SAVA, Constantin***. Subofițer
de muzică. Instrumentist clarinet, saxofon. Animator cultural. Cetățean de Onoare
al Municipiului Beiuș.
S-a
născut la 21 decembrie 1939 în comuna Pojorâta din județul Suceava.
După
doi ani de liceu de construcții în Câmpulung Moldovenesc, și-a continuat
studiile la Școala militară de muzică din București. La finalizarea cursurilor,
a fost repartizat la Unitatea militară din Beiuș, în anul 1957, ca
instrumentist în Muzica Militară a garnizoanei. În perioada 1960-1964 a
îndeplinit funcția de instructor cultural, în această perioadă învățând singur
clarinetul și saxofonul, precum și probleme de orchestrație și armonie, absolut
necesare unui muzicant profesionist. Din anul 1964 a trecut din nou la muzica
militară, până la pensionarea sa, în anul 1995, ajungând la gradul de plutonier
adjutant principal, cel mai înalt grad pentru subofițeri.
În
urma căsătoriei s-a stabilit definitiv în Beiuș, integrându-se în mod activ în
întreaga activitate cultural-artistică a orașului. A beneficiat din plin de
înțelegerea și sprijinul soției sale Rozalia (născută Oros), care și-a luat
asupra sa treburile gospodăriei și creșterea celor două fiice, în lungile
perioade în care soțul era antrenat în preocupările sale artistice dar și, cu
sprijinul comandanților și șefilor, în desfășurarea activităților culturale
extra-cazarmă. Cea mai lungă colaborare a avut-o cu Liceul „Samuil Vulcan”
(1965-1990), atât la solicitarea directorilor acestuia, cât, mai ales, a
soților prof. Marieta și Adrian Harabagiu - doi dintre cei mai activi promotori
ai dansurilor populare. Formația acestui liceu – formată din elevi cu situație
foarte bună la învățătură - a fost prezentă în toate concursurile naționale,
unde de fiecare dată a fost clasată pe locul I. În anul 1976 a participat -
alături de alte formații de elită din țară - la un grandios spectacol în Sala
mare a Palatului din București, în fața conducerii țării și a șefilor
misiunilor diplomatice acreditate în România. Patru ani mai târziu a întreprins
un lung turneu pe Litoral, Valea Prahovei și în Iugoslavia. Alături de maestrul
Mihai Bruchental a pus pe picioare alte brigăzi artistice, cenaclul literar și
un grup vocal, primind un sprijin prețios din partea prof. Eleonora Ursu.
Începând cu anul 1968 și-a început colaborarea cu Spitalul unificat teritorial.
|
|
Cea
mai importantă colaborare a realizat-o în cadrul Ansamblului de estradă
(dirijor Plut. Adj. Principal Traian Buran) în perioada 1970-1975, Constantin
Sava asigurând conducerea muzicală (orchestra fiind alcătuită din Ady Brown,
Plut. Adj. Principal Pamfil Buran, Emil Ungur, Ioan Wagner, Ioan Florescu,
Boldiș Zoltan și Dumitru Bălan, o combinată între muzicanții militari și
muzicanții civili. Primul spectacol a fost „Claxon 1970”, urmat de „Ia din
viață ... ce-i frumos” (soliști Valeria Anton, Viorica Mihuța, Viorica
Stănescu, Ovidiu Roman și Constantin Pârvu, libretul aparținând poetului
Nicolae Brânda), foarte apreciat la acea vreme.
Cea mai susținută activitate a depus-o, cum era și firesc, în cadrul Unității militare. După ce în anul I960 a urmat un curs de perfecționare la București în probleme de regie artistică, sub directa îndrumare a factorilor implicați în activitatea cultural-artistică, în special a șefului Muzicii Militare, Lt. Col. Zoltan Boldiș și a șefului Casei Armatei, lt. Col Ioan Bertea, a contribuit, alături de colegii din Muzica Militară, la constituirea unui evantai de formații artistice ale militarilor în termen, ofițerilor și subofițerilor: un cor bărbătesc de 80 persoane, o echipă de dansuri populare, un taraf, o orchestră de muzică ușoară și soliști vocali, o brigadă artistică ș.a. Împreună cu Lt. Col Boldiș Zoltan, Plut. Adj. Principal Traian Buran, Plut. Adj. Principal Pamfil Buran, a contribuit la inițierea multor tineri din oraș (elevi și copii ai militarilor) în arta muzicală (chitară, vioară, instrumente de suflat și pian), în cadrul unui curs cu durata de 3 ani, ce funcționa în structura Casei Armatei (ulterior Cercul Militar, până în decembrie 2009, când s-a desființat). În anul 1999 a preluat conducerea vechiului cor Lyra, revigorând această „reuniune de cântări”, în noile condiții istorice. În anul 1998, a preluat și corul mixt al Bisericii greco-catolice. S-a afirmat ca și compozitor. Mare parte a lucrărilor sale - aprobate de Uniunea Compozitorilor din România, secția fanfară - s-au născut din nevoia izvorâtă din rigorile impuse de competițiile la care a participat: era obligatoriu ca în repertoriu să figureze și piese cu coloratură locală. În anul 2002, cu sprijinul Primăriei și Cercului Militar Beiuș, editează Flori de cântec din Țara Beiușului, vol. I, nr. 6 din ”Biblioteca Beiușului”, serie nouă, cuprinzând 79 de piese culese de la lăutarii din zonă. În 5 mai 2005, cu sprijinul Parohiei greco-catolice, i-a apărut volumul Slobozi Doamne, glasul meu. Melodii bihorene, colinde și cântece religioase (Editura Buna Vestire, Beiuș, 2005).
Printr-o
hotărâre adoptată de Consiliul local în luna mai 2005, i-a fost conferit titlul
de Cetățean de Onoare al Municipiului
Beiuș.
