joi, 2 martie 2023

LA MULȚI ANI, VIOREL FAUR!



FAUR, Viorel**. Profesor universitar emerit dr. Istoric. Senator în Parlamentul României. Născut la 3 martie 1941. Originar dintr-o familie de țărani săraci (Nicolae și Floare), a văzut lumina zilei la moara (pe apă) din comuna Dumbrăvani (cam la jumătate distanţă între vidicul Beiuşului şi vidicul Coului). A pornit pe drumurile vieții, înfruntând toate vicisitudinile, care n-au fost puține (este destul să amintim că tatăl său a intrat, ca național-țărănist, încă din 1946, în mișcarea de rezistență anticomunistă, fiind condamnat de Tribunalul Poporului din Cluj, alături de alți 12 compatrioți, la închisoare și a ajuns la Poarta Albă.

A urmat cursurile școlii primare în satele: Săud (cls. I), Poieni de Jos (clasele a II-a și a III-a) și Seghiște (clasa a IV-a) iar gimnaziul la Câmpani. A fost obligat să urmeze cursurile Școlii Generale din Câmpanii de Jos, cu toate că era o școală generală în satul Ștei, mai aproape, dar nu a fost primit, deoarece se știa că este fiul unui deținut politic. Urmează studiile secundare, în perioada 1954–1957, la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş. Datorită “dosarului” său nu poate urma studii superioare , astfel că  este nevoit să lucreze timp de trei ani ca profesor suplinitor la Şcoala elementară Bunteşti şi contabil la ICRA Vaşcău. În anul 1960 susține examenul de admitere şi reuşeşte la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universităţii din Cluj, luându-şi licenţa în anul 1965.

De la absolvirea facultăţii şi până la finele anului şcolar 1967-1968 funcționează ca profesor la Şcoala generală din Ghighişeni, perioadă în care se integrează în viaţa culturală a oraşului Ştei (pe atunci Dr. Petru Groza), contribuind în mare măsură la organizarea şi activitatea cenaclului literar ”Miron Pompiliu” şi, în general, a Casei orăşeneşti de cultură. Între 1968 şi 1990 lucrează în cadrul Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, urcând în ierarhie de la muzeograf până la şef al secţiei de istorie a muzeului, desfăşurând o bogată activitate ştiinţifică de cercetare a  istoriei  Bihorului şi în special a istoriei culturale a acestuia cu mai multă aplicare spre istoria culturală a Ţării Beiuşului, fără a neglija însă şi istoria politică  şi socială a zonei din perioada dintre revoluţia de la 1848, Marea  Unire şi cea de a doua mare conflagraţie mondială a secolului trecut.

În 28 februarie 1980 a susținut, la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj-Napoca, teza de doctorat Cultura Românilor din Bihor (1848-1918). Comisia superioară de diplome i-a conferit titlul științific de doctor în Istorie la 30 iunie 1981. 

În 20 mai 1990 a fost ales senator de Bihor în prima legislatură postdecembristă. A făcut parte, ca secretar, din Comisia pentru Învățământ a Senatului României. De asemenea pe parcursul a doi ani, a deținut funcția de Președinte al Grupului Interparlamentar Român și a condus delegațiile parlamentare române la toate adunările generale ale Uniunii Interparlamentare. Din 1990 devine cadru didactic universitar, urcând toate treptele didactice, fiind, din 1996, (prin concurs)  profesor universitar. Întemeiază Fundaţia şi editura ”Cele Trei Crişuri”, prin care tipăreşte peste 30 de cărţi. Cercetările prof. univ. dr. Viorel Faur se materializează într-un foarte mare număr de comunicări ştiinţifice şi referate (peste 300).

De la stabilirea sa în Oradea a fost unul dintre cei  care au contribuit  într-o foarte mare măsură la instrucţia şi educaţia populaţiei şcolare şi a adulţilor bihoreni prin prezenţa cu comunicări, referate, expuneri, conferinţe, dezbateri, evocări, prezentări la numeroase manifestări cultural-educative desfăşurate în satele şi oraşele judeţului Bihor. În 1992 a devenit președinte al Secțiunii Teritoriale Oradea a Institutului de Istorie și Teorie Militară, calitate în care a tipărit un nou periodic cu titlul Cetatea Bihariei, al cărui conținut este, prioritar, de istorie militară, și, desigur, de istorie națională.

I s-au dedicat patru volume omagiale - unul la împlinirea vârstei de 60 de ani (Istoria - ca experiență intelectuală, Universitatea din Oradea, 2001), unul la 65 de ani (In honorem Viorel Faur, Universitatea din Oradea, 2006), respectiv la 70 de ani (Istoriografie, cultură şi politică în nord-vestul României, Universitatea din Oradea, 2011), acesta purtând următoarea dedicație: „Profesorului şi istoricului Viorel Faur, omagiu din partea profesorilor, studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, colegilor şi colaboratorilor din Bihor şi alte oraşe ale ţării, la împlinirea vârstei de 70 de ani”. În 2016 a apărut cel de-al patrulea volum: Perseverenţă şi devoţiune în căutarea adevărului istoric: ”Omagiu profesorului şi istoricului Viorel Faur la împlinirea vârstei de 75 de ani”.

În 26 februarie 2021 i s-a decernat titlul de Cetățean de onoare al municipiului Beiuș.

Este căsătorit cu Rafila Dumitreasa, profesoară de limba și literatura română, împreuna cu care are trei copii: Dorli-Estrela (căsătorită Bădescu), avocat în București, Antonio Faur, istoric la Universitatea din Oradea, și Flaminia-Dorlietta Faur (1970-2010).  

Referințe: - Crăciun, Corneliu, Sub destinul care arde Ioan Buşiţia  p. 8, 51, 52, 58, 67, 103; - Enciclopedia istoriografiei româneşti… p. 140; - Mihoc, Blaga, Valenţele emancipării. Blaj, Editura Logos ’94, 2004, p. 86; - Degău, Ioan, Comuna Buntești – Monografie, Editura Abaddaba, Oradea, 2004. p. 342-344.  (I. I. S. S.)