BUŞIŢIA, Ioan *** (Bușița, Ioan):
- Profesor, artist plastic, dirijor, om politic. S-a născut la 10 martie
1875 în Sighetul Marmației. A încetat din viață în anul 1953 la Beiuş. Școala
primară și studiile secundare le urmează pe plaiurile natale iar studiile
superioare la Academia de Belle Arte din Budapesta. În anul 1899 este numit
profesor suplinitor, iar în 1909 profesor titular definitiv la Liceul “Samuil
Vulcan” din Beiuş. A fost un profesor bun, apreciat de colegi şi mult iubit de
elevi. A desfășurat o bogată activitate extraşcolară, ceea ce face din el una
dintre personalităţile cele mai populare ale Beiuşului, Ţării Beiuşului şi nu
numai. Organizează şi desfăşoară viaţa muzicală şi artistică din şcoală şi din
oraş. Iubitor al naturii, sportului şi turismului, cunoscător al munţilor
Bihor, Vlădeasa şi Codru – Moma, organizator de excursii şi drumeţii. Împreună
cu elevii şi membrii Turing Clubului Român, filiala Beiuş, al cărei preşedinte
a fost, realizează marcajele pe numeroase trasee din Munţii Bihorului şi
Vlădeasa, deschizându-i astfel turismului şi drumeţiilor. În anul 1921 s-au pus bazele primului club de fotbal
in Beius. Numit Aurora, clubul a fost condus de profesorul Ioan Busitia -
presedinte, si Emil Pop - secretar (Bihor online - http://www.bihon.ro).
În cadrul şcolii organizează o sală şi un cabinet
de desen foarte bine dotate cu materialul didactic necesar, material
realizat în cea mai mare parte de el. Alături de dr. Ioan Ciordaş ia
parte la reorganizarea vieţii muzicale din Beiuş prin constituirea în
septembrie 1905 a Reuniunii de cântări “Lyra” al cărei dirijor va fi.
Participă
la întreaga viaţă culturală şi politică a oraşului, făcând parte din
structurile de conducere a societăţilor şi asociaţiunilor culturale din oraş.
Sub bagheta sa, corul “Lyra” participă la marele spectacol ce a avut loc în
1906 la Bucureşti pe Arenele Romane, fiind apreciat cu superlative în presa
vremii. Pentru repertoriul ce l-au prezentat acolo şi mai ales pentru faptul că
au cântat “Deşteaptă-te Române”, întorşi acasă, dirijorul, coriştii,
însoţitorii oficiali ai corului au fost aspru sancţionaţi de către autorităţi
cu amenzi substanţiale, închisoare şi disciplinar. Profesorului Ioan Buşiţia i
s-a interzis să mai dirijeze corul. Cu formaţiile muzicale şi artistice pe care
le pregătea şi conducea, participă la activităţile cultural-educative
desfăşurate de societăţile din oraş în întreaga Ţară a Beiuşului.
Pentru
implicarea lui în viaţa politică a oraşului Ioan Buşiţia a fost arestat
şi închis multă vreme de către autorităţile guvernării socialiste.
“Într-o altă noapte două maşini “de teren” năvălesc zgomotos pe strada noastră,
oprindu-se în faţa casei unde locuia prof. Ioan Buşiţia. Bătrânul profesor,
buşit şi înghiontit este aruncat într-o maşină. În cealaltă au început să fie
cărate o mulţime de cărţi, caiete, tablouri.
 |
| Niculiță Papp - Natură statică cu portret Bușiția |
După ce a stat câtva timp la
închisoare l-au eliberat, dar i s-a sistat pensia, pe motiv de duşman al poporului”. Printre alte
pagube pricinuite de această primă arestare, se numără şi aceea că, îi
fuseseră “ridicate” (şi r(n)eînapoiate) câteva lucruri preţioase,
printre care jurnalul care cuprindea consemnările cu privire la întâlnirile
sale cu Bela Bartok compozitorul ungur care venise în Bihor să culeagă folclor
muzical românesc pe care-l îndrăgise din tot sufletul. Profesorul Buşiţia îl
însoţea prin sate la cules de folclor şi printre altele l-a învăţat limba română.
Jurnalele au dispărut fără urmă. La un interval oarecare de timp, după prima
eliberare, Ioan Buşiţia, a fost din nou arestat, şi din nou eliberat şi
binenţeles fără drept de pensie, muritor de foame, bătrân, singur şi fără
apărare. Ca să nu moară de foame, minte inventivă, cu vaste cunoştinţe şi în
alte domenii a început să construiască, spre vindere, “barometre artistice” pe
bază de fire de păr lung. Din câte o casă ţărănească ieşea la fântână o fată cu
o cofă pe umăr, când se arăta de “vreme bună” şi se retrăgea în casă, la “vreme
rea”...(Bruchental-Ţuţuianu, Mihaela. Legionarii (IV).
In: Crişana plus (Oradea). An.11, Nr. 34 (534), 25 aug. 2002, p.3). Este
demn de amintit faptul că Ioan Buşiţia l-a sprijinit pe compozitorul maghiar
Bartok Bela în culegerea folclorului muzical bihorean, însoţindu-l în toate
deplasările sale care s-au desfăşurat cu precădere în zona Vaşcăului. Iată ce
scrie muzicologul Zeno Vancea în această privinţă în prefaţa la
volumul Bela Bartok. Scrisori. Vol. 1. Bucureşti, Editura Kriterion,
1976, “Bartok şi-a început munca de culegere a melodiilor populare
româneşti în fostul judeţ Bihor, unde călăuzit în deplasările sale de Ioan
Buşiţia, profesor de muzică şi de desen la liceul din Beiuş…” (p.6). Din
aceeaşi lucrare (p.17) reproducem un alt text semnificativ: O bună parte
din aceste scrisori, menite să reprezinte în faţa cititorului român, pars
pro toto, ansamblul scrisorilor semnate de Bartok,sînt adresate unor români:
Ioan Bianu, Octavian Beu, Ioan Buşiţia (profesor de muzică şi desen din Beiuş,
prieten apropiat al lui Bela Bartok) Constantin Brăiloiu, D. G. Kiriac. (I.I., S.S.)
