sâmbătă, 17 mai 2014

TITUS POPOVICI


Academician, scriitor, scenarist de film. Născut la Oradea, la 16 mai 1930. Moare într-un tragic accident de circulaţie la Tulcea, la 30 noiembrie 1994 şi este înmormântat la Oradea. Începe şcoala primară în oraşul natal şi o continuă la Arad, în septembrie 1940, familia fiind refugiată în urma Dictatului de la Viena. Primii ani de liceu îi face la liceele “Moisă Nicoară” din Arad, “Samuil Vulcan” din Beiuş, iar ultimii la “Emanuil Gojdu” din Oradea. Urmează Facultatea de Filologie din Bucureşti pe care o termină în 1953. Pentru scurt timp este numit inspector la Ministerul Culturii de unde este nevoit să plece. Aici leagă o prietenie trainică cu Francisc Munteanu, cu care dealtfel, în 1950, va colabora la scrierea unor scurte proze, pe care le vor publica - debut - în revista “Viaţa Românească” (legenda spune că într-o perioadă în care i se interzisese să publice, proze ale sale apăreau sub alt nume... ). Îndată după debutul în reviste, urmează debutul editorial cu Mecanicul, în 1950, semnat împreună cu Francisc Munteanu. I-au urmat Gusti Iluţ şi Străinul (1956, romanul va cunoaşte 9 ediţii). După apariţia Setei (va avea opt ediţii), Titus Popovici începe să fie socotit un “clasic în viaţă”. Alte cărţi: Moartea lui Ipu (1971), Cuba teritoriu liber al Americii (1962), Judecata (1984), Cutia cu ghete (1989). Dramaturgul ne-a lăsat Passacaglia, o piesă deosebit de frumoasă, curajoasa lucrare Puterea şi Adevărul  şi Moştenirea. "În vremea în care eram la “Familia”, Titus Popovici ne-a dat spre publicare capodopera sa dramaturgică Avram Iancu, al cărui prim act - senzaţional - a fost scos din pagină de cenzura bucureşteană (nu ştiu ca piesa să fi fost publicată ulterior). În primul rând a deranjat faptul că Kossuth Lajos era prezentat ca un mare demagog, vinovat pentru neînţelegerea dintre revoluţionarii români şi unguri din anii 1848-1849. A fost şi un excelent scenarist de film. A scris (uneori în colaborare) scenariile care au stat la baza unor remarcabile filme româneşti - precum Valurile Dunării, Setea, Străinul, Ultimul cartuş, Operaţiunea “Monstrul”, Secretul lui Nemesis, Momentul adevărului, Dacii, Columna, Mihai Viteazul, Pădurea spânzuraţilor, Furtuna, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Puterea şi adevărul, Cu mâinile curate,, Pe aici nu se trece, Ion, Secretul lui Bachus, Horea, Noi cei din linia întâi, Mircea şi Actorul şi sălbaticii. La 1 martie 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române, a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a fost membru al C.C. al P.C.R. şi deputat de Bihor ( de Beiuş n. n.) în Marea Adunare Naţională, nedorindu-şi  aceste funcţii înalte (nevoind să participe la un congres internaţional al scriitorilor, din Italia, s-a “ascuns” undeva în Delta Dunării, unde a fost “descoperit” cu un helicopter şi trimis cu forţa la Roma). Era un pescar şi un vânător recunoscut (mergea la o partidă de vânătoare, când a avut accidentul mortal la Tulcea), era un coseur de excepţie, discuţiile cu el fiind de neuitat. Era un bărbat frumos, cu o cultură şi inteligenţă rare. În ultimii ani au apărut, postum, câteva cărţi cu amintiri,  Cartierul primăverii - Cap sau pajură; Disciplina dizordinii etc. în care Titus Popovici publică lucruri de senzaţie petrecute la vârful puterii comuniste româneşti, figuri importante ale nomenclaturii comuniste sunt tratate fără menajamente. Sever cu el, scriitorul a fost sever şi cu contemporanii lui. Au fost (şi mai sunt) oameni care l-au considerat pe Titus Popovici ( ca şi pe Al. Andriţoiu, alt mare scriitor din Bihor) “om al comuniştilor”. Nimic mai fals. Uneori, ne mai putând suporta starea de apăsare a vieţii literare româneşti devenea... poet disident. Ca ţi în cazul unui excelent pamflet intitulat Odă unui câine pripăşit în jurul Casei Scânteii şi care l-a muşcat pe Dulea cenzorul nr. 1 din fostul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste, apărut în volumul lui George Zarafu, Antologia epigramei politice, sub semnătura “Anonim”. Oda - scrisă în august 1989 - se citea în “gura mare”, la restaurantul “Uniunii Scriitorilor”. Marius Tupan, la o întâlnire scriitoricească de la Bistriţa Năsăud (30 martie 1995) a dezvăluit identitatea autorului Odei : Titus Popovici. Tupan mi-a dat, atunci, amănunte despre  poem şi autor, pe care le-am publicat în “Vestul românesc” de la Oradea: “Titus mi-a adus pamfletul cu rugămintea de a î-l publica. El mi-a spus că la scris după ce Dulea i-a interzis un scenariu de film”. Iată aici fragmente din acest pamflet, aproape necunoscut de publicul cititor (...)

Ce-ai căutat în jurul tristei                                     A ştiu, el e o javră, jigodie
                cazarme a culturii ?                                                              spurcată,
Doar nu păzeşti onoarea                                        Şi-un câine demn nu-l rabdă să
                 pierdută-a celorlalţi ?                                            treacă-n preajma sa!
Ce-n cărţi, poeme, filme ridică                              Aşa cum de pe-o stâncă spartanii
                 statui bravurii                                                                           aruncară
Şi-umblând în două labe, cred                              Făpturi degenerate ce îi dezonora!
                 şi că sunt înalţi!
Din toţi ce trec pe-acolo, cu                                  Nu ţi-a fost totuşi, scârbă de
                 capete plecate,                                                          de carnea-i de reptilă?
Încovoiaţi din umeri, ca-n nevăzute                    Cu sânge verde-galben, apos
                 cuşti,                                                                                              şi împuţit?
Spune-mi o câine nobil, spune-mi,                       Până la urmă, câine, de tine
                 o, câine frate,                                                                           mi-este milă!
Cum tocmai chiar pe Dulea ţi l-ai                          Muşcându-i hoitul jalnic, niţel
                 ales să-l muşti?                                                                         te-ai înjosit!

                                            Îngăduie-mi cu toate acestea
                                                                  să-ţi strâng laba!
                                            Eu sunt acela care se simte
                                                                       răszbunat!
                                            Când cărturarii lasă pe câini
                                                                   să facă treaba
                                            Cortină zdrenţuită pe dânşii
                                                                             s-a lăsat!
               (august 1989) "  (Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor...  p. 26 - 28.)
Din anul 2002 o stradă din Oradea îi poartă numele.
N. N. Cu ocazia uneia dintre adunările electorale ce a avut loc în sala mare a Primăriei din Beiuş, pentru alegerea a lui Titus Popovici deputat de Beiuş în Marea Adunare Naţională, candidatul a fost întrebat:  cum de cunoaşte atât de bine Beiuşul despre care vorbeşte şi în “Străinul” şi a adus şi azi în discuţie evenimente şi nume puţin cunoscute publicului larg?  Scriitorul a răspuns aproximativ astfel:” În timpul refugiului am locuit o vreme pe Burgundia şi am făcut şi ceva şcoală, puţină, aici peste drum în Beiuş, unde dealtfel mai am rudenii pe care regret mult că nu le voi putea vizita, grăbindu-ne spre oraşul Dr. Petru Groza, la o altă întâlnire”.  Întrebarea i-a fost pusă în momentul când se pregătea să iasă din Primărie.
Referiri: -Bibliografia literaturii române 1948-1960. Sub redacţia acad. Tudor Vianu… p. VIII, 272, 476, 684, 774, 784, 799-804, 1049; - Dimiseanu, G. Un destin literar.  În:  România literară (Bucureşti). An. 4, nr. 3, 14 ian. 1971; - Marcoş, I. Titus Popovici.  În:  Tribuna (Cluj), An. 16, nr. 51, 21 dec. 1972; - Marcoş, I. Titus Popovici.  În: Tribuna (Cluj), An. 17, nr. 6, 8 feb 1973; - Mărgineanu, Ion. Oameni din Munţii Apuseni. Început de dicţionar fără sfârşit… p. 454; - Micu, Dumitru. Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism… p. 146, 439, 441, 471-473, 598, 661, 670, 705, 710, 716; Popa, Marian. Dicţionar de literatură contemporană. Ediţia a 2-a revizuită şi adăugită… p. 449-451; (Dicţionarele Albatros) - Vasilescu, Stelian. Oameni din Bihor -dicţionar sentimental- Vol. 1… p. 26 – 28; - Vitner, I. Prozatori contemporani. Bucureşti, 1961.

Ioan Igna

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu