"Cei ce nu-şi amintesc trecutul sunt obligati să îl repete"...
Istoriile s-au făcut şi s-au desfăcut dar faptele au rămas, unele scrise în piatră, altele pe hârtie, altele pe diferite feluri de suporţi dar cele mai multe au rămas în memoria colectivă, transmise prin viu grai, din generaţie în generaţie.
România noastră a fost râvnită de multe neamuri. Mai întâi au venit romanii să ne ia aurul, apoi turcii ne-au luat pâinea de pe masă şi copii din leagăn. Au venit austriecii şi ungurii să ne ia şi cenuşa din vatră. Ruşii, călcând cu cizma peste tot ce-aveam mai sfânt au cărat cât au putut, golindu-ne munţii de zăcăminte şi lanurile de bucate. După ei... a ajuns sluga stăpân. N-am scăpat bine de slugi că au venit hoţii şi impostorii, vânzătorii de neam şi ţară. Şi acum mai vor 15 sau 25%. Din ce? N-a mai rămas nimic decât vrajba, ura şi sărăcia...o economie la pământ, populaţia bolnavă, sărăcită, armata umilită şi înjosită. Dar vom trece şi peste asta. Că noi românii suntem indestructibili. Nu mă pot abţine să nu-l citez pe Ioan Lăncrănjan: „… fiindcă nu i-i dat oricui să fie drept şi cinstit, nu poţi face din orice gogoman un luptător, un făt – frumos, nici povestea nu face asta, darămite viaţa, care e, oricum ai întoarce-o, altfel de poveste, e cea mai teribilă baladă !… Iar eu sunt eroul ei, unul dintre aceşti eroi, unul care a suit din şesurile tuturor deznădejdilor spre izvoarele tuturor speranţelor !… Ca păstrăvul am ţâşnit eu în sus peste stăvilare şi peste baraje, şi acum chiar dacă ar vrea cineva să mă dea înapoi, n-ar putea-o face, nici dacă m-ar omorî, nici dacă m-ar preschimba în pulbere !… Ar rămâne gândul în urma mea, care s-ar uni cu cele mai adânci vreri, ale întregului popor, pe care nu le mai poate stinge nimeni, după ce au fost trezite !”
Simion Suciu
