Hăituit de securitate, ucis de bătrânețe, frig și chinuri, îngropat în staulul oilor - aceasta este povestea tristă a unuia dintre cei care au făurit România Mare...
TIBIL, Ioan**. Avocat. Delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, reprezentând cercul Șomcuta Mare. Persecutat politic. S-a născut în 14 octombrie 1883[1] în localitatea Pusta Finteuș (actualmente Posta), comuna Remetea Chioarului, județul Maramureș. A încetat din viață în 1957 în Posta, comuna Remetea Chioarului, județul Maramureș.
Studiile primare
le-a urmat în satul natal, după care s-a înscris la Gimnaziul din Baia Mare.
Liceul l-a absolvit la Beiuș, după care s-a înscris la Facultatea de Drept din
Budapesta, pe care a absolvit-o. Tot aici și-a susținut și doctoratul în Științe
Juridice în anul 1916.
A profesat ca
avocat în Șomcuta Mare, timp în care s-a implicat și în viața politică, fiind
membru activ al Partidului Național Român. În toamna anului 1918 a avut un rol
important în organizarea Sfatului Național Român al plășii Șomcuta Mare.
Datorită acestui fapt a fost ales președinte al acestuia. Un rol covârșitor l-a
avut și în organizarea Gărzii Naționale Române din Șomcuta Mare. După
înfăptuirea Unirii de la 1 decembrie 1918, își schimbă orientarea politică și
se înscrie în Partidul Național Liberal în cadrul căruia ajunge președinte al
organizației județene Satu Mare, funcție în care rămâne până în anul 1934. Se
implică și în alegerile parlamentare, ajungând deputat în Parlamentul României
Mari pentru trei mandate, respectiv între anii 1922-1926, 1927-1928 și
1934-1937. Între anii 1925-1929, a fost ales și a făcut parte din Consiliul
Centralei Băncilor Populare din România. În 7 noiembrie 1928 a fost ales, în
cadrul Congresului Partidului Național Liberal de la Satu Mare, vicepreședinte
alături de Aurel Dragoș, dar și membru în delegația permanentă. După moartea
lui Teofil Dragoș în anul 1934, îl va urma pe acesta la conducerea PNL Satu
Mare. Din anul 1937 se reîntoarce de la București în zona administrației și
politicii locale, fiind numit consilier de drept al Consiliului Județean Satu
Mare. Ioan Tibil a deținut funcția de jurisconsult al orașului Baia Mare între
1934-1940. După 15 decembrie 1944 a contribuit la instaurarea administrației
civile românești în timpul ocupației militare sovietice. Odată cu instaurarea
conducerii comuniste la cârma statului, datorită poziției politice avute, își
va pierde proprietatea din Șomcuta Mare și întreaga avere confiscată conform
decretului 83 din anul 1949. În anul 1948, din motive politice, a fost epurat
din Baroul Satu Mare.
A fost ani de
zile prigonit de Securitate, trăind ascuns, până în momentul încetării din
viață, dar nefiind prins niciodată. ”N-a fost prins viu
de Securitate, pentru că avea un prieten, șef de post la Satulung, care-i dădea
de veste când se punea la cale vreun control... Pe el, n-o avut cine să-l îngrijească. N-o fost căsătorit niciodată.
Așe că l-o îngrijit surorile. Și noi. Dar în ultima vreme, prin 1956, s-o
îmbolnăvit rău. Era și bătrân, avea vreo 70 de ani și o paralizat. Un an și
jumătate o stat în beci, paralizat”. Apoi, prin toamna anului 1957, bătrânul
s-a prăpădit. Rudele i-au trimis vorba lui Augustin Cardoș, o rudă din Finteuș,
să vină de urgență, să-l înmormânteze... L-au pus pe Tibil într-un „lădoi”, au bătut
cuie de lemn, să nu facă zgomot și au săpat o groapă lângă staulul oilor. Au
turnat pământ încet, dintr-o coșarcă, să nu trezească vecinii și au fugit rapid
pe la casele lor. Înmormântat în taină, peste un an Securitatea a
descoperit secretul și a dispus să fie înmormântat în cimitir, ”rapid, fără „mizilicuri” gen: cruce sau
slujbă de înmormântare. Aurelia Tibil (urmașă n.n.) povestește că: „tata s-o dus să-i sape groapa și mama l-o dus cu caru’
la groapă. L-o băgat acolo, fără cruce, fără popă”. Astăzi, nici măcar familia
nu mai știe unde e înmormântat cu exactitate Tibil, deși, de câteva zile, în
curtea bisericii-monument istoric, stă o cruce pe care scrie „Tibil Ioan”...
Familia deputatului mai păstrează o copie
a unui buletin de înscriere la Biroul Populație, care conține datele lui Ioan
Tibil. Potrivit documentului, deputatul s-a născut în 14 octombrie 1883, în
Posta, dar locuia în Baia Mare, judeţul Satu Mare. La 63 de ani, când i s-a
întocmit buletinul de înscriere, avea următoarele semnalmente: „statura – înaltă,
părul – castaniu, fruntea – potrivită, ochii – căprui, sprâncenele – cărunții”
Pentru merite
deosebite a fost decorat cu Coroana României și Vulturul României în grad de
ofițer.
Referiri:
- Lucăcel, Ioana, Povestea deputatului erou de Maramureș,
în: ”Gazeta de Maramureș”, 10 noiembrie 2008; -
Membrii de drept ai Marii Adunării
Naționale de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta
Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918; - Tibil, Ioan, în: http://dspace.bcucluj.ro/. (S. S.)
[1]
Conform altor surse, 13 ianuarie 1883 (http://dspace.bcucluj.ro/), accesat 17 decembrie 2019, ora 13.10 .
