duminică, 4 mai 2014

TRAGICUL DESTIN AL POETULUI ISAIA BOSCO


BOSCO, Isaia: Funcţionar, poet. (Pseudonim Iason Biano). Isaia Bosco (17 februarie 1848, Nermiş, Arad - 6 mai 1884, Chitighaz) - poet. Fiul preotului Alexandru din comuna Nermiş, A făcut şcoala primară în Nermiş, studiile secundare la liceul românesc din Beiuș Aici în 1871/72 a fost notarul corespondent al Societății literare Samuil Vulcan”. Între 1872-74 urmează cursurile anului I și II la Academia de Drept din Oradea.
<< Fiind o fire aventuroasă, și-a pus în joc toate puterile pentru a răzbuna o dragoste. Iubea pe verișoara sa Maria Bosco, mama Lucreției Suciu. Intrigat de faptul că și prietenul său Al. Bujor se bucura de grațiile verișoarei lui, într-o zi l-a lovit. Cearta a generat în bătaie, și în mod nenorocit l-a rănit pe Bujor atît degrav, încît acela a încetat din viață. Bosco a fost dat în judecată și condamnat la mai mulți ani de închisoare. Nu și-a isprăvit întreaga pedeapsă. Această întîmplare nenorocită a avut o puternică înrîurire asupra tînărului Bosco. Ieșind din închisoare n-a mai urmat dreptul, ci a ocupat diferite posturi în aparatul administrativ. Așa a ajuns Isaia Bosco la Chitighaz, unde a devenit notar adjunct. În viața publică, culturală și bisericească a satului, el a jucat un rol de frunte. Era talentat, și prin el elita românească din Chitighaz s-a atașat la mai multe acțiuni național-culturale din Arad și Oradea. Întîmplarea cu agresiunea săvîrșită împotriva prietenului său, l-a urmat o viață întreagă, i-a schimbat structura sufletească, făcîndu-l mai sensibil. Această sensibilitate și-a revărsat-o în creațiile sale poetice semnate în mare parte cu pseudonimul Iason Biano. Colaborează cu  “modeste versificări” la periodicele locale printre care ”Familia” şi  ”Albina Carpaţilor”.
Deși a lucrat și a activat mult, Isaia Bosco a fost urmãrit de remușcãri chinuitoare, care mereu îi evocau fantoma prietenului ucis. Vedeniile i-au chinuit conștiința și în 6 mai 1884 s-a sinucis cu un revolver. Nefericitul a lãsat 5 scrisori adresate părinților și cunoscuților săi, una dintre ele fiind adresatã șefului său, notarul din Chitighaz >>
A publicat un volum de versuri intitulat Florile inimii, care este o culegere a versurilor publicate în revistele amintite “Sunt versuri stângace şi convenţionale, pe motive uzate… Tonul lamentuos pare lipsit de orice rezonanţă interioară”(Dicţionarul literaturii române de la origini… )
Pe lîngă poezii, Isaia Bosco a mai scris și cîteva nuvele care au fost publicate în diverse reviste. După moartea lui, Iosif Ioan Ardelean preot și poet în Chitighaz, în 1887, a trimis spre publicare ultima nuvelă a lui Bosco, mai bine zis un fragment din aceasta, la revista „Gazeta poporului”. I. I. Ardelean, pătruns adînc de vestea tristă, anume moartea tragică a lui Bosco, i-a dedicat acestuia, ca un fel de necrolog, poezia intitulată „La moartea junelui poet I. B.”.

Scrieri: - Florile inimii.  Arad, Tipografia Diecezană, 1884; - Baba Caraba - 1884.  În:  Familia (Oradea). An. 20, nr. 19 1844. - [Versuri].  În:  Familia (Oradea). An. 17, nr. 34, 1842; An. 17, nr. 65 (45), 1881; An. 18, nr. 16, nr. 40, nr. 46, nr. 49, nr. 52, 1882; - [Poezii].  În:  Familia  (Oradea). An. 20, nr. 8, nr. 24, 1884.
Referiri: Bradu, Ioan.  Poeţi şi prozatori bihoreni… - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent… p. 1023; - Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900…   p. 120; - Iorga, Nicolae. Istoria literaturii române… - Micu, Dumitru. Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism… p. 105; - Neş, Teodor. Oameni din Bihor 1848 – 1918… p. 254; Izvorul, Revistă de etnografie și folclor, nr. 29, Giula, 2008.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu