A fost dat la școală odată cu fratele său, Ioan
Deleu[1], fiind de vârstă apropiată. Cursurile şcolii
primare le-au urmat în satul natal, Pericei, în perioada 1883-1887, după care
au fost înscriși la Liceul minorit romano-catolic din Șimleu, pe care l-au
absolvit în anul 1891. Pentru cursurile liceale superioare au fost înscriși la
Colegiul reformat evanghelic din Zalău, unde au urmat clasele V și VI de liceu.
De aici pleacă în urma unui conflict pe teme naționale, pe care Victor Deleu
l-a avut cu un profesor. Clasa a VII-a de liceu au urmat-o la Liceul greco-catolic
românesc din Blaj, primul trimestru al clasei a VIII-a de liceu la Școala medie
română greco-ortodoxă din Brașov și ultimele două trimestre la Gimnaziul
superior greco-catolic din Beiuș, unde au și absolvit, în anul 1895. După
bacalaureat, drumurile școlarizării celor doi frați se despart. În data de 16
septembrie 1895, Victor Deleu s-a înscris la Facultatea de Drept a
Universității din Budapesta, iar Ioan Deleu la Academia Comercială din Gratz.
A
absolvit Facultatea de Drept la Budapesta în anul 1900, iar la 31 octombrie
același an se înscrie în Baroul Avocaților din Oradea ca stagiar la Georgiu
Maior, avocat din Pericei. În același an s-a prezentat la examenul de doctorat
la Facultatea de Drept a Universității din Cluj. În anul 1902 obține
doctoratul în drept la Universitatea din Cluj.
În vara anului 1902 este încorporat în armata
austro-ungară, în cadrul unui regiment de infanterie, alcătuit preponderent din
români, care avea garnizoana în Viena.
După
efectuarea stagiului militar, Victor Deleu își continuă stagiul avocațional la
Arad. În zilele de 28, 29 aprilie și 1 mai 1905, Victor
Deleu și-a susținut cu brio, la Budapesta, examenul de avocat, iar pe data de
20 mai 1905 a fost înscris ca avocat definitiv în cadrul Baroului Avocaților
Oradea.
S-a stabilit la Șimleu Silvaniei, deschizându-și aici un birou de avocatură.
A
intrat în viața politico-culturală, luptând pentru eliberarea poporului român
de sub jugul asupritor și realizarea unității naționale. La 16 iulie 1905, V.
Deleu a devenit redactor responsabil al Gazetei de Duminecă. A organizat participarea sălăjenilor la Expozițiunea generală română din 1906. În anul 1907 a fost ales secretarul Reuniunii
Femeilor Române Sălăjene, iar la 11 noiembrie 1908 a fost ales membru al Societății
pentru Fond de Teatru Român, filiala Șimleu. În 1910 a părăsit redacția
gazetei, intrând în lupta electorală. A fost candidatul P.N.L. din Transilvania
la alegerile pentru parlamentul de la Budapesta din partea circumscripției
electorale Șimleu Silvaniei (1910-1911). A continuat activitatea de gazetar
colaborând la ziarele Tribuna și
Românul din Arad.
În
vara anului 1914, la începutul războiului, a fost mobilizat și trimis pe
frontul din Galiția. În toamna aceluiași an, pentru a slăbi forța combativă
a armatei austro-ungare, V. Deleu, împreună cu ostașii din compania pe
care o comanda, a trecut linia frontului.
Ca
prizonier de război V. Deleu a fost trimis la Kineșma, pe Volga. În decembrie
1916 se constituie la Darnița, lângă Kiev, un lagăr unde se concentrează un
număr mare de transilvăneni și bucovineni, prizonieri ai armatei ruse, în
vederea organizării unui corp de voluntari care să lupte alături de armata
română. În 3 iunie 1917, un tren special cu 116 ofiţeri şi 1.200 de soldaţi
complet echipaţi a pornit din Kiev spre Iaşi, unde a ajuns patru zile mai
târziu.
În
8 iunie, Victor Deleu sosea la Iaşi în fruntea primului batalion de voluntari
români ardeleni, format la Kiev, fiind primiţi în Piaţa Unirii din Iaşi de
către autorităţile româneşti, în frunte cu regele Ferdinand şi regina Maria.
Urcat pe soclul statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sălăjeanul a rostit o
cuvântare magnifică, care a electrizat întreaga mulţime adunată în piaţă: ”Eram datori să venim noi la voi, spune el,
azi, când voi trăiţi zile atât de grele. Noi am pornit din ţară străină, dar am
pornit cu un singur gând: să mergem acasă. De aceea drumul nostru nu era decât
unul singur, înainte. Şi mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru că nu
sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate!” După alte
câteva zile a fost chemat de către Marele Stat Major al armatei şi însărcinat
cu organizarea Biroului ardeleni-bucovineni. A refuzat munca birocratică,
insistând să meargă pe câmpul de bătălie. A fost repartizat, într-un final, la
Batalionul 10 Vânători, care a participat la luptele grele de la
Mărăşeşti. A fost prezent la Marea
Adunare Națională de la 1 Decembrie de la Alba Iulia unde a fost ales
membru al Marelui Sfat Național. A fost numit secretar general al
resortului Interne din cadrul Consiliului Dirigent de la
București, fiind însărcinat cu siguranța statului și cu înființarea și
organizarea poliției. A fost ales deputat în Camera Deputaților la alegerile
din noiembrie 1919. În 29 august 1922 a fost ales președintele Uniunii
Foștilor Voluntari Români.
A
fost primar al municipiului Cluj, în perioada 10 iunie 1932 - 18 noiembrie
1933. A încetat din viață la 63 de ani, la Cluj.
Referințe: - Pop, Florica (coordonator), Sălaj – oameni și opere, Ediția a II-a,
adăugită și revizuită, Biblioteca Judeţeană I.S. Bădescu Sălaj, Zalău, 2017, p 13; - Pop, Marin, Victor Deleu şi participarea sălăjenilor la Expoziția Generală a
României, În: ”Caiete silvane”, Nr. 136, Zalău, mai 2016, p. 30-35; - Pop,
Florica (coordonator) 2018: Unitate,
Realitate, Promisiune, Editura Silvania, Zalău, 2018, p. 118-119; - Generația
Marii Uniri. Personalități sălăjene. Date personale, în: bjs.ro, accesat 6
iulie 2021. (S. S.)
[1]Ioan
Deleu (1877–1946) - Avocat, publicist, primar
Șimleul Silvaniei. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1
decembrie 1918, reprezentând Societatea
pentru fond de teatru român, despărțământul Șimleul-Silvaniei.
