LA MULȚI ANI, PROF. MARȚIAN LUCAN!

LUCAN, Marțian**/***.  Profesor dr. S-a născut în 29 octombrie 1948 în satul Nimăiești, comuna Curățele, jud. Bihor. A urmat Școala primară din Nimăiești (1955–1959), clasele gimnaziale și liceale la Gimnaziul „Samuil Vulcan“ din Beiuș (1959–1966) și studii superioare la Institutul Pedagogic de 3 ani Oradea, Facultatea de Istorie – Geografie (1966–1969), apoi Universitatea din București, Facultatea de Istorie – Filosofie (1974–1977), Licențiat în Istorie (februarie 1977).

          Activitatea didactică: Profesor de Istorie – Geografie la Școala Generală cu clasele V – X, Curățele (1969–1990) și Colegiul Național „Samuil Vulcan“, Beiuș (1990–2013). Pensionar începând cu data de 1septembrie 2013.

          Activitatea științifică: Doctorand al Universității Oradea (2002–2006), Facultatea de Istorie, tema de cercetare fiind „Octavian Goga – Omul politic“; conducător științific – prof. univ. dr. Mihai D. Drecin, iar din iunie 2006 – susținerea tezei de doctorat în istorie cu tema „Octavian Goga – omul politic“, în urma căreia îi este acordat titlul științific de Doctor în Istorie, prin O.M.E.C. nr. 5764 din 28.11.2006

         Studii și lucrări publicate: - Istoriografia românească cu privire la personalitatea și activitatea politică ale lui Octavian Goga în timpul vieții sale (Sfârșitul secolului XIX – 1938), în analele Universității din Oradea (AUDO), 2002, tom XII, p. 225 – 237; - Octavian Goga și emigrația română în lupta pentru făurirea României Mari, în AUDO, 2004, tom XIV; -  Octavian Goga și Asasinatul de la Sinaia, în „Creativitate și inovație în educație“, Culegere de lucrări susținute în cadrul simpozionului organizat de Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș“ Beiuș, Inspectoratul școlar al județului Bihor, Casa Corpului Didactic Bihor, 2009, p. 231 – 234. 

         Scrieri: Marțian, Lucan, Octavian Goga-omul politic, Ed. Universității din Oradea, 2010.

În octombrie 2024 a lansat volumul Monografia satului Nimăiești din Țara Beiușului, alături de Teodor Rif și Vasile Citre.

Referiri: Interviu iunie 2020. (I. D.) 

MIHAI I AL ROMÂNIEI (1921 - 2017)

 

MIHAI I - Regele României.  S-a născut în 25 octombrie 1921 la Sinaia, fiul Regelui Carol al II-lea și al Reginei-Mamă Elena. În 24 ianuarie 1922, colonelul Gheorghe Rasoviceanu a fost nașul prințului Mihai[1]. A încetat din viață în 5 decembrie 2017 la reședința privată din Aubonne, Elveția. Avea 9 ani când, în iunie 1930, după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui său. A urmat cursurile unei școli organizate de acesta la palat, alături de copii reprezentând toate colțurile țării și toate categoriile sociale. A devenit din ce în ce mai închis în sine și mai gânditor. Singurele săptămâni fericite erau cele petrecute la Florența, la mama sa.

În adolescență, Principele Moștenitor a urmat cursuri de sport și a început pregătirea militară. La vârsta de șaisprezece ani a devenit sublocotenent în armata română.

După decesul Regelui Ferdinand din 1927 și ca urmare a faptului că Principele Carol a renunțat la statutul de Principe Moștenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regență, compusă din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și Președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan.

În 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit în țară și a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În urma abdicării tatălui său, la 6 septembrie 1940 a devenit Regele Mihai I.

În timpul războiului, Regele i-a îmbărbătat pe ostașii români care au luptat pentru reîntregirea țării. Nu a fost însă de acord cu depășirea liniei Nistrului. În ciuda refuzului Mareșalului Antonescu, la 23 august 1944, Regele a hotărât trecerea României alături de aliații săi tradiționali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu 6 luni și a cruțat viețile a sute de mii de oameni.

Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurării autorității comuniste. În cele din urmă a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.

Exilul Regelui Mihai și al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit până la sfârșitul anului 1948 la vila Sparta, locuința Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai și Regina Ana s-au mutat la Lausanne iar apoi în  Anglia, unde au locuit până în 1956. Pentru a-și câștiga existența, Regele și Regina au construit o fermă de pui și un mic atelier de tâmplărie. Familia Regală s-a întors în Elveția în anul 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriană "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraș de pe malul lacului Léman, la câțiva kilometri de Geneva. Aici au locuit peste patruzecișicinci de ani și tot aici se află, pentru moment, casa familiei.

În anul 1958 Regele a oprit colaborarea cu "Lear" iar un an mai târziu a înființat o companie de electronică și de mecanisme automate denumită METRAVEL, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.

Din biroul său de la Versoix și, începând cu 2001 din cel de la București, Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piață, păstrarea culturii naționale, respectarea adevărului istoric, respectarea și garantarea proprietății private, consolidarea statului de drept și a democrației în țara noastră.

Regele Mihai și Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, în Elveția, unde, de altfel, s-a și stins în 2017.

MS Mihai I al României a vizitat municipiul Beiuș ca urmare a invitației adresate de către ec. Nicu Silviu Odobasianu, primarul Beiușului în acea perioadă. Invitarea Regelui la Beiuș a fost rodul discuției ce a avut loc la începutul anului 2007 între primarul Odobasianu, viceprimarul Iuhas și Ferko Jeno, beiușeanul care s-a ocupat de amenajările silvice ale Casei Regale şi de constituirea Ocolului Silvic. După discuții cu Secretariatul Regal și cu Protocolul Casei Regale s-a stabilit că MS Regele Mihai poate onora Beiușul cu această vizită în data de 11 aprilie. Acestea fiind stabilite a fost conceput textul invitației și aceasta a fost trimisă Secretariatului Casei Regale. În scurt timp, invitația a fost confirmată. Coloana oficială apare pe Calea Bihorului, dinspre Deva, iar din mașina regală, pe portiera din stânga coboară Regele Mihai iar pe cea din dreapta, Regina Ana. De șofer nici vorbă. Mașina fusese condusă, la 86 de ani, de Majestatea Sa. Alături de MS  Regele Mihai și MS Regina Ana au sosit și ASR Principele Radu și ASR Principesa Margareta.

Familia Regală a fost primită de beiușeni cu aplauze și simpatie. Corul ”Lyra” a susținut, în incinta primăriei, un microrecital dedicat familiei regale, apoi după o scurtă întâlnire cu primarul Odobasianu, întregul alai s-a deplasat la Monumentul Martirilor dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș. Un sobor alcătuit din preoți ortodocși și catolici, în frunte cu pr. protopop Ioan Nat Balint a oficiat un Te Deum.  Primarul Beiușului Silviu Odobasianu a rostit o alocuțiune de bun venit ”în Țara Beiușului, și zic eu, în inima Ardealului și în inima Românilor din această zonă” și a mulțumit ”pentru această zi fericită pe care ați acordat-o românilor din Țara Beiușului... Bunul Dumnezeu să vă călăuzească pașii, iar în numele și din inimile tuturor celor care sunt prezenți azi, aici, vă spun bine ați venit și Bunul Dumnezeu să vă ajute. Vă mulțumesc pentru invitația care ne-ați acceptat-o!” În continuare MS Regele Mihai și MS Regina Ana au depus o coroană de flori la Monumentul Martirilor Dr. Ioan Ciordaș și Dr. Nicolae Bolcaș. Au mai depus coroane ASR Principesa Margareta și ASR Principele Radu, delegațiile Primăriei Beiuș și Consiliului Local dar  și delegația veteranilor de război. Următorul obiectiv al vizitei a fost Muzeul  Municipal Beiuș. Aici, distinșii oaspeți au fost întâmpinați de către conf. univ. Nicolae Brânda care le-a prezentat cele două secțiuni, cea de etnografie și cea de folclor. De asemenea a prezentat istoricul Beiușului.

Următorul obiectiv - Monumentul Vânătorului de Munte, unde Familia Regală a fost întâmpinată de peste o mie de cetățeni. Aici a avut loc un spectacol folcloric în onoarea distinșilor oaspeți. După spectacolul folcloric a avut loc ceremonia depunerii de coroane. S-au depus coroane de către MS Mihai I și MS Regina Ana, ASR Principesa Margareta și ASR Principele Radu dar și de către delegațiile Primăriei și Consiliului Local Beiuș. După acest moment, s-a servit masa la Restaurantul ”Principesa Margareta”. În jurul orei 17.00 MS Regele Mihai I a vizitat șantierul Habitat pentru Umanitate. Vizitatorii au fost foarte încântați de locuințele construite aici. Au fost primiți de către o familie beneficiară a unei locuințe Habitat, alături de președintele Habitat România - Adrian Ciorna, la intrarea în cartier, cu pâine și sare și li s-au oferit flori. Programul vizitei a continuat în șantierul Habitat, unde oaspeții de onoare, primarul Odobasianu și Adrian Ciorna și alți voluntari din comunitate au asamblat elementele ce au fost folosite la acoperișul unei case. Ulterior, Regele Mihai I și Principesa Margareta s-au semnat pe locul unde au bătut cuiele.

Mihai I al României, vizibil emoționat
în Biserica de lemn din Șebiș/Bihor

Ultimul punct al vizitei a fost Biserica de lemn din Șebiș. Sute de cetățeni din satele comunei Drăgănești s-au adunat lângă biserica de lemn din Șebiș în așteptarea Familiei Regale.

La sosire, înalții oaspeți au fost întâmpinați cu pâine și sare  de către primarul comunei Drăgănești, ing. Gheorghe Bogdan, părintele Radu Lucuța și consilierii locali, dar și de PS Sofronie Drincec și un sobor de preoți, care au oficiat o scurtă slujbă religioasă. La sfârșit, Majestatea Sa a dorit să se adreseze oamenilor adunați în biserică. Doar că, fiind vizibil emoționat, nu-și mai găsea cuvintele. În acel moment, PS Sofronie Drincec a spus: ”- Regele a vorbit.” În continuare, primarul comunei Drăgănești i-a oferit Majestății Sale ”Monografia Comunei Drăgănești”.

La ieșirea din biserică, Majestatea Sa a fost înconjurat de către cetățeni, bucuroși să îl vadă pe fostul suveran. Printre sătenii adunați a fost și Oaie Catița, căsătorită în Drăgănești, născută în Remetea. Aceasta i-a prezentat Majestății Sale carnetul de elev din clasa a VI-a, care avea pe coperta interioară fotografia Regelui Mihai. Majestatea Sa a fost foarte încântat și s-a semnat Acesta fiind ultimul punct al vizitei, Majestatea Sa a mulțumit și a invitat gazdele să-i facă o vizită la Săvârșin. Beiușenii au răspuns invitației Regelui și, astfel, în Ajunul Crăciunului, primarul Silviu Odobasianu și viceprimarul Viorel Iuhas, însoțiți de  Ferko Jeno, Florina Mariș Hinsu – prim-solist al Operei de Stat din Viena, baritonul dar și taragotistul Florin Mariș - Hinsu și un grup de colindători de la Casa Municipală de Cultură au fost prezenți la Palatul Săvârșin, unde i-au colindat pe Majestățile Lor Regele Mihai și Regina Ana și pe Altețele Lor Regale Principesa Margareta și Principele Radu.

Referiri: - Degău, Ioan, Odobasianu, Silviu, Suciu, Simion, Vizita MS Regele Mihai I al României la Beiuș - 11 aprilie 2007, Editura Primus, Oradea 2019, p. 7-44.  (S. S.,  N. S. O.)

---

[1] Iorga, Nicolae, Memorii (Tristețea și sfârșitul unei domnii), Editura Național, București 1931, p. 266, 267.

LA MULȚI ANI PROF. ULPIU-TRAIAN BODEA

 

BODEA, Ulpiu Traian**/***.  Profesor. Deținut politic. S-a născut în 24 octombrie 1941 în Sălişte de Vaşcău, județul Bihor, în familia lui Florian și Carolina Bodea.

A urmat școala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș. În timpul liceului, în seara de 1 noiembrie 1956 a lipit câteva afişe confecţionate de el prin oraşul Beiuş, prin care îşi exprima nemulţumirea vis-a-vis de situaţia politică din ţară şi ocupaţia Armatei Sovietice.

La cei 15 ani împliniţi în urmă cu nouă zile, Bodea Traian Ulpiu va fi arestat, la prima oră, la cursul de franceză, în ziua de 2 noiembrie 1956. Acesta va fi dus la sediul Securităţii din Beiuş, unde va fi ţinut până în jurul orelor 14.00-15.00, timp în care a fost supus unei tirade de bătăi, lovituri cu palmele, pumnii, picioarele etc., fiind intimidat să recunoască că tatăl său ascultă Europa Liberă şi Vocea Americii sau că vecinul, preot, l-ar fi „instigat” să scrie astfel de manifeste. În cele două luni şi jumătate de anchetă (2 noiembrie 1956 - 16 ianuarie 1957), tânărul de 15 ani a fost zilnic interogat, fie ziua, fie noaptea, cu bătăi şi ameninţări de către locotenentul major Lăcătiş Eugen. “Fără să mă pot împotrivi, anchetatorul, fiind mult mai înalt şi mai puternic ca mine, mi-a pus cătuşele prinzându-le dincolo de spătarul scaunului, încât nu-mi puteam mişca  mâinile. A luat ţigara încă aprinsă, apoi trecând în spatele meu, mi-a pus-o pe pielea mâinii, deasupra încheieturii. A ţinut-o acolo până s-a stins. Mirosea a piele arsă, mă durea, dar nu insuportabil şi, ca la Beiuş, nu am lăsat să-mi scape niciun geamăt. După mai mult de cinzeci de ani port, la amândouă mâinile, semnele arsurilor repetate de la ţigările locotenentului major de securitate Eugen Lăcătiş... Dimineaţa, la Penitenciarul Oradea primeam o fiertură fadă care se numea cafea. Fiertura de la prânz era o zeamă uneori cu nişte cartofi fărâmaţi sau cu sfeclă, fasole, ba chiar vinete, toate având un gust mizerabil. Celulele de pe celularul unde erau deţinuţii politici aveau aproximativ 3 m pe 3, cu ciment pe jos, fără sobe, cu un geam nu mare, sub care era chibla din lemn pe post de WC şi un alt vas de lemn pentru apă”.

După acest trist episod, a continuat liceul la Beiuș, iar apoi a urmat facultatea de filologie, ajungând , până la urmă, profesor de limba română la Liceul ”Samuil Vulcan”, de unde s-a și pensionat. A fost tot timpul simpatizant al ideilor liberale, iar după 1989, membru al Partidului Național Liberal. Alături de Țucu Luscan s-a implicat în construirea și dezvelirea Monumentului Deținuților Politici din centrul Beiușului.

Referiri:  Interviu, decembrie 2019; - Bodea, Traian, Adolescenți în zeghe, Editura Duran`s, Oradea 2015, p. 35. (N. S. O.)

CARAVANA DE SĂNĂTATE VA FI LA CĂBEȘTI/Bh ÎN PERIOADA 4-8 NOIEMBRIE 2024

 Caravana de Sănătate ajunge la Căbești între 4 noiembrie - 8 noiembrie 2024.

Vor fi 4 cabinete medicale mobile în curtea din spate a Primăriei Căbești unde vor fi medici care oferă consultații gratuite.

Programul se adresează fiecărui cetățean din comuna Căbești sau din comunele vecine.

Mulțumim Crucea Rosie Romana pentru susținerea acestui program și pentru faptul ca ne-ați ales ca parteneri.

PRIMĂRIA COMUNEI CĂBEȘTI

INVESTIREA PRIMARULUI COMUNEI CĂBEȘTI-BIHOR

În 19 octombrie 2024, ora 17.00, în localitatea Căbești a avut loc ceremonia de investire a Consiliului Local și a primarului Comunei Căbești, Corina-Gabriela Ene.

Ceremonia s-a desfășurat în sala de ședințe din incinta Primăriei Căbești, participanți fiind foștii și actualii consilieri locali. Primărița Corina-Gabriela Ene este la al doilea mandat.  De asemenea au participat, ca invitați, dr. Aurel Mohan, președintele PSD Bihor, deputatul Ioan Mang, primarul Comunei Pomezeu, Viorel Ciuhandu și Gligor Sabău, președintele PSD Beiuș. Lucrările ședinței au fost conduse de subprefectul județului Bihor, Emilian Pavel.

Au fost prezentate mandatele de validare al fostului Consiliu Local și al fostului primar. De asemenea noul Consiliu Local și noul primar au depus jurământul, cu mâna pe Biblie și pe Constituția României.

LA MULȚI ANI, STELU PASCARIU!

 

PASCARIU, Stelu.  Plut. Adj. Şef. Instrumentist.

Sa născut în 19 octombrie 1958 în comuna Havârna, județul Botoșani. În perioada 11 septembrie 1978–22 iunie 1995, când a fost trecut în rezervă și pensie la limită de vârstă, a fost muzicant   instrumentist la Muzica Militară a UM 01334 Beiuş. 

În perioada 4 octombrie 2003–5 ianuarie 2009 a funcționat ca agent de păză la SC Transilvania General Import Export Oradea /   SC Interguard Grupul firmelor de păză SRL.

Activitatea artistică: participarea la concerte de fanfară militară în fața personalului unității, iar în sezonul de vară, în conformitate cu contractul încheiat cu Primăria Beiuş, în parcul orașului. Prezentarea de spectacol de muzică uşoară, populară, în unitate, la Casa armate în   Beiuş, câte şi în alte localităţi.

Stelu Pascaru cu Irina Mihoc

Colaborări artistice: colaborarea cu formaţiile artistice muzicale (estradă, taraf, orchestra de muzică uşoară, Corul Lira) ale Casei de Cultură din Beiuş şi cu alte formaţii artistice din localităţile apropiate.

Din 1995, pensionar fiind, a participat la toate activitățile fanfarei, până în mai 2008, când aceasta și-a încetat activitatea.

ILARION LAZEA (1933-2018)

 

LAZEA ILARION **/*** .  Profesor. S-a născut în 20 octombrie 1933 în comuna Gârda de Sus, județul Alba, tatal, învățător; mama, casnică. 

A încetat din viață în 13 ianuarie 2018. 

A locuit în Turda până în anul 1939,   când sa mutat la Beiuș. 

A urmat școala elementară și Liceul ” Samuil Vulcan” la Beiuș. A absolvit apoi Facultatea de Biologie din cadrul Universității „Victor Babeș”, din Cluj Napoca.

După absolvirea facultăților a lucrat ca profesor la școlile Generală din Mizieș, Finiș, Drăgănești, Clubul elevilor din Beiuș și la Liceul ” Samuil Vulcan” Beiuș. La Școala Generală din Finiș a înființat prima școlară din sticlă și un parc cu plante ornamentale și arbuști. De la Școala Generală Finiș, a fost transferat la Școala Generală din Drăgănești, unde a amenajat un parc în fața școlii.

Începând cu data de 1 septembrie 1968 a fost promovat director la Clubul elevilor din Beiuș, și după scurt timp, și anume la data de 1 decembrie 1968, a fost schimbat din funcție pentru faptul că nu este membru de partid. Activează în continuare ca profesor conducător de cerc de biologie, turism și agricultură, munca în care este și profesor de chimie la Liceul ” Samuil Vulcan” Beiuș. De la 1 decembrie 1968 și până la 1 septembrie 1997, dată la care se pensionează, și-a desfășurat activitatea didactică la Clubul elevilor din Beiuș. După pensionare a mai predat la Școala Tehnică Postliceală de asistență medicală și la Liceul Teologic „Nicolae Bolcaș" din Beiuș încă trei ani, ca profesor de biologie.

A organizat, în timpul vacanțelor școlare, 15 excursii în munți, la mare și în Delta Dunării. A făcut parte din corul ”Lyra” din anul 1961. Fiul său, Remus, este profesor de muzică și dirijor al corului „Lyra" din Beiuș. A scris articole cu specific biologic în revista Vânătorul și Pescarul Român .

Referiri : - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae, (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009, p. 901.    (I.I.)

LA MULȚI ANI, PĂRINTE PROTOPOP IOAN-NAT BALINT!

 

BALINT, Ioan–Nat**/***.  Preot ortodox, protopop de Beiuş. S-a născut la 15 octombrie 1949, în Pociovelişte – Bihor. Este desccendent al lui Ioan Ignatie Popp (Papp), episcop al Aradului (între 1903 – 1925).  Şcoala primară a urmat-o în satul natal, gimnaziul la Curăţele, iar apoi, Liceul  “Samuil Vulcan” din Beiuş, absolvind în anul 1967. Între 1970 – 1973 a urmat cursurile Institutului Universitar Teologic din Sibiu, obținând licenţa cu lucrarea Parabolele Mântuitorului. A  fost hirotonit preot la Curăţele, filia Beiuş, unde a slujit între 1973–1978. Din august 1978 a oficiat la Budureasa, filia Burda. La 2 noiembrie 2000 a fost ales protopop al Protopopiatului Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului. A reparat bisericile din Curăţele, Beiuşele, Budureasa şi Burda, a electrificat  biserica din Curăţele etc. Din 1990 s-a implicat în construirea bisericii şi a chiliilor nou înfiinţatei mănăstiri cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din staţiunea Stâna de Vale. Pentru întreaga sa activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească a fost hirotonit întru iconom-stavrofor de către P. S. Ioan Mihălţan, Episcopul ortodox al Oradiei, cu prilejul slujbei de târnosire a casei parohiale din Budureasa.  A fost profesor la Seminarul teologic din cadrul Liceului pedagogic  “Nicolae Bolcaş” din Beiuş. Colaborează număr de număr la revista beiușeană “Buna Vestire”. În 23 noiembrie 2014, se pensionează și devine protopop onorar al Protopopiatului Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, dar continuă sa slujească la Biserica Spitalului Vechi din Beiuș. 

Amintim câteva titluri din lucrările publicate: Ciclul Cuvânt şi faptă. Activitatea mesianică a Mântuitorului;  - Crăciunul,  semnul milostivirii lui Dumnezeu.

Referiri: - Vasilescu, Stelian, Oameni din Bihor…   p. 64, 133; - Degău, Ioan, Brânda, Nicolae, (coordonatori), Igna, Ioan, Beiușul și lumea lui. Studiu monografic. Vol. IV, Editura Primus, Oradea, 2009, p. 830.  (I. I.)

VARIANTA OCOLITOARE (CENTURA) BEIUȘULUI A FOST DESCHISĂ

 Încă dinainte de anul 2004 s-a pus problema realizării unei variante ocolitoare a Beiușului. Proiecte au fost multe, dar au trebuit să treacă douăzeci de ani pentru ca beiușenii să vadă „minunea”. Care s-a produs în mai multe etape, cu mai mulți participanți, unii chiar „de „sus”. 

Traseul prin ani al construirii variantei ocolitoare îl las în seama istoricilor, azi mă voi referi la „botez”. Cine au fost nașii, iar o treabă complicată, mulți se înghesuie să spună că ei au fost. Iară nu-i treaba mea. Eu pot să spun că este un lucru folositor, care scutește Beiușul de traficul greu.

Așadar, „botezul” a avut loc duminică, Corul Asociației Avram Iancu dirijat de neobositul Boldiș Zoltan, fiind prezent, iar prin intermediului d-lui prof. Ioan Curpaș, am intrat în posesia imaginilor.

Constructorii etapei I au fost Drum Asfalt, Ilgaz Insaat Ticaret Anonim Sirketi, Obras Publicas y Regadios, OPR Asfalt, iar valoarea contractului este 269.464.711,29 de lei, fara TVA. Constructorii din etapa II sunt Drum Asfalt și Ile Viorel Construct, valoare contractului fiind de 15.589.851,59 de lei, fără TVA.

GALERIE FOTO - Foto: Ioan Curpaș

IOAN TIBIL (1883-1957) - TRISTUL DESTIN AL UNUI DEPUTAT LA MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ DIN 1 DECEMBRIE 1918 DE LA ALBA IULIA

Hăituit de securitate, ucis de bătrânețe, frig și chinuri, îngropat în staulul oilor - aceasta este povestea tristă a unuia dintre cei care au făurit România Mare...

TIBIL, Ioan**.  Avocat. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând cercul Șomcuta Mare. Persecutat politic. S-a născut în 14 octombrie 1883[1] în localitatea Pusta Finteuș (actualmente Posta), comuna Remetea Chioarului, județul Maramureș. A încetat din viață în 1957 în Posta, comuna Remetea Chioarului, județul Maramureș.

Studiile primare le-a urmat în satul natal, după care s-a înscris la Gimnaziul din Baia Mare. Liceul l-a absolvit la Beiuș, după care s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta, pe care a absolvit-o. Tot aici și-a susținut și doctoratul în Științe Juridice în anul 1916.

A profesat ca avocat în Șomcuta Mare, timp în care s-a implicat și în viața politică, fiind membru activ al Partidului Național Român. În toamna anului 1918 a avut un rol important în organizarea Sfatului Național Român al plășii Șomcuta Mare. Datorită acestui fapt a fost ales președinte al acestuia. Un rol covârșitor l-a avut și în organizarea Gărzii Naționale Române din Șomcuta Mare. După înfăptuirea Unirii de la 1 decembrie 1918, își schimbă orientarea politică și se înscrie în Partidul Național Liberal în cadrul căruia ajunge președinte al organizației județene Satu Mare, funcție în care rămâne până în anul 1934. Se implică și în alegerile parlamentare, ajungând deputat în Parlamentul României Mari pentru trei mandate, respectiv între anii 1922-1926, 1927-1928 și 1934-1937. Între anii 1925-1929, a fost ales și a făcut parte din Consiliul Centralei Băncilor Populare din România. În 7 noiembrie 1928 a fost ales, în cadrul Congresului Partidului Național Liberal de la Satu Mare, vicepreședinte alături de Aurel Dragoș, dar și membru în delegația permanentă. După moartea lui Teofil Dragoș în anul 1934, îl va urma pe acesta la conducerea PNL Satu Mare. Din anul 1937 se reîntoarce de la București în zona administrației și politicii locale, fiind numit consilier de drept al Consiliului Județean Satu Mare. Ioan Tibil a deținut funcția de jurisconsult al orașului Baia Mare între 1934-1940. După 15 decembrie 1944 a contribuit la instaurarea administrației civile românești în timpul ocupației militare sovietice. Odată cu instaurarea conducerii comuniste la cârma statului, datorită poziției politice avute, își va pierde proprietatea din Șomcuta Mare și întreaga avere confiscată conform decretului 83 din anul 1949. În anul 1948, din motive politice, a fost epurat din Baroul Satu Mare.

A fost ani de zile prigonit de Securitate, trăind ascuns, până în momentul încetării din viață, dar nefiind prins niciodată. ”N-a fost prins viu de Securitate, pentru că avea un prieten, șef de post la Satulung, care-i dădea de veste când se punea la cale vreun control... Pe el, n-o avut cine să-l îngrijească. N-o fost căsătorit niciodată. Așe că l-o îngrijit surorile. Și noi. Dar în ultima vreme, prin 1956, s-o îmbolnăvit rău. Era și bătrân, avea vreo 70 de ani și o paralizat. Un an și jumătate o stat în beci, paralizat”. Apoi, prin toamna anului 1957, bătrânul s-a prăpădit. Rudele i-au trimis vorba lui Augustin Cardoș, o rudă din Finteuș, să vină de urgență, să-l înmormânteze... L-au pus pe Tibil într-un „lădoi”, au bătut cuie de lemn, să nu facă zgomot și au săpat o groapă lângă staulul oilor. Au turnat pământ încet, dintr-o coșarcă, să nu trezească vecinii și au fugit rapid pe la casele lor. Înmormântat în taină, peste un an Securitatea a descoperit secretul și a dispus să fie înmormântat în cimitir, ”rapid, fără „mizilicuri” gen: cruce sau slujbă de înmormântare. Aurelia Tibil (urmașă n.n.) povestește că: „tata s-o dus să-i sape groapa și mama l-o dus cu caru’ la groapă. L-o băgat acolo, fără cruce, fără popă”. Astăzi, nici măcar familia nu mai știe unde e înmormântat cu exactitate Tibil, deși, de câteva zile, în curtea bisericii-monument istoric, stă o cruce pe care scrie „Tibil Ioan”... Familia deputatului mai păstrează o copie a unui buletin de înscriere la Biroul Populație, care conține datele lui Ioan Tibil. Potrivit documentului, deputatul s-a născut în 14 octombrie 1883, în Posta, dar locuia în Baia Mare, judeţul Satu Mare. La 63 de ani, când i s-a întocmit buletinul de înscriere, avea următoarele semnalmente: „statura – înaltă, părul – castaniu, fruntea – potrivită, ochii – căprui, sprâncenele – cărunții”

Pentru merite deosebite a fost decorat cu Coroana României și Vulturul României în grad de ofițer.

Referiri: - Lucăcel, Ioana, Povestea deputatului erou de Maramureș, în: ”Gazeta de Maramureș”, 10 noiembrie 2008; - Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918; - Tibil, Ioan, în: http://dspace.bcucluj.ro/.  (S. S.)

---

[1] Conform altor surse, 13 ianuarie 1883 (http://dspace.bcucluj.ro/), accesat  17 decembrie 2019, ora 13.10 .