A urmat școala generală în comuna natală, apoi Liceul ”Samuil Vulcan” din
Beiuș. După absolvirea liceului a urmat Institutul Pedagogic din Oradea.
După absolvirea facultății, s-a întors în satul natal, unde a
predat la catedra de limbă română a şcolii, între 1972-1978 a fost director al aceleași școli, dar a şi
început o colaborare cu ziarul Crişana, care a durat 30 de ani.
A fost un bun activist cultural, punând bazele unei trupe de teatru
de amatori în Meziad, colaborând şi cu Teatrul din Oradea iar în 1980 a înființat Teatrul Popular
„Miron Pompiliu” din Ștei. A lucrat ca instructor cultural pe probleme artistice
la Casa de Cultură Ştei între 1978 şi 1982, dar apoi, din cauza unor
neînţelegeri cu şeful instituţiei, a preferat să se transfere ca operator preparate minereuri la
Exploatarea Mineră Bihor (1982-1988); între 1988-1999 a fost redactor șef
adjunct la săptămânalul „Crișul Negru” din Ștei.
După 1989, a început să scrie pentru Gazeta de Vest, Noua
Gazetă de Vest, iar apoi pentru Jurnal bihorean. De asemenea, a
colaborat şi cu Jurnal de vacanţă şi Rebus TIM. În
2010 a fost distins cu Diploma de Excelență a Ministerului Culturii și
Patrimoniului Național.
A fost membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Filiala Bihor.
Scrieri: - Un zâmbet în colţul
gurii, 2002; - La taclale cu Nea Vasile, 2008; -Sancţionat
pentru bună purtare; - Satul Meziad. Pagini de monografie, 2009.
Referințe: - Chișbora, Smaranda. S-a stins din viaţă profesorul şi scriitorul
Mircea Miheş, în: ”Bihoreanul”, Oradea, 14 iunie 2012; - Referințe:
- Bradu, Mircea, Stanik Istvan, Monografia
județului Bihor. Vol. III. Oameni din Bihor, Editura Arca, Editura
Universității din Oradea, 2010. p. 181. (S. S.)
