi tenacitate, se acumulează bogăţia. Mai este şi exemplul Elveţiei, tară fără acces la mare, dar care deţine una din cele mai mari flote maritime din lume. Ţară care nu produce cacao, dar are cea mai bună şi renumită ciocolată din lume. Ţară care în puţinii ei kilometri pătraţi creşte animale şi îşi permite cultura agricolă doar 4 luni pe an, deoarece în restul timpului este foarte frig dar care are cele mai bune produse lactate din Europa. Elvetia, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut. Aceste ţări pe care siguranţa, seriozitatea, ordinea şi munca tenace a oamenilor lor le-au transformat în adevarate “case de bani” a lumii…una pentru depozitele sale bancare cealaltă pentru programele ei de investiţii de foarte mare anvergură.
Nici inteligenţa oamenilor nu este cea care face diferenţa între bogăţie şi sărăcie. Acest fapt este demonstrat de studenţii din ţările sărace precum India care studiază în ţări bogate precum Anglia, obţin rezultate excelente în educaţia lor. Un alt exemplu poate fi văzut la managerii din ţările occidentale care ne vizitează ţara. Vorbind cu ei, ne putem da seama uşor că nu există nici o diferenţă intelectuală notabilă între ei şi noi.
În sfârşit, putem spune că nici rasa sau originea nu face diferenţa între bogaţi şi săraci... În ţările Europei Occidentale putem vedea peste tot, cum “leneşii” (est-europeni, arabi, hispanici sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări vestice.
Şi atunci.. ce face diferenţa?
Eu personal, am ajuns la convingerea că ATITUDINEA noastră, a fiecăruia dintre noi, face diferenţa. Dacă vom studia comportamentul persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele norme generale (ordinea nu este importantă):
1. Etica;
2. Ordinea şi curăţenia;
3. Integritatea şi cinstea;
4. Punctualitatea;
5. Resposabilitatea;
6. Dorinţa de perfecţionare;
7. Respectul pentru legi şi reguli;
8. Respectul pentru drepturile şi demnitatea celorlalţi;
9. Dragostea pentru muncă;
10. Efortul pentru a face economii şi cheltuieli cu chibzuinţă.
Cât de simplu este totul. Nu este nevoie să inventăm, noi înşine, altceva care nu a fost încă descoperit? Este nevoie doar să fim în măsură, să aplicăm aceste norme simple, în viaţa de zi cu zi. Nici macar, nu este nevoie să le inventăm. Este suficient să respectăm aceste norme simple.
În ţările sărace, numai o mică parte (nesemnificativă) din populaţie se conduce după regulile acestea, la fel ca în România. Nu suntem săraci din cauză că ţara noastră n-are suficientă istorie, resurse naturale, resurse de inteligenţă umană sau fiindcă natura este crudă cu noi… Suntem săraci pur şi simplu din cauza ATITUDINII noastre sărace în valorile mai sus amintite.
Deasemenea, ne lipseşte un caracter puternic şi tenace pentru a ne comporta conform cu aceste norme sau principii de bază ale funcţionării societăţii.
Dacă vom aştepta ca Guvernul să ne rezolve aceste probleme ale noastre, vom aştepta toată viaţa, degeaba. Este suficientă o atenţie sporită acordată faptelor noastre de zi cu zi care împreună cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea noastră şi a ţării noastre pe drumul progresului şi a bunăstării.
Dacă vom fi în stare sa le punem in practica, fiecare cu noi înşine, aceste valori vom anima fiecare proces de schimbare, fiecare obiectiv pe care-l vom atinge şi, în principal(sau in final), stilul de viaţă la care visăm.
Modificarea ATITUDINII fiecăruia dintre noi, conduce implicit la modificarea în bine a stării lucrurilor, a traiului şi a mulţumirii noastre sufleteşti. Împreună şi fiecare dintre noi, vom putea modela un om şi o ţară mai bună.
Lansez acest apel (poate idealist) către noi toţi pentru că imi doresc un alt viitor, mai bun, pentru mine şi copiii mei, în speranţa că astfel, mai mulţi oameni, să se poată gândi în mod serios şi mai profund, la aceste idei.
Col.(r) Emil Mocanu
Preluare de pe: http://scmdfiliala1constanta.blogspot.com
