duminică, 6 iunie 2010

DREPTUL DE A LĂTRA...


După 20 de ani de democraţie, România se întoarce de unde a pornit. Din nou ştabi, din nou beizadele, din nou afaceri dubioase numai caă , acum, nu sunt cu cartuşe de Kent sau câteva kilograme de carne sau sticle de whisky – acum afacerile sunt de milioane de euro. Nu lanţurile de aur, groase ca degetul şi inelele de pe toate degetele aprozaristei care se coboară din Dacia 1300, sfidând lumea şi „legea ilicitului” este problema zilei de azi – sărăcia în care trăim, problema zilei de mâine, viitorul copiilor noştri obligaţi să plătească peste ani datoriile părinţilor, fragmentarea societăţii şi discordia, opulenţa „ştabilor” şi „beizadelelor”, minciuna şi hoţia pe faţă, cu acte în regulă, mâinile politrucilor băgate până la umăr în buzunarul public – acesta este necazul românului de rînd. Iar acum, picătura care umple paharul- „daţi fiecare câte 15 sau 25% din pensie sau salariu ca să vă plătim datoriile făcute de noi”.
Am auzit un banc la tv, spus de Domnul Adrian Păunescu - după un protest îndelungat, câinii flămânzi se întorc acasă fericiţi că şi-au câştigat un drept – dreptul de a lătra.  Se pare că ăsta este singurul drept care ne-a mai rămas, ăsta este marele nostru câştig post-decembrist. Ar trebui să ne bucurăm? Poate că da... (din punctul de vedere al unora) că ... o ştiţi pe aia? „Câinii latră, caravana trece”.
Simion Suciu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu