VETURIA LAPEDATU (1877 - 1933)

LAPEDATU, Veturia*/**/***.  S-a născut în 6/19 decembrie 1877 în Beiuş. Părinții săi au fost protopopul Vasile Papp și Ana (Antița), născută Dringou. Este sora lui Corneliu Papp, primul soț al Constantinei (Tina) Papp, fiica lui Ilarie Crișan.  A încetat din viaţă la 30 martie 1933, pe patul unui sanatoriu din Bucureşti. A fost soția lui Ion I. Lapedatu.

A urmat şcoala primară în Beiuş, apoi şcoala civilă de fete la Oradea, Arad şi Sibiu şi "cursul complimentar în anul 1893/4 la şcoala civilă de fete a Asociaţiunii din Sibiu…" Concomitent cu şcoala civilă de fete a urmat la Arad, în particular, cursul I de pedagogie la Preparandia de aici, apoi cursul II la  Seminarul teologic-pedagogic din Sibiu, şi cursul III şi IV la Budapesta, la pedagogia de stat, absolvite cu calificativul ”Foarte Bine”. Între anii şcolari 1895/1896 şi 1896/1897, a fost calificată ca învăţătoare. În anul școlar 1897/1898 urmează pedagogia superioară de stat, tot din Budapesta, dar după un an renunță, datorită stării de sănătate.

Odată cu începerea anului şcolar 1898/1899 îşi începe activitatea de învăţătoare la şcoala de fete de stat din Beiuş, predând toate disciplinele la clasa a IV-a şi educaţia fizică şi lucrul de mână la clasele a V-a şi a VI-a.

În 1898 a pus bazele unui club feminin, împreună cu prietenele sale: poeta Viora din Bihor, Angela Butean şi Elena Fabian. Clubul lor nu avea pretenție de statut şi se numea „Trifoi în patru foi”. 

Din Beiuş, ajunge, în anii şcolari 1900/1901 şi 1901/1902, să predea la şcoala primară capitală din Sălişte (probabil Sălişte de Sibiu n.n.) unde desfăşoară o activitate şcolară şi extraşcolară deosebit de apreciată, fapt remarcat în "certificatul de serviciu" care se întocmea la acea vreme. A fost mereu alături de elevele sale şi de săteni în organizarea şi desfăşurarea activităţii culturale din localitate. Se mai scria în certificatul de serviciu: "Cu plecarea d-şoarei Veturia Papp, şcoala şi societatea din  Sălişte a pierdut o distinsă putere didactică". Din anul şcolar 1903/1904 Veturia Papp trece la Şcoala civilă de fete a Asociaţiunii ASTRA  din Sibiu. Şi aici desfăşoară o activitate deosebit de apreciată şi drept urmare, reuniunea femeilor române din Sibiu, în toamna anului 1904, îi acordă o  bursă  pentru a se specializa în economia casnică, întrucât Reuniunea dorea să o numească directoare a Şcolii româneşti de economie şi industrie casnică, pe care urma să o înfiinţeze în Sibiu.

După ce absolvă cursul de economie de casă a saşilor din Sibiu, pleacă la Viena, unde frecventează următoarele cursuri: ”1. Hochschule I. M. Heitz, care în certificatul de la 15 Aprilie 1905 arată că a terminat cu deosebit succes şi talent cursul, propunând Gremiului să o distingă cu medalia de aur şi diplomă, ceea ce a şi urmat.  2. Marie Tatal, Viena certifică la 17 Aprilie 1905 că a făcut cursul de cusut, desemn de lengerie şi croitorie cu mult succes şi că poate să instrueze în această branşă şi  3. Marie Majorfy prin certificatul de la 15 Aprilie 1905 arată că a făcut cursul pentru confecţionare şi croitorie de îmbrăcăminte cu multă diligenţă şi talent”.
 

În Octombrie 1905 deschide, la Sibiu, prima Şcoală de economie şi industrie, a cărei directoare a fost o perioadă scurtă de timp, doar doi ani, până în primăvara anului 1907 când datorită căsătoriei (17 martie 1907, la Biserica din Deal din Beiuș)  cu Ioan Lapedatu (fratele geamăn  al omului politic, ministrului şi parlamentarului Alexandru Lapedatu), director al Băncii ”Albina” din Orăştie, unde, în 1907, îl urmează. "Timp de 5 ani a fost animatoarea tuturor acţiunilor sociale şi de binefacere". În anul 1911 se înființează, la Sibiu, o societate națională de asigurări, Alexandru Lapedatu fiind numit director. Urmându-și soțul, revine, de această dată definitiv, în Sibiu, revenind şi la conducerea societăţii "Masa studenţilor"  până în anul 1926. La 15 ianuarie 1915, Arhiducele Salvador vizitează spitalul Reuniunii de femei din Sibiu, în calitatea sa de inspector-general al Crucii Roșii. Din partea Reuniunii de femei românce din Sibiu au existat o seamă de membre care au activat ca surori de caritate în cadrul spitalului: Maria Radu, Veturia Lapedatu, Virginia Ittu, Ana Voileanu, și Elena Muntean.

În această perioadă se nasc cei doi copii ai familiei Lapedatu. "Era o mândrie a Românilor sibieni. Caracterul special al  acestei instituţiuni i l-au imprimat conducătorii ei, recrutaţi totdeauna dintre cele dintâi rânduri ale societăţii sibiene. Între conducătorii cei mai destoinici şi mai statornici, după D-na Maria Cosma, a fost, desigur, D-na Veturia I. Lapedatu… …"Masa studenţilor" îşi avea biblioteca ei… Din când în când se întruniau… în şezători literare, în care se făceau lecturi din autorii clasici români, se ceteau încercări proprii de literatură, se declama şi se cânta în cor şi orchestră. Odată pe an, în seara Crăciunului românesc, când elevii, din cauza şcoalelor străine ce frecventau, nu puteau fi la căminul părintesc, se aranja o seară literară festivă… Îmi reamintesc cu multă emoţie seara de Crăciun din 1906… Băieţii, îmbrăcaţi de sărbătoare… se uitau cu ochii strălucind de bucurie şi recunoştinţă la tânăra conducătoare... Se începe producţiunea. Corul băieţilor întonează o rugăciune şi două colinde… Un alt elev declamă versuri ocazionale, după care urmează punctul de forţă, conferenţa unui elev din anul ultim de şcoală… despre "Poezia lui Goga" al cărui prim volum de versuri apăruse cu puţin timp înainte…". "Masa studenţilor" susţinută de Banca "Albina", al cărei director era beiușeanul Partenie Cosma, era a doua familie a Veturiei Lapedatu, care avea grijă ca zilnic să se pregătească şi să se servească masa pentru 50-128 elevi săraci şi merituoşi. A fost  autoarea şi a altor acţiuni de binefacere.

A ajutat biserica şi Reuniunea femeilor române din Beiuş şi jur cu 100.000 lei, ca dealtfel şi reuniunile din Sibiu şi Orăştie şi biserica ortodoxă din Sovata. La 21 iulie 1929, la Beiuș, se stinge din viață prematur fiul Nelu, singurul descendent care trebuia să ducă mai departe numele familiei. Avea doar 21 de ani. Acest trist eveniment zdruncină greu sănătatea Veturiei Lapedatu, stare care o va determina ”să nu mai trăiască pentru lumea asta. Frumoasa ei structură sufletească se nărui  dintr-odată” şi nu-şi va mai reveni până la trecerea ei în nefiinţă, pe 30 martie 1933. A fost înmormântată lângă fiul ei, la Beiuș.

Referințe: Dr. I. Lupaș, O binefăcătoare a tinerimii studioase: Veturia Lapedatu, Tiparul Institutului de Arte Grafice ”Dacia Traiană”, Sibiu, 1933; ”Anuarul Reuniunii femeilor române din Sibiu”, anul 1914/15 și 1915/16, Editura Reuniunii, Sibiu, 1916, p. 8; Petru E. Papp, Legături sufleteşti dintre Beiuş şi Sibiu, Tipografia şi Librăria „Doina”, Colecţia Biblioteca Beiuşului, nr. 3, Beiuş, 1937; - Ojică, Elena Olivia,  Femeia româncă la începutul secolului XX. Veturia Papp, ”Revista de lingvistică și cultură românească”, Nr. 20, 2018.  (I. I.  S. S.)