BOSCO, Isaia: Funcţionar, poet. (Pseudonim Iason Biano). Isaia Bosco (17 februarie 1848, Nermiş, Arad - 6 mai 1884, Chitighaz) - poet. Fiul preotului
Alexandru din comuna Nermiş, A făcut şcoala primară în Nermiş, studiile secundare la liceul românesc
din Beiuș Aici în 1871/72 a fost notarul corespondent al
Societății
literare „Samuil Vulcan”. Între
1872-74 urmează cursurile anului I și II la Academia de Drept din Oradea.
<<
Fiind o fire aventuroasă, și-a pus în joc toate puterile pentru a răzbuna o dragoste. Iubea pe verișoara sa Maria Bosco, mama
Lucreției Suciu. Intrigat de faptul că și prietenul său Al. Bujor se bucura de
grațiile verișoarei lui, într-o zi l-a lovit. Cearta a generat în bătaie, și în
mod nenorocit l-a rănit pe Bujor atît degrav, încît acela a încetat din viață. Bosco
a fost dat în judecată și condamnat la mai mulți ani de închisoare. Nu și-a
isprăvit întreaga pedeapsă. Această întîmplare nenorocită a avut o puternică
înrîurire asupra tînărului Bosco. Ieșind
din închisoare n-a mai urmat dreptul, ci a ocupat diferite posturi în aparatul
administrativ. Așa a
ajuns Isaia Bosco la Chitighaz, unde a devenit notar adjunct. În viața publică,
culturală și bisericească a satului, el a jucat un rol de frunte. Era talentat,
și prin el elita românească din Chitighaz s-a atașat la mai multe acțiuni național-culturale
din Arad și Oradea. Întîmplarea cu agresiunea săvîrșită împotriva prietenului său,
l-a urmat o viață întreagă, i-a schimbat structura sufletească, făcîndu-l mai
sensibil. Această sensibilitate și-a revărsat-o în creațiile sale poetice semnate
în mare parte cu pseudonimul Iason Biano. Colaborează
cu “modeste versificări” la periodicele
locale printre care ”Familia” şi ”Albina
Carpaţilor”.
Deși a lucrat și a activat
mult, Isaia Bosco a fost urmãrit de remușcãri chinuitoare, care mereu îi evocau
fantoma prietenului ucis. Vedeniile i-au chinuit conștiința și în 6 mai 1884
s-a sinucis cu un revolver. Nefericitul a lãsat 5
scrisori adresate părinților și cunoscuților săi, una dintre ele fiind adresatã
șefului său, notarul din Chitighaz >>
A publicat un
volum de versuri intitulat Florile inimii, care este o culegere a versurilor
publicate în revistele amintite “Sunt versuri stângace şi convenţionale, pe
motive uzate… Tonul lamentuos pare lipsit de orice rezonanţă
interioară”(Dicţionarul literaturii române de la origini… )
Pe lîngă
poezii, Isaia Bosco a mai scris și cîteva nuvele care au fost publicate în
diverse reviste. După moartea lui, Iosif Ioan Ardelean preot și poet în Chitighaz,
în 1887, a trimis spre publicare ultima nuvelă a lui Bosco, mai bine zis un fragment
din aceasta, la revista „Gazeta poporului”. I. I. Ardelean, pătruns adînc de vestea tristă, anume moartea tragică a lui
Bosco, i-a dedicat acestuia, ca un fel de necrolog, poezia intitulată „La moartea
junelui poet I. B.”.
Scrieri: - Florile inimii. Arad, Tipografia Diecezană, 1884; - Baba
Caraba - 1884. În: Familia (Oradea). An. 20, nr. 19 1844. -
[Versuri]. În: Familia (Oradea). An. 17, nr. 34, 1842; An.
17, nr. 65 (45), 1881; An. 18, nr. 16, nr. 40, nr. 46, nr. 49, nr. 52, 1882; -
[Poezii]. În: Familia
(Oradea). An. 20, nr. 8, nr. 24, 1884.
Referiri:
Bradu, Ioan. Poeţi şi prozatori
bihoreni… - Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în
prezent… p. 1023; - Dicţionarul literaturii române de la origini până la
1900… p. 120; - Iorga, Nicolae. Istoria
literaturii române… - Micu, Dumitru. Istoria literaturii române. De la creaţia
populară la postmodernism… p. 105; - Neş, Teodor. Oameni din Bihor 1848 – 1918…
p. 254; Izvorul, Revistă de etnografie și folclor, nr. 29, Giula, 2008.