BODEA, Ulpiu Traian**/***. Profesor. Deținut
politic. S-a născut în
24 octombrie 1941 în Sălişte de Vaşcău, județul Bihor, în familia lui Florian
și Carolina Bodea.
A
urmat școala primară în localitatea natală, apoi Liceul „Samuil Vulcan” din
Beiuș. În timpul liceului, în seara de 1 noiembrie 1956 a lipit câteva afişe
confecţionate de el prin oraşul Beiuş, prin care îşi exprima nemulţumirea
vis-a-vis de situaţia politică din ţară şi ocupaţia Armatei Sovietice.
La
cei 15 ani împliniţi în urmă cu nouă zile, Bodea Traian Ulpiu va fi arestat, la
prima oră, la cursul de franceză, în ziua de 2 noiembrie 1956. Acesta va fi dus
la sediul Securităţii din Beiuş, unde va fi ţinut până în jurul orelor
14.00-15.00, timp în care a fost supus unei tirade de bătăi, lovituri cu
palmele, pumnii, picioarele etc., fiind intimidat să recunoască că tatăl său
ascultă Europa Liberă şi Vocea Americii sau că vecinul, preot,
l-ar fi „instigat” să scrie astfel de manifeste. În cele două luni şi jumătate
de anchetă (2 noiembrie 1956 - 16 ianuarie 1957), tânărul de 15 ani a fost
zilnic interogat, fie ziua, fie noaptea, cu bătăi şi ameninţări de către
locotenentul major Lăcătiş Eugen. “Fără
să mă pot împotrivi, anchetatorul, fiind mult mai înalt şi mai puternic ca
mine, mi-a pus cătuşele prinzându-le dincolo de spătarul scaunului, încât nu-mi
puteam mişca mâinile. A luat ţigara încă aprinsă, apoi trecând în spatele
meu, mi-a pus-o pe pielea mâinii, deasupra încheieturii. A ţinut-o acolo până
s-a stins. Mirosea a piele arsă, mă durea, dar nu insuportabil şi, ca la Beiuş,
nu am lăsat să-mi scape niciun geamăt. După mai mult de cinzeci de ani port, la
amândouă mâinile, semnele arsurilor repetate de la ţigările locotenentului
major de securitate Eugen Lăcătiş... Dimineaţa, la Penitenciarul Oradea primeam
o fiertură fadă care se numea cafea. Fiertura de la prânz era o zeamă uneori cu
nişte cartofi fărâmaţi sau cu sfeclă, fasole, ba chiar vinete, toate având un
gust mizerabil. Celulele de pe celularul unde erau deţinuţii politici aveau
aproximativ 3 m pe 3, cu ciment pe jos, fără sobe, cu un geam nu mare, sub care
era chibla din lemn pe post de WC şi un alt vas de lemn pentru apă”.
După
acest trist episod, a continuat liceul la Beiuș, iar apoi a urmat facultatea de
filologie, ajungând , până la urmă, profesor de limba română la Liceul ”Samuil
Vulcan”, de unde s-a și pensionat. A fost tot timpul simpatizant al ideilor
liberale, iar după 1989, membru al Partidului Național Liberal. Alături de Țucu
Luscan s-a implicat în construirea și dezvelirea Monumentului Deținuților
Politici din centrul Beiușului.
Referiri: Interviu, decembrie 2019; - Bodea, Traian, Adolescenți în zeghe, Editura Duran`s,
Oradea 2015, p. 35. (N. S. O.)
