PAPP, Nicolae [Niculiţă Pop]: Profesor, pictor, grafician, animator cultural. Născut la 26 mai 1907 în Beiuş - decedat în septembrie 1996. Face şcoala primară şi liceul în Beiuş (1914-1922). În 1926 dă admitere şi reuşeşte la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, ude printre alţii are profesori pe Emil Isac, Pericle Capidan, şi Romul Ladea. Între anii 1928-1929 îţi întrerupe studiile pentru a urma şcoala de ofiţeri de rezervă din Ploieşti, după a cărei terminare ţşi continuă studiile la Cluj până în anul 1930, pentru ca ultimul an de studii să îl facă la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti sub îndrumarea lui Camil Ressu, Dimitrie Paciurea Tzigara Samurcaş. În anul 1931 se întoarce la Cluj pentru a efectua practica pedagogică şi îşi dă examenul de licenţă. Între anii 1931-1934 se ocupă intens de pictură, fiind pasionat de peisajul plaiurilor natale şi mai ales de cele ale Ţării Moţilor. În ianuarie 1935 este încadrat profesor suplinitor la Liceul “Decebal” din Deva, iar în septembrie a aceluiaşi an este transferat la Liceul “Em. Gojdu” din Oradea, unde stă până în august 1936, când, prin pensionarea profesorului Ioan Buşiţia de la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, ocupă prin concurs postul fostului profesor, ude stă până în anul 1948. În toată această perioadă, alături de Ioan Buşiţia, se ocupă de descoperirea talentelor artistice din zonă şi pe care le pregătesc pentru a urma studii de artă. În acelaşi timp, împreună se ocupă de activitatea cultural-artistică şi sportivă. Pentru activitate anticomunistă, în anul 1948 este arestat şi deţinut timp de 16 ani, până în 1964, fiind închis în cele mai grele puşcării. La punerea în libertate nu mai primeşte post în învăţământ fiind nevoit să se încadreze în activităţi necalificate: îngrijitor, muncitor necalificat la Fosta Fabrică de industrie locală, unde, după câţiva ani, se califică la locul de muncă în meseria de tâmplar. În aceste condiţii deosebit de grele pentru el se ocupă intens de pictură, parcurgând pentru studiu satele Ţării Beiuşului şi Ţării Moţilor, imortalizând oameni, case, ocupaţii, portul popular, obiceiuri, tablourile sale bucurându-se de aprecierea specialiştilor. Cu toate acestea, prima ieşire a artistului în public se produce abia în anul 1960 cu o expoziţie de mari dimensiuni, organizată de către Casa orăşenească de cultură Beiuş. Cu toate acestea Nicu Papp -cum îşi semnează creaţiile- devine o prezenţă, aproape o permanenţă în peisajul plastic al oraşului, al judeţului şi al ţinuturilor transilvane, organizându-i-se mai multe expoziţii în 1969, 1970, 1976, 1981, 1982, 1983, 1986, 1987, 1988, 1992 în Beiuş, Oradea, Cluj-Napoca,Sibiu, localităţi în care este prezent cel puţin cu două expoziţii care s-au bucurat de aprecierea publicaţiilor periodice locale, dar mai ales de cele ale publicului care ă-a achiziţionat numeroase lucrări. Împreună cu prof. Ioan Mikloş şi prof. Anton Naghiu sunt iniţiatorii mişcării de grafică mică - ex-libris- din Beiuş şi Bihor, care aduce în Beiuş lucrările unora dintre cei mai renumiţi creatori din domeniu din ţară şi de peste hotare şi totodată, duce numele artiştilor beiuşeni pe numeroase simeze ale majorităţii ţărilor Europei şi în ţări ale continentului american, printre care ţări cu puternice tradiţii în arta plastică: Franţa, Italia, Olanda, Spania, Belgia, Polonia, Germania etc. Nicu Papp donează oraşului 20 dintre lucrările sale reprezentative.
-Crăciun, Corneliu. Sub destinul care arde Ioan Buşiţia. Oradea, Editura Logos’94, 2003.
Papp, Nic.: 36, 115.
