(Povestire de Dorel Pietrăreanu)
Sâmbătă, 14 mai 2011, în Parcul Izvor din faţa Parlamentului, mare adunare, mare. Pensionarii militari din cadrul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere (SCMD) au venit la miting, nu la iarbă verde. Au venit sindicaliştii militari să protesteze. Cred că la miting ar fi trebuit ca ponderea participanţilor să fie dată de sindicaliştii civili, pentru că nu doar militarii în rezervă au fost afectaţi de măsurile ciudate, aberante, aiuritoare şi heirupiste ale actualilor guvernanţi. Așteptând să înceapă mitingul, m-am îndreptat spre o bancă împreună cu un prieten, fost coleg de serviciu dintr-o unitate militară. Mitingurile acestea sunt bune şi din acest punct de vedere: ne mai vedem unii cu alţii, mai ştim unii de alţii: cine-a mai murit, cine-a devenit bunic, cine-a divorţat. Chestii încurajatoare, ca între prieteni de-o viaţă... că doar n-om vorbi despre femei, puştoaice, atletism naval, inseminarea cailor în Argentina sau despre zodiacul în lumea arabă.
În faţa noastră, două doamne la vreo 70 de anişori (pe un picior) vorbeau cam tare despre miting. Probabil că stăteau cam prost cu ORL-ul. Vedeţi? Sunt un delicat: n-am zis două „babe”, deşi cam asta a fost prima mea intenţie de a zice...
-De ce oare s-or mai fi adunat, dragă, rezerviştii aştia?! O fi şi Dogaru? Ce-or mai fi vrând de data asta?!
-Parcă le-au dat pensiile înapoi! zise cealaltă.
M-am uitat lung şi galeş la ele, aşa ca Adonis... de la batalionul 2, compania a 7-a şi înainte ca prietenul meu să poată face o mişcare de împotrivire, ori ca ele să iasă din transa în care le-am blocat (mamă, ce fain sună!!!) le-am făcut o scurtă prezentare a doleanţelor noastre, cu indicarea sursei de pe pagina de internet a SCMD.
Le-am vorbit vreo cinci minute (nu exagerez!), în conformitate cu mesajul de pe internet al preşedintelui SCMD despre ce au făcut guvernanţii portocalii: ne-au furat tot ce se mai putea fura; ne-au înmulţit şi ne-au mărit taxele şi impozitele; ne-au lichidat spitalele şi industria farmaceutică; ne-au distrus sistemul de învăţământ; au tăiat salariile; au distrus justiţia; ne-au jignit şi ne-au luat gradele şi pensiile militare; ne-au minţit, ne-au furat etc. Şi am încheiat apoteotic, aprinzându-mi în sfârşit o ţigară: Doamnelor, ăştia de la PDL sunt mai distrugători decât tzunami!
-Ţi-am zis, dragă, că militarii ştiu de ce ies în stradă! zise una dintre ele către cealaltă. Dar, domnule ofiţer, după mintea mea, pentru majoritatea problemelor spuse de dumneavoastră, sindicatele civile trebuiau să fie aici, fireşte şi dumneavoastră, dar aşa cred eu că ar fi fost normal.
M-am uitat lung la ele (şi mi-am cerut scuze în mintea mea că le făcusem „babe”) şi le-am zis ce mi-a venit şi mie pe moment în minte: Doamnă, sindicatele civile nu lucrează sâmbăta. Noi, ca militarii de carieră: nu contează că e sâmbătă, duminică ori zi de sărbătoare... Vă doresc o zi bună, DOAMNELOR!
Ne-am întors apoi la colegii noştri. Se pare că învăţăm din activităţile desfăşurate: organizare foarte bună, muzica mai bine aleasă şi în ton cu semnificaţia mitingului; de efect mesajele înregistrate, scurte, la obiect.
Rămâne, totuşi, o problemă: cred că am fi putut fi mai mulţi la miting. Ştiu, fiecare avem probleme, nu puţine şi nu uşoare. Dar parcă prea mulţi s-au apucat chiar azi de zugrăvit, tencuit, de dus capra la raze, de dus soacra la spital. La prea multă lume li s-au spart ţevile de la bucătărie sau de la baie, sau li s-au îmbolnăvit rudele, căţeii, purceii etc. Unul dintre participanţi zicea: Probabil că unii pensionari militari se îmbulzesc la evenimente la biserică să se roage să le dea Dumnezeu mai multă minte preşedintelui Băsescu şi premierului Boc, dar nu se prea înghesuie la mitinguri să le spună direct ce au pe suflet...
E o problemă care necesită a fi analizată, părerea mea!
Guvernanţii la acea oră se aflau în Palatul Parlamentului, împreună cu colegii PDL bucureşteni şi din teritoriul naţional, precum şi cu Tătucul lor (Marinarul Vesel).
Acolo, departe de plebea amărăşteană, departe de muritorii de rând platitori de taxe, impozite, avea loc un eveniment epocal: marele lor congres, balşoi congres... Cum spunea unul dintre participanţii la miting, „nici planetele nu mai mişcă din cauza evenimentului”. Naţiunea fremăta de grijă, nerăbdare şi nelinişte generate de obsedanta întrebare: cine oare va ieşi liderul acestui partid?! Vai, vai, vai, ce ne facem fetelor?!?! Ştia tot satul ce nu ştia bărbatul!!! La al XV-lea Congres, Boc-Băsescu reales!
Lume, lume, veniţi să vedeţi minune! PDL-ul, partidul stat portocaliu, are convenţie. Nu ştiu cu cine, dar are “convenţie”. Poate cu UNPR şi UDMR, dar nu cu poporul român! Pentru că PDL îşi aduce aminte de poporul român doar înainte de alegeri, când mai livrează naivului şi mult-prostitului electorat, la pungi de un leu câte o măslină, o scobitoare, un mic cu tricolor, un peşte împuţit de promisiuni electorale, adică vagi firimituri de la masa lor foarte bogată, păzită cu abnegaţie stupidă de bodiguarzi în uniformă de stat şi de oameni în robă constituţional pătată.
Anunţul făcut de preşedintele Dogaru că peste drum şi peste gard au început lucrările convenţiei PDL a fost primit cu urale fierbinţi (arde-i-ar focu’!!!) şi cu tradiţionalele urale Huooooo!!!
Într-o atmosferă însufleţitoare şi efervescentă, de deplin elan patriotic (Doamne, de câţi ani n-am mai scris expresiile astea, dar uite că PDL-ul îmi dă ocazia!), deci, participanţii la miting au scandat: „Stima noastră şi mândria, Boc-Băsescu, România!”; „Afară, afară cu biiiip din ţară!” (mă amendează CNA-ul!). Lozinci, strigături, ţâpurituri etc au fost mai multe, dar vă invit să le auziţi la faţa locului, să vă îmbogăţiţi cunoştinţele!!!
Trebuie să remarc şi faptul că discursurile celor de la tribună au fost mai bune, mai scurte şi la obiect. Felicitări! Din discuţiile cu participanţii, am reţinut totuşi că din discursuri ar fi dorit să afle mai multe despre relaţia SCMD-actuala opoziţie politică, reacţiile concrete ale SCMD la adresa penibilei „armate a lui Onţanu”, mai ales că se pare că se măreşte pe zi ce trece (au fost ceva aluzii, dar puţine).
În rest a fost bine. Am zis eu, marele (ori, grasul?!) analist de la peluză...
Să ne vedem sănătoşi şi... sper în libertate, pe 31 mai 2011, la Monumentul Eroilor Geniului (Statuia Leu), la adunarea pentru sărbătorirea Zilei Armei Geniu. Sperăm ca piaţa nu va mai fi ocupată (acaparată) de revoluţionarii de profesie şi de militarii domnului Onţanu (maistru General în construcţii de... geniu...)
A transmis de la faţa locului, Dorel Pietrăreanu