A
urmat cursurile școlii primare în satele: Săud (cls. I), Poieni de Jos (clasele
a II-a și a III-a) și Seghiște (clasa a IV-a) iar gimnaziul la Câmpani. A fost
obligat să urmeze cursurile Școlii Generale din Câmpanii de Jos, cu toate că
era o școală generală în satul Ștei, mai aproape, dar nu a fost primit, deoarece
se știa că este fiul unui deținut politic. Urmează studiile secundare, în perioada 1954–1957,
la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş. Datorită “dosarului” său nu poate urma
studii superioare , astfel că este
nevoit să lucreze timp de trei ani ca profesor suplinitor la Şcoala elementară
Bunteşti şi contabil la ICRA Vaşcău. În anul 1960 susține examenul de admitere
şi reuşeşte la Facultatea de Istorie-Filozofie a Universităţii din Cluj,
luându-şi licenţa în anul 1965.
De la absolvirea facultăţii
şi până la finele anului şcolar 1967-1968 funcționează ca profesor la Şcoala
generală din Ghighişeni, perioadă în care se integrează în viaţa culturală a
oraşului Ştei (pe atunci Dr. Petru Groza), contribuind în mare măsură la
organizarea şi activitatea cenaclului literar ”Miron Pompiliu” şi, în general,
a Casei orăşeneşti de cultură. Între 1968 şi 1990 lucrează în cadrul Muzeului
Ţării Crişurilor din Oradea, urcând în ierarhie de la muzeograf până la şef al
secţiei de istorie a muzeului, desfăşurând o bogată activitate ştiinţifică de
cercetare a istoriei Bihorului şi în special a istoriei culturale
a acestuia cu mai multă aplicare spre istoria culturală a Ţării Beiuşului, fără
a neglija însă şi istoria politică şi
socială a zonei din perioada dintre revoluţia de la 1848, Marea Unire şi cea de a doua mare conflagraţie
mondială a secolului trecut.
În
28 februarie 1980 a susținut, la Institutul de Istorie și Arheologie din
Cluj-Napoca, teza de doctorat Cultura
Românilor din Bihor (1848-1918). Comisia superioară de diplome i-a conferit
titlul științific de doctor în Istorie la 30 iunie 1981.
În
20 mai 1990 a fost ales senator de Bihor în prima legislatură postdecembristă.
A făcut parte, ca secretar, din Comisia pentru Învățământ a Senatului României.
De asemenea pe parcursul a doi ani, a deținut funcția de Președinte al Grupului
Interparlamentar Român și a condus delegațiile parlamentare române la toate
adunările generale ale Uniunii Interparlamentare. Din 1990 devine cadru didactic universitar,
urcând toate treptele didactice, fiind, din 1996, (prin concurs) profesor universitar. Întemeiază Fundaţia şi
editura ”Cele Trei Crişuri”, prin care tipăreşte peste 30 de cărţi. Cercetările
prof. univ. dr. Viorel Faur se materializează într-un foarte mare număr de
comunicări ştiinţifice şi referate (peste 300).
De la stabilirea sa în
Oradea a fost unul dintre cei care au
contribuit într-o foarte mare măsură la
instrucţia şi educaţia populaţiei şcolare şi a adulţilor bihoreni prin prezenţa
cu comunicări, referate, expuneri, conferinţe, dezbateri, evocări, prezentări
la numeroase manifestări cultural-educative desfăşurate în satele şi oraşele
judeţului Bihor. În
1992 a devenit președinte al Secțiunii Teritoriale Oradea a Institutului de
Istorie și Teorie Militară, calitate în care a tipărit un nou periodic cu
titlul Cetatea Bihariei, al cărui conținut este, prioritar, de istorie
militară, și, desigur, de istorie națională.
I
s-au dedicat patru volume omagiale - unul la împlinirea vârstei de 60 de ani (Istoria - ca experiență intelectuală,
Universitatea din Oradea, 2001), unul la 65 de ani (In honorem Viorel Faur, Universitatea din Oradea, 2006), respectiv
la 70 de ani (Istoriografie, cultură şi
politică în nord-vestul României, Universitatea din Oradea, 2011), acesta
purtând următoarea dedicație: „Profesorului
şi istoricului Viorel Faur, omagiu din partea profesorilor, studenţilor,
masteranzilor, doctoranzilor, colegilor şi colaboratorilor din Bihor şi alte
oraşe ale ţării, la împlinirea vârstei de 70 de ani”. În 2016 a apărut cel
de-al patrulea volum: Perseverenţă şi
devoţiune în căutarea adevărului istoric: ”Omagiu profesorului şi istoricului Viorel Faur la împlinirea vârstei de
75 de ani”.
În
26 februarie 2021 i s-a decernat titlul de Cetățean de onoare al municipiului
Beiuș.
Este
căsătorit cu Rafila Dumitreasa, profesoară de limba și literatura română,
împreuna cu care are trei copii: Dorli-Estrela (căsătorită Bădescu), avocat în
București, Antonio Faur, istoric la Universitatea din Oradea, și Flaminia-Dorlietta
Faur (1970-2010).
Referințe:
- Crăciun, Corneliu, Sub destinul care
arde Ioan Buşiţia… p. 8, 51, 52, 58,
67, 103; - Enciclopedia istoriografiei
româneşti… p. 140; - Mihoc, Blaga, Valenţele
emancipării. Blaj, Editura Logos ’94, 2004, p. 86; - Degău, Ioan, Comuna Buntești – Monografie, Editura Abaddaba, Oradea, 2004. p.
342-344. (I. I. S. S.)