Azi, Școala Gimnazială „Nicolae Popoviciu” din Beiuș aniversează 55 de ani de când funcționează în actualul local și 24 de ani ce când a primit numele Episcopului Nicolae Popoviciu.
La mulți ani!
Clădirea a fost construită între anii 1938-1939, fiind ctitorie a Episcopului Oradiei, Nicolae Popoviciu. Scopul clădirii era adăpostirea unui Internat ortodox de fete. Iată ce se scria în ziare în 1938:
„Beiuşul va avea un internat ortodox de
fete BEIUŞ 21. — Citadela culturală a
Beiuşului, care déalungul veacurilor a ţinut aprinsă în sufletele românilor
dela poalele Bihariei, facla iubirii de neam şi ţară, a avut să se bucure
Duminică de împlinirea unui mare act pecetluit de însăşi capul eparhiei
ortodoxe a Orădiei, P. S. S. dr. Nicolae Popovici. S’a pus în această zi
temelia unui internat ortodox de fete, în prezenţa P. S. Sale episcopului
Nicolae, a tuturor-parohilor din protopopiat şi a unui deosebit de numeros
public. P. S. S. a descins la casa bisericii unde a fost primit de S. S.
protoereul Petru E. Papp, de preoţii din protopopiat şi de un numeros public
beiuşan. Serviciul divin a fost săvârșit de P. S. S. asistat de un sobor de 14
preoţi. După sft. liturghie, mulţimea a plecat în procesiune până la locul unde
se zidește internatul. Procesiunea a fost cât se poate de impunătoare. Pe tot
parcursul premilitarii, străjerii şi străjerele dela toate şcoalele au format șiruri
lungi pe ambele părţi ale străzilor. Corul şcolii normale şi muzica Bat. 6 V.
M. au intonat tot timpul cântece religioase. Ajungând procesiunea la internat
s’a oficiat o scurtă slujbă religioasă şi s’a sfinţit piatra de temelie,
aşezându-se sub temelia paraclisului un pergament semnat de P. S. S. episcopul
Nicolae, de d. prefect al jud. col. Vasile Florescu, de d. Aug. Chirilă primarul municipiului Oradea, de d. I. Şuta, prim arul Beiuşului, de d. Al. Leca
pretorul plăşii şi de toţi preoţii cari au luat parte la această solemnitate.
Protosinghelul Zaharia Moga, a dat citire pergamentului, după care s’a procedat
la pecetluirea lui în temelia clădirii. A luat apoi cuvântul P. S. S. episcopul
Nicolae, făcând un scurt succint istoric al luptelor duse de românii de aici
pentru păstrarea ființei lor etnice, a limbii strămoșești a obiceiurilor şi
credinţei străbune. Internatele a spus P. S. Sa, au fost altarele unde s’a
plămădit cel mai curat suflet românesc şi creștinesc, care a format rezistenţa
contra înstrăinării noastre ca credinţă şi limbă; ele vor fi şi de aci înainte
altare cu aceleaşi misiuni înalte, căci şi astăzi mai sunt vânători de suflete
deşi trăim în alte timpuri. P. S. Sa a mulțumit apoi tuturor acelora care şi-au
dat obolul lor pentru această operă naţională, în frunte cu d. M.
Constantinescu ministrul economiei naţionale, P. S. S. episcopul Colan al
Clujului, d. Tancred Constantinescu şi Reuniunea femeilor ort. din Beiuş de sub
președinția d-nei Tina Crişan. În afară de publicul din Beiuş şi din
împrejurimi, au luat parte la acest mare act d. prefect al jud. col. Vasile Florescu,
d. primar al Orăzii, Augustin Chirilă, d-na col. Florescu, dr. Picu Băncilă
fost prefect ş. a. După solemnitate s’a servit un banchet la restaurantul Coop,
unde a toastat P. S. S. episcopul Nicolae, d. col. Florescu prefectul
judeţului, d. A. Chirilă primarul municipiului Oradea, S. S. protoereul
Beiuşului Petru Papp ş. a. Oratorii, în toasturile lor, au zugrăvit în culori
naturale situaţia oraşului Beiuş, care ar fi meritat mai mult decât i s’a dat,
găsind fiecare remedii pentru ameliorarea unei situații care nu cadrează cu
trecutul glorios şi cultural al Beiuşului, unde fiinţa fiecărui român s’a
confundat cu fiinţa întregului neam românesc, nu numai acum, ci şi dealungul
veacurilor ce s’au scurs. După banchet, d. 'prefect V. Florescu, însoţit de d.
Al. Leca pretorul plăşii a vizitat şcoala primară şi cursul profesional, fiind
condus de d. dir. G. Cosma şi Sava Muşat”.[1] Același
eveniment este prezentat și în paginile ziarului „România” din 27
septembrie 1938. Tot din „România” aflăm că „Episcopul Grigore al Argeşului, a făcut o vizită de
două zile P. s. S. Episcopului Nicolae Popovici al Orăzii... În prima zi cei
doi episcopi au făcut o călătorie la Beiuș, unde au vizitat Internatul ortodox
de băeți, biserica din deal, internatul ortodox de fete, şi școala normală de
fete...”[2] Internatul ortodox de fete a fost dat în
folosință după un an, actuala clădire construită în stil brâncovenesc de pa
Calea Bihorului care, acum, adăpostește Școala Gimnazială nr. 1 „Nicolae
Popoviciu” din Beiuș.
 |
| Internatul ortodox de fete în anul 1940 |
„INSPECŢII ŞCOLARE.—Săptămâna trecută, d-na inspectoare Georgescu Titsu din ministerul educației a inspectat liceul de fete din localitate şi şcoala normală de conducătoare, asistând la orele mai multor doamne profesoare. A vizitat cu acest prilej şi internatul ortodox de fete, ridicat în vară, rămânând surprinzător de mulțumită pentru tot confortul modern şi creşterea ce o primesc elevele din acest institut nou”.[3] Într-un document din 13 februarie 1940 se menţionează că în Beiuş“… Sunt 4 școli primare cu 7 clase: școală primară de stat cu 223 elevi, şcoala primară romano-catolică cu 26 elevi, școală primară reformată cu 35 elevi şi școală izraelită cu 31 elevi… ”.[4] Tot în același document se spune că în Beiuș erau „Liceu de băieţi, Liceu de fete, Școala normală de conducătoare, Școala de ucenici, Școala primară de stat, Școala primara reformata… Grădinița de copii de pe lângă şcoala primară, Grădinița de copii de pe lângă şcoala normală de conducătoare…”[5] Odată construit și dat în folosință, internatul Ortodox de fete a fost vizitat de personalități ale vremii. „VIZITE. — Părintele consilier eparhial dr. Gheorghe Ciuhandu[6], venind dela Bucureşti, a vizitat Beiuşul. Joi 18 c. însoţit de păr. protopop P. E. Papp a vizitat printre altele internatul ortodox de fete, relevând confortul modern al acestei instituţii ridicată exclusiv prin truda P. S. S. episcopului Nicolae al Orăzii”. [7] După Dictatul de la Viena, Beiușul a primit expulzații și refugiații din teritoriile cedate. În acest an, Maria Cosma era directoarea Internatului Ortodox de fete. Aflăm aceasta din ziarul „Universul”: „Pentru venirea în ajutorul fraţilor refugiați şi expulzați, filiala Crucii Roșii din Beiuş, înfiinţează la 7 Octombrie 1940 o cantină şi un post medical de prim ajutor. Această cantină a funcţionat pe terasa de vară a Reuniunii Femeilor Române din bul. Regele Ferdinand, neavând alt local… D-ra Maria Cosma, directoarea internatului ortodox de fete şi de data aceasta cu largă inimă a pus la dispoziţia cantinei, bucătăria, vasele şi personalul internatului”.[8] În 23 august 1941 Beiușul a fost vizitat, pentru prima oară de un ministru de interne, generalul Dumitru Popescu, acesta fiind însoțit de „col. Pătruţoiu , secretar general în minister, Şt. Bungeţianu, inspector general administrativ , Corneliu Rudescu, director în minister, lt. Ch. Enescu, şef de cabinet, Berescu, inspector general al poliţiei”… Masa de prânz a luat-o d. ministru şi suita la internatul ortodox de fete ca invitat a l. P. S. Sale Episcop dr. Nicolae Popoviciu mai fiind prezenţi : P. S. Sa dr. Vasile Lăzărescu al Timişoarei, P. S. Sa dr. Valeriu Traian Frenţiu , episcopul unit al Orăzii-Beiuş, dr. Coriolan Băran , fost primar al Timişoarei, generalul Radu Fălfănescu, prefect col. D. Popoviciu şi alţi fruntaşi locali”.[9]
 |
| Bustul Episcopului Nicolae Popoviciu |
Internatul Ortodox de Fete a fost o perioadă
Școală de Surori medicale, apoi a adăpostit Sfatul Popular din Beiuș până în 1
septembrie 1968. Din 1968 până în prezent funcționează ca școală.
[1] „Curentul”,
4 septembrie 1938.
[2] „România”,
13 octombrie 1938.
[3] „Universul”,
2 februarie 1940.
[4] Extras din proiectul de lege PL nr. L179/2002
pentru transformarea in municipiu a Beiușului devenit
Legea 391/30.09.2003 publicata în M.O. 696/06.10.2003.
[5] Ibidem.
[6] Gheorghe
Ciuhandu, (n. 23 aprilie 1875, Roșia, Bihor, România – d. 29 aprilie 1947, Vața
de Jos, Hunedoara, România) a fost un preot și publicist român, deputat în
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ
al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a
adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
În anul 1946 a devenit membru de onoare al Academiei Române.
[7] „Universul”,
an 57, nr. 115, 25 aprilie 1940.
[8] „Universul”,
an 57, nr. 328, 28 noiembrie 1940.
[9] „Universul”,
an 58, nr. 232, 28 august 1941.
