În acest an, Corpul Păcii, organizaţia americană înfiinţată de J. F. Kennedy împlineşte 20 de ani de la deschiderea biroului din România şi 50 de ani de la înfiinţare.
Pentru a marca momentul aniversar, voluntarii Peace Corps din România au decis să facă ceea ce ştiu ei cel mai bine, anume să se implice într-un proiect social. Ei au ales Habitat pentru Umanitate Beiuş ca destinaţie datorită parteneriatului care există între cele două organizaţii. Astfel, peste 60 de voluntari americani din mai multe oraşe din România cărora li s-au alăturat şi 10 voluntari romani de la firma KeepCalling.com înfiinţată de un român în SUA, s-au adunat pentru a construi o casă alături de o familie nevoiaşă în doar o săptămână.
“După ce am voluntariat patru ani în România, m-am gândit că cel mai bun mod de a celebra momentul important în care ne aflăm, ar fi să organizăm un eveniment care reprezintă ceea ce facem noi aici şi în lume. Pentru noi astfel de acţiuni sunt un mod de a ne simţi bine ajutându-i pe cei care au nevoie de un sprijin.” spune Chris Fontanesi, coordonatorul proiectului.
Familia Petruş, care lucrează alături de voluntari şi care va beneficia de ajutorul voluntarilor de la Corpul Păcii, locuieşte cu chirie într-o garsonieră dintr-un bloc vechi situat în Beiuş. Cei patru membri împart de mulţi ani cei 20 de m2 ai locuinţei, dar an de an spaţiul parcă e şi mai mic, pe măsură ce cei doi băieţi ai familiei Petruş cresc, băiatul cel mare terminând clasa a VIII-a.
”Pentru ei ne dorim cel mai mult o casă. Dacă am fi fost doar noi, ne-am fi resemnat şi nu am fi cerut ajutorul nimănui, dar copiii nu pot continua să trăiască în aceste condiţii grele.” spune Alina Petruş, mama celor doi copii şi beneficiara locuinţei.
Casa ridicată de voluntari va fi inaugurată sâmbătă când familia Petruş va primi în mod festiv cheile noii locuinţe. Aceasta va avea două dormitoare, o cameră de zi comună cu bucătăria şi o baie. Suprafaţa locuibilă este de 52 m2, dublu fata de cât are garsoniera în care trăiesc în prezent.
Organizaţia Corpul Păcii a fost înfiinţată în 1961 de către preşedintele J. F. Kennedy ca metodă de a promova pacea şi prietenia la nivel mondial. Până în prezent peste 200.000 de americani au fost voluntari ai Corpului Păcii, dintre care 1.000 au activat doar în România în ultimii 20 de ani. Tot pentru a marca momentul, joi 2 iunie, voluntarilor li se va alătura şi Libby Gitenstein, soţia ambasadorului SUA la Bucureşti, care va lucra timp de o zi împreună cu aceştia.
Povestea familiei Petruş
Fără niciun fel de semn prevestitor, într-o zi Marcel Petruş a suferit un accident vascular cerebral care l-a lăsat parţial paralizat pe partea dreapta a corpului. Pentru familia Petruş aceasta a fost o lovitură teribilă. Marcel s-a trezit fără loc de muncă şi fără vreo şansă de a mai munci din cauza invalidităţii. Astfel întreţinerea familiei, şi în special creşterea celor doi copii Alin de 13 ani şi Claudiu de 7 ani a căzut în sarcina mamei, Alina. Din păcate pentru familia Petruş, Beiuşul este un oraş mic, fără prea multe oportunităţi de a găsi locuri de muncă pentru muncitori tineri şi necalificaţi, aşa că Alina a fost nevoită să lucreze ca muncitor sezonier. Marcel s-a pensionat din cauza bolii de care suferea şi se ocupă acum cum poate de treburile gospodăreşti.
Situaţia familiei Petruş este cu atât mai grea cu cât ei sunt obligaţi să locuiască în condiţii foarte grele grele. Locuiesc într-un vechi bloc de garsoniere, construit în timpul regimului comunist pentru a-i găzdui pe muncitorii nefamilişti de acum 40 de ani. Casa lor, dacă aşa se poate numi camera în care locuiesc, are 22 de metri pătraţi şi aici dorm cu toţii, aici învaţă copiii, aici îşi trăiesc viaţa de zi cu zi.
”Când ne-am mutat aici, totul era stricat. Dacă aprindeam focul să ne încălzim, fumul umplea camera. Şi acum e plin de mucegai peste tot pentru că de fiecare dată când plouă pereţii se umezesc. Din cauză că stăm la parter, când afară e frig podeaua şi pereţii trag umezeala şi de la condens apar pete peste tot. Mereu trebuie tencuit şi zugrăvit. Ceea ce nu e mucegăit e ros de şobolani. Eu până să ne mutăm aici n-am ştiut că şobolanii pot roade betonul, să-ţi intre în casă.”
Blocul unde trăiesc se află într-un cartier mărginaş, sărăcăcios aşa încât uneori până şi lemnele de foc le sunt furate şi nu mai au cu ce se încălzi peste iarnă. În camera lor mică totul este înghesuit şi e de mirare şi de apreciat în acelaşi timp că familia lor a rămas unită în vremurile grele prin care trece.
”Pentru ei ne dorim cel mai mult o casă. Dacă am fi fost doar noi, ne-am fi resemnat şi nu am fi cerut ajutorul nimănui, dar copiii nu pot continua să trăiască în aceste condiţii grele. Îmi doresc ca ei să fie cineva în viitor, să devină oameni importanţi.”
Alin, care este în clasa a VIII-a, îşi doreşte de multă vreme să aibă o cameră a lor, a băieţilor, unde să-şi poată invita prietenii şi unde să poată învăţa liniştit pentru că-i place mult şcoala. În casa lor pur şi simplu nu e loc nici măcar ca cei doi copiii să înveţe în acelaşi timp pentru că nu mai încape încă o măsuţă.
”Când am auzit prima oară despre Habitat, am ştiut de la început că sunt oameni buni. Apoi am aflat că au ajutat atâtea familii în zona Beiuşului încât ne-am hotărât şi am depus şi noi o cerere. Speranţa că Habitat ne va ajuta este tot ce ne-a mai rămas. Dumnezeu ne-a ajutat să trecem peste multe şi să rămânem împreună sperând la o viaţă mai bună.”
Fiţi parte a proiectului şi vedeţi cum în doar o săptămână, doar cu ajutorul voluntarilor care nu au pregătire în domeniul construcţiilor, se poate construi o casă la cheie, de la fundaţie în sus.
